Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ion Iliescu a fost si el candva un copil. Cuminte. Care adora placintele cu branza facute de bunica. Ii placea sa citeasca si nu chiulea deloc de la ore. In plus, nu a fost niciodata pedepsit la scoala!
Ion Iliescu a fost si el candva copil. Cuminte. Raspunsurile sale o dovedesc. Am fost curiosi sa aflam care au fost statiile importante in care a oprit trenul vietii sale. Jurnalul National: Cum incepe o zi de duminica pentru Ion Iliescu?
Ion Iliescu: Cu putina miscare.
Va mai amintiti duminicile din copilarie?
Stiu doar ca le asteptam cu placere.
Dar de prima zi de scoala?
Da. Prin emotia provocata de ceva nou, necunoscut. Inceputa prin imbracarea uniformei, acasa, apoi prin intrarea in incinta scolii, in clasa, in banca. Desigur, aparitia invatatoarei. Toate constituiau ceva nou fata de obisnuitul vietii de copil.
Care era metoda prin care treceati mai repede peste greutati cand erati mic?
Ceea ce m-a ajutat enorm a fost atmosfera de afectiune pe care am cunoscut-o in copilarie, in casa bunicilor.
Va mai amintiti unde mancati cele mai bune prajituri?
In copilarie imi placeau placintele cu branza si sarailiile facute de bunica.
După ce s-a trezit din anestezie, un bărbat și-a dat seama că medicii i-au amputat piciorul sănătos și a rămas cu cel bolnav
Citește pe Antena3.ro
Va place crapul la carton... E adevarat? De unde vine aceasta predilectie culinara?
Aceasta specialitate "crapul la carton" am intalnit-o cu multi ani in urma la restaurantul din Portul Giurgiu. Era chiar afisata cu litere mari la intrarea in restaurant, specialitatea casei, a unui bucatar foarte priceput. Era un mod deosebit de pregatire a crapului la cuptor in tava de simigerie, asezat pe un carton gros, imbibat cu ulei, acoperit cu bulion, rosii, condimente, care se puneau si deasupra crapului (desfacut pe latime) si acoperit cu o alta foaie de carton imbibat in ulei. Astfel, introdus in cuptor, crapul se cocea, fiind patruns atat de sus, cat si de jos, cu un sos deosebit de gustos.
 |
BUCURIE. Alaturi de parintii sai in 1938 |
Cand erati mic, ce visati sa ajungeti?
Imi placea sa citesc. Mai tarziu, la Liceul industrial "Polizu", am capatat inclinatia spre tehnica.
Ati fost vreodata pedepsit, pus la colt pe coji de nuca, batut la palma cu rigla?
Nu.
Ce continea pachetelul cu care mergeati la scoala?
La Liceul "Polizu" aveam un program prelungit (ore de clasa si de atelier, despartite de o pauza de pranz). De regula, luam cu mine la pachet sandvisuri cu marmelada sau cu branza. Erau ani grei, de razboi.
Ce materie v-a placut cel mai mult in scoala?
Mi-au placut matematica si disciplinele stiintifice, dar si istoria si limba romana.
 |
PERIPLU. La Venetia, hranind porumbeii |
Ati chiulit vreodata ca sa mergeti in parc cu colegii sau colegele?
Nu imi amintesc...
Ati avut vreun profesor preferat?
Am avut mai multi. L-as mentiona, in primul rand, pe profesorul de matematica Liviu Cristian de la Liceul "Polizu", care ne-a ajutat, pe mine si alti doi colegi, dupa clasa a II-a, sa ne pregatim pentru examenele de diferenta la liceu teoretic, deoarece in anul acela, 1942, aparuse o reglementare care nu mai permitea absolventilor de licee industriale sa poata intra la Politehnica; iar el ne prevedea o asemenea perspectiva. La Liceul "Spiru Haret" am fost foarte apropiat de profesorul de limba romana, care era si directorul liceului, George Serban, cu care am pastrat legaturi multi ani dupa aceea.
Puteti spune despre elevul Ion Iliescu ca era un tocilar?
Nu. Nicidecum. Insa manifestam o permanenta curiozitate si dorinta de cunoastere.
