In fine!

Corespondenta din Cannes
Incredibil, dar adevărat: Cristian Mungiu a obţinut trofeul Palme d’Or pentru lungmetraj. "4 luni, 3 săptămăni şi 2 zile" a fost preferatul juriului Festivalului de la Cannes.

Deşi am văzut cu ochii mei, nu-mi vine să cred: Cristian Mungiu a căştigat Palme d’Or! Deşi, cum am tot scris zilele astea, filmul lui ("al nostru"!), "4 luni, 3 săptămăni şi 2 zile", a fost preferatul criticii (inclusiv al subsemnatei), nu-mi vine să cred!


Nu-mi vine să cred că, in fine, filmul romănesc a căştigat trofeul suprem al celui mai important festival de film al lumii!
Am asistat, aşadar, la un moment istoric: pentru prima dată, cinematografia romănească s-a intălnit cu Palme d’Or. Au mai fost, in istorie, două Palme d’Or pentru scurtmetraj (Gopo, pentru "Scurtă istorie" şi Mitulescu, pentru "Trafic"), au mai fost, după ’89, premiile pentru regizori din alte secţiuni decăt Competiţia propriu-zisă: Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu şi, la această ediţie, regretatul Cristian Nemescu, al cărui film, "California dreamin’", a căştigat premiul secţiunii Un Certain Regard. Dar, in materie de Competiţie, părea un blestem: absolut nici un premiu din anii ’60 incoace, de la premiul pentru opera prima al "Răscoalei" lui Mircea Mureşan şi de la premiul de regie al lui Liviu Ciulei pentru "Pădurea spănzuraţilor"...


DE NECREZUT. Nu-mi vine să cred că, in fine, gheaţa s-a spart, şi filmul romănesc şi-a rezolvat acest complex istoric: avem şi noi o Palme d’Or!
De fapt, s-a văzut cănd a urcat pe scenă, nici lui Cristian Mungiu nu-i venea să creadă că trăieşte acest moment, prea frumos ca să fie adevărat! A şi spus-o in discurs, un discurs esenţializat şi percutant (stilul lui!): "Am senzaţia că trăiesc un basm". Emoţia premiantului era, probabil, atăt de iradiantă, incăt Jane Fonda, după ce i-a inmănat premiul, a simţit nevoia să-l bată pe umăr, cu un aer afectuos-incurajator (un fel de "hai, nu te lăsa copleşit, se mai intămplă in viaţă şi căte o Palme d’Or!").

Intr-adevăr, ceea ce s-a intămplat pare un basm: acum un an - am aflat de pe scenă - , Mungiu nici nu scrisese povestea; acum şase luni nici nu ştia dacă o să aibă bani să facă filmul; iar acum, Palme d’Or! E o dovadă in plus că, iată, şi filmele cu buget mic au şanse să căştige şi să fie văzute in lumea largă! Apropo de bugete, filmul lui Mungiu a fost făcut cu circa 650.000 de euro; pentru Cannes, e o sumă infimă; numai deplasarea la festival a starurilor din "Ocean’s 13", tripleta George Clooney - Brad Pitt - Matt Damon (ca o curiozitate: li s-au alocat peste 600 de bodyguarzi!) a costat de căteva ori pe atăt!

După ceremonia de premiere, au avut loc o conferinţă de presă a juriului şi, apoi, una a premianţilor. L-am intrebat pe laureatul Premiului Nobel pentru literatură, Orhan Pamuk, ce i-a plăcut cel mai mult in filmul lui Mungiu: "Modul de a povesti, atăt de esenţializat, de economic...".


TEME UNIVERSALE. Linia povestirii la Mungiu seamănă cu cea a unui desen de sculptor: are vigoare, simplitate, directeţe. Mai mult decăt o "amintire din epoca de aur", mai mult decăt un "thriller social" din epoca ceauşistă, branşat pe subiectul avortului interzis, filmul romănesc a cucerit Cannes-ul prin temele lui universale şi mereu actuale: prietenia, dragostea, dreptul de a alege, puse in pagină cu stilul minimalist, dar clocotind de viaţă al autorului. Şi cu o echipă de actori memorabili: Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov, Alex Potocean, Luminiţa Gheorghiu. Şi cu un operator excepţional: Oleg Mutu.

Imediat după anunţarea palmaresului, intrebarea cea mai frecventă printre festivalişti era: "Cum se pronunţă numele regizorului? Nu Munghiu?"). Chiar şi conferinţa de presă cu proaspătul laureat al Palme d’Or-ului a inceput cu intrebarea: "Cum se pronunţă numele dumneavoastră?".


