Icoane athonite ale Maicii Domnului, făcătoare de minuni

Traditia ne spune ca 'atunci cand Nascatoarea de Dumnezeu a ajuns la Athos impreuna cu Sf. Ioan Evanghelistul, toti idolii din Munte au inceput sa strige: 'Toti inchinatorii lui Apollo mergeti si va inchinati Mariei, Maica Marelui Dumnezeu!'. Iar Preasfanta Nascatoare, inaltand o rugaciune pentru locul pe care-l primise ca mostenire si pentru cei care se vor salaslui aici, a auzit din Cer un glas spunandu-i: 'Toate cate Mi le-ai cerut, Maica Mea, ti le voi implini intotdeauna, daca si acestia vor pazi poruncile Mele. De acum inainte locul acesta va fi mostenire si Gradina ta, Rai si liman de mantuire tuturor celor care vor sa se mantuiasca, precum si loc de scapare si de pocainta pentru cei impovarati cu multe pacate'.

Maica Domnului este 'Stapana' pe Sfantul Munte si pana astazi aceasta peninsula continua sa ramana in grija Nascatoarei de Dumnezeu. Poate si pentru acest motiv binecuvantat, manastirile de pe Athos au in pastrare nenumarate icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului, fiecare cu istoria sa 'extraordinara'. Icoane sau fresce injunghiate, cu urme de gloante, afumate, cu chipuri nefacute de mana omului, in fata carora, dupa inlacrimate si insistente rugaciuni, si-au gasit scaparea, insanatosirea sau pacea sufleteasca mii si mii de crestini de-a lungul secolelor.

Manastirea Vatopedu este pastratoarea mai multor icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului. Odata ajunsi aici, parintele Daniil Cotescu ne-a prezentat pe scurt istoria manastirii si ne-a purtat pe la toate icoanele 'miraculoase' ale Preasfintei.
In partea de nord a Manastirii se afla Paraclisul Maicii Domnului 'Paramythia', o pictura de perete care, initial, se afla in pridvor. Potrivit traditiei, in vremea cand egumenul se pregatea sa dea portarului cheia manastirii ca sa deschida, au auzit-o pe Maica Domnului poruncindu-le sa nu deschida portile manastirii si monahii sa mearga pe ziduri si sa-i respinga pe piratii care inconjurasera manastirea.

Porunca s-a auzit din nou si egumenul uimit a vazut cum Pruncul Hristos incerca sa astupe cu mana gura Maicii Sale si L-a auzit spunand: 'Nu cauta, Maica Mea, la aceasta turma pacatoasa! Lasa-i sa treaca prin sabia piratilor, caci s-au inmultit faradelegile lor!'. Atunci Maica Domnului, apucand cu indraznire, dar cu blandete mana Fiului sau, a tras-o usor si, intorcand capul spre dreapta, a repetat avertismentul. Apoi icoana a incremenit asa.

O alta icoana facatoare de minuni este 'Eleovritissa' (Izvoratoarea de untdelemn). Aceasta icoana se pastreaza intr-o cladire langa trapeza si poarta acest nume pentru ca in chip minunat a umplut vasele cu untdelemn intr-o vreme cand manastirea ducea lipsa.
Icoana 'Pantanassa' (sec. XVII) se afla in naos, fiind pozitionata in fata altei icoane facatoare de minuni ('Odighitria'). Icoana Pantanassa a vindecat multime de credinciosi de boli grave, inclusiv cancer.

In 1863, cand ieromonahii Nifon si Nectarie se aflau in Romania pentru a strange ajutoare pentru noul schit romanesc de pe Athos, au cerut unui pictor din Iasi, Nicolae/Nicolau Iordache, sa picteze o icoana a Maicii Domnului cu Pruncul in brate, dupa model athonit. Pictorul, cata vreme lucra la icoana, trebuia ca de fiecare data sa posteasca inainte, sa citeasca Acatistul sau Paraclisul Maicii Domnului, sa nu lucreze dupa ce manca, sa-si pastreze sufletul si trupul curate, sa nu aiba vrajba cu nimeni. De asemenea, s-au inteles ca icoana sa se faca pe scandura din lemn de tei, inalta de 1,10 m.

Iordache a primit aceste conditii si s-a apucat de lucru. A pictat mai intai vesmintele si a lasat la urma Sfintele Chipuri, asa cum obisnuiesc pictorii. Dar cu toate ca a depus toata silinta, nu a reusit sa picteze chipurile. De la zi la zi se straduia mai mult, dar tot strambe, urate, nepotrivite ieseau. Pana cand, mahnit si neintelegand ce se intampla, pictorul a incetat sa mai picteze. In aceeasi zi au trecut si parintii pe la atelier, au vazut in ce stare e icoana si tare s-au intristat si acestia. Totusi, l-au incurajat pe Iordache sa picteze mai departe, s-o ispraveasca, ei tot urmand sa ia cu ei icoana la Sf. Munte. Seara, dupa ce au plecat parintii, pictorul a acoperit icoana cu o panza curata.

In dimineata zilei urmatoare s-a sculat mai devreme si pregatindu-si cele trebuincioase pentru pictura, voia sa se apuce de lucru. A facut cateva metanii si s-a rugat cu evlavie Maicii Domnului ca sa-i lumineze mintea si sa-l ajute sa termine icoana. Si mergand la icoana, a ridicat panza si a vazut ca Sfintele Chipuri erau indreptate prin dumnezeiasca minune! ('O, preaslavite minunile Maicii lui Dumnezeu!') Pictate in chip desavarsit, cu buna cuviinta si pline de dumnezeiescul Har, asa cum poate vedea si azi oricine se inchina la icoana. Adanc miscat de aceasta minune, pictorul, chiar in aceeasi zi (29 iunie 1863), a scris cu mana sa cum s-a petrecut minunea, adeverind ca Sfintele Chipuri ale icoanei au fost pictate de dumnezeiasca putere.

Acest act se pastreaza in arhiva schitului. ('Si eu, vazand aceasta minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi cu greseala am facut aceasta ca sa dau lustru la o asemenea minune. Aceasta este povestea Sfintei icoane.') Parintii au purtat icoana prin mai multe orase, savarsindu-se minuni in randul celor care i se inchinau cu evlavie. Icoana Maicii Domnului se afla astazi in naosul bisericii de la schitul romanesc Prodromu.