S-au schimbat multe la adolescentul Ion Iliescu?
Da. Mai ales ca, de la 15 ani, am ramas orfan de tata si am simtit o mult mai mare responsabilitate, in familie fiind cel mai in varsta dintre copii.
 |
VIZITA. In tinerete la Venetia |
Privind putin inapoi, ce sfat
i-ati da acum?
E greu de dat sfaturi peste timp. "Nu ne scaldam de doua ori in albia aceluiasi rau", cum se spune... Dar nici nu cred ca imi puteam croi un alt destin. Iar viata m-a invatat sa fiu cinstit cu mine si cu cei din jur, sa ajut pe cat pot pe cei slabi si neajutorati, sa nu accept nedreptatile.
Care a fost cel mai greu examen din viata dumneavoastra?
Unul l-am spus: moartea prematura a tatalui meu si greutatile care au urmat pentru familie. Un al doilea moment ar fi confruntarea cu Ceausescu, din 1971, si perioada dificila care a urmat, de suspiciune si supraveghere. Si, in fine, examenul din decembrie 1989, cu raspunderile si riscurile pe care mi le-am asumat.
 |
FAMILIE. In 1958, impreuna cu fratii sai |
Ati copiat vreodata?
Nu.
V-a surprins viata vreodata?
Nu numai o data...
Care a fost modelul dumneavoastra in viata?
Nu cred ca am avut un model. Dar m-au influentat bunatatea si rabdarea bunicului, ca si figura tatalui, ca personalitate puternica, animata de idei generoase si care nu a cunoscut decat privatiuni si suferinte. Din istorie m-a impresionat exemplul luminos de intelectual patriot al lui Nicolae Balcescu.
 |
IMPREUNA. Ion si Nina Iliescu in 1951 |
Vi se pare ca oamenii cultiva o altfel de relatie atunci cand circula cu trenul?
Cred ca da. In tren, oamenii comunica mai mult intre ei.
In viata ati coborat intotdeauna la statia care trebuia?
Nu cred. Am gresit deseori. Dar am avut si "stationari" reusite, cum a fost ziua de 22 decembrie 1989. Nu cred nici ca am fost intotdeauna "locomotiva". Dar inca din tinerete m-am bucurat de simpatia si solidaritatea colegilor. Am avut, de regula, o buna comunicare cu oamenii, indiferent unde mi-am desfasurat activitatea. Acest lucru cred ca m-a ajutat si atunci cand am fost investit cu raspunderi in conducerea tarii dupa 1989.
Perseverent, abil, tenace, serios. Nu va multumiti niciodata cu putin.
Cred ca pot accepta aceasta apreciere, cu exceptia celei privind abilitatea. Sotia, care ma cunoaste bine, are o perceptie contrara in aceasta privinta... Desi am avut nu putine deceptii in viata din partea unor colaboratori si oameni "apropiati", nu mi-am pierdut increderea in oameni, in general, pentru ca am avut si multe exemple de corectitudine si loialitate. Si le prefer pe acestea.
Ce inseamna acasa pentru Ion Iliescu?
Acasa inseamna pentru mine in termen strict, in familie, cu sotia, intr-un climat de liniste, incredere si siguranta.
Ati facut multe bai de multime... Puteti sa ne spuneti cu aproximatie cate maini ati strans in viata dumneavoastra?
Foarte multe. E imposibil de estimat, si nu cantitatea, numarul lor m-au interesat. Ci sa ii stiu si sa ii simt aproape. Pentru mine oamenii nu au fost niciodata o chestiune de statistica.
"Era chiar afisata cu litere mari la intrarea in restaurant specialitatea casei, a unui bucatar foarte priceput. Era un mod deosebit de pregatire a crapului la cuptor in tava de simigerie, asezat pe un carton gros, imbibat cu ulei, acoperit cu bulion, rosii, condimente, care se puneau si deasupra crapului (desfacut pe latime) si acoperit cu o alta foaie de carton imbibat in ulei. Astfel, introdus in cuptor, crapul se cocea, fiind patruns atat de sus, cat si de jos, cu un sos deosebit de gustos" - Ion Iliescu