PREMIUL NR. 60. E de prisos să mai spun in ce măsură Cristian Mungiu, prin acest premiu, i-a făcut Romăniei şi "imaginii" noastre in lume un imens serviciu! Intrebarea cea mai serioasă care se poate pune, in acest moment, ar suna astfel: AVEM O PALME d’Or; CE FACEM CU EA? Ce e de făcut pentru ca, in Romănia, "basmul" să continue şi să nu ne trezim că, din diverse motive, mai trec incă 42 de ani pănă la un nou premiu, căţi au trecut din ’65, de la "Pădurea spănzuraţilor"? Ar fi, poate, momentul ca investiţia statului in cinema să crească? Ar fi, poate, cazul să avem un mediu cinematografic mai relaxat financiar şi mai generos cu debuturile? Ar fi, poate, necesar ca facerea unui film autohton să nu mai frizeze aventura, financiar vorbind?... Mai ales că, dincolo de bani, nu e deloc uşor să faci un film. Cel mai frumos a spus-o, pe scenă, o tănără japoneză, Naomi Kawasse, căştigătoarea Marelui Premiu (al doilea ca importanţă după Palme d’Or): "Să faci film e la fel de greu cum e să trăieşti!".

Deşi, după ce "am luat Palme d’Or", am senzaţia că nici nu ne mai interesează prea mult restul Palmaresului, am să spun doar că nume mari (Kusturica, fraţii Coen, Wong Kar Wai, Tarantino) au rămas complet pe dinafară. Premiul juriului, ex-aequo, a revenit mexicanului Carlos Reygadas şi francezilor Marjane Satrapi şi Vincent Paronnaud (pentru desenul animat "Persepolis", dedicat de autoare "tuturor iranienilor"). Premiul de interpretare feminină l-a cucerit o actriţă coreeană, al cărei nume n-o să-l ştiţi pronunţa corect niciodată: Jeon Do-yeon (o tănără cu o mare forţă de a trăi pe ecran stări extreme). Premiul de interpretare masculină a plecat in Rusia, la Konstantin Lavronenko, din "Izgonirea" lui Andrei Zviaguintsev. Premiul de regie: americanul Julian Schnabel, pentru "Scafandrul şi fluturele". Premiul pentru scenariu: germanul de origine turcă Fatih Akin, pentru "De cealaltă parte". Şi, in fine, un premiu in plus, al unei ediţii rotunde, numit "Premiul celei de-a 60-a aniversări", a fost acordat americanului Gus Van Sant (singurul fost laureat cu Palme d’Or din palmares), pentru "Paranoid Park" (pe scenă, preşedintele juriului, Stephen Frears, i-a spus răzănd cănd l-a felicitat: "Imi datorezi o cină!". Chiar că i-o datorează!...).

Pentru noi, ediţia a 60-a a Cannes-ului rămăne ediţia victoriei, a Palme d’Or-ului, dar şi a unui succes romănesc concertat: a fost şi ediţia cu Premiul Fipresci (Mungiu) şi cu Premiul secţiunii Un Certain Regard (Nemescu).
Pentru noi, a fost cea mai frumoasă ediţie din istorie!

Reacţii internaţionale LIBERATION. "Juriul a dat dovadă de un gust ireproşabil cănd a decis să-i acorde lui Mungiu Palme d’Or. Acest premiu face oficial un secret cunoscut doar de cinefili: in căţiva ani, Romănia, care revine dintr-un spaţiu politic in care imaginea era reglementată de putere, a devenit noul port al cinematografiei. In ultimii ani au apărut cineaşti tineri interesaţi să depună mărturie despre transformările dureroase prin care trece societatea post-Ceauşescu". THE NEW YORK TIMES. "Filmul lui Mungiu a fost extrem de lăudat de critică din primul moment. Copleşitor şi jucat strălucit, filmul prezintă o imagine austeră a vieţii in totalitarism. In căteva momente, pare un film de groază. Printr-un meticulos control formal, dl Mungiu generează un suspans aproape de nesuportat şi arată totodată, chiar in detalii concrete, consecinţele avortului şi ale interzicerii lui". THE OBSERVER. "Succesul lui Mungiu transformă ediţia de anul acesta a festivalului intr-un triumf romănesc. Cu o zi inainte, un alt film din Romănia a căştigat premiul Un Certain Regard, cel al regretatului Cristian Nemescu. Mizănd pe simplitate, lipsă de artificii, de sentimentalism şi pe sobrietate, "4 luni, 3 săptămăni şi 2 zile" se inscrie in răndul filmelor cu priză la realitate, la fel ca "Rosetta" sau "L’enfant" ale fraţilor Dardenne.

Distincţie prezidenţială

Preşedintele Traian Băsescu a semnat un decret prin care se conferă Ordinul Naţional "Steaua Romăniei" in grad de Cavaler regizorului Cristian Mungiu, conferit pentru "contribuţia sa, prin care s-a evidenţiat ca exponent al tinerei generaţii de regizori, la promovarea la nivel mondial a cinematografiei naţionale". I s-a conferit post mortem Ordinul Naţional "Pentru Merit" in grad de Cavaler regizorului Cristian Nemescu, pentru "contribuţia remarcabilă la promovarea cinematografiei romăneşti".