"În neputincioşii care ne guvernează s-a deşteptat bestia". Ce scriau ziarele de partid, acum 100 de ani?

Am incercat, in articolele referitoare la evenimentele de acum o suta de ani – retragerea Opozitiei din Parlament (16 decembrie 1911), marele miting al Opozitiei (8 ianuarie 1912), marele miting al Puterii (15 ianuarie 1912), discursurile liderilor celor trei partide "care contau" in Romania de acum un veac – sa folosesc, din presa vremii, acele ziare care nu erau prea adanc intrate in jocul politic, fara sa foiletez cele trei oficioase de partid. In aceasta pagina ma voi referi insa chiar la ele si la ceea ce publicau in miezul de ianuarie al anului 1912. Voi trece in revista opiniile consemnate de editorialistii aserviti (unii chiar angajati) politic de la "Epoca" (Partidul Conservator), "Vointa liberala" (Partidul National Liberal) si "Ordinea" (Partidul Conservator-Democrat). Permiteti-mi sa nu comentez nimic, ci sa-i lasam pe condeieri sa se exprime, inca o data, la un secol distanta dupa ce si-au asternut opiniile pe hartie.

Epoca: "Un odios spectacol"
Oficiosul Partidului Conservator, "Epoca", titreaza pe prima pagina, in editia din 9 ianuarie 1912: "Un odios spectacol", subliniind: "Opozitiunea cointeresata tine astazi o intrunire publica in Sala Bailor Eforiei" (astazi, adica pe 8 ianuarie, data la care se facea ziarul si nu cea in care iesea pe piata – e o caracteristica a acelor timpuri faptul ca ziaristul se raporta la ziua in care scria, nu la cea de aparitie). Cu litere de-o schioapa, pe prima pagina a publicatiei scrie: "In toate timpurile si in toate tarile s-au putut vedea oameni cu idei cu totul opuse, dandu-si mana, la un moment dat, ca sa-si scape tara lor de primejdie. Nicaieri si niciodata nu s-au vazut doi oameni care pana ieri s-au tratat de faliti si de hoti, dandu-si mana cu lipsul de scrupul si de obraz de care ne dau azi dovada sefii opozitiei cartelate". Publicatia – condusa de doi parlamentari ai puterii, Stelian Popescu si C. Bacalbasa, readuce in atentie fragmente din disputele mai vechi dintre liderii de acum ai opozitiei unite: "Take Ionescu despre Ionel Bratianu: Pacostea Bratienismului", "Ionel Bratianu despre Take Ionescu: Fiul rusinei". In reportajul despre manifestatiile de la 8 ianuarie 1912, "Epoca" scrie: "Capitala invadata de bande care trag cu revolverul"; "S-a facut dovada ca toata mascarada de la Eforie a fost organizata numai pentru provocarea scandalului (…) Cuvantul de ordine a fost atacarea trupelor si navala la Palat"; "Asupra dlui gral Desliu, de la o fereastra unde se afla Toma Camarasescu si altii, s-a aruncat cu o chibritelnita monom de plumb. Tot de la o fereastra de la acest otel (Continental – n.n.) si de la clubul takist s-au tras doua focuri de revolver (…) De altfel, focuri au fost trase din trei directiuni: de la hotel Continental, de la clubul takist si de la Independenta". Membrii opozitiei sunt numiti in alta parte "cavalerii tramvaiului si ai revolverului", fiind ridiculizati in fiecare pagina a ziarului, in urmatoarea saptamana, pana la mitingul conservator, si dupa aceea: "Ziua de 8 ianuarie a trecut – si guvernul n-a cazut... Mai grav, guvernul nici n-are sa caza. E bizar, extraordinar, piramidal –, dar este asa!... (…) Realitatea spulberand cu brutalitate fantasmagoriile apelpisitilor, acum ipochimenii se inghesuiesc intr-o alta formula: criza e declarata! Criza? Care criza? De ce criza? (…) Doua mari partide, coalizate pentru cel mai desperat asalt, si-au vazut sfortarile si iluziile sfaramate in cea mai ridicola mascarada publica. Opozitia a dat singura dovada ca nu merita sa fie decat opozitie".

Vointa Nationala: "Ororile din piata teatrului"
Intre "Epoca" si "Vointa Nationala" – acesta din urma fiind oficiosul Partidului National Liberal – disputele erau vechi si sapasera santuri adanci. Nu doar ca loveau unul in partidul pe care il reprezenta celalalt, dar si unul in altul. "«Epoca» regreta ca soldatii n-au tras in multime", scrie "Vointa Nationala" in replica la un articol in care fusesera citate "instructiunile ministeriale" cu privire la revoltele de masa, cand, in anumite situatii, se poate da ordin sa se traga in manifestanti: "Instructiunile militare de care vorbeste Epoca nu privesc miscarile de strada", se spune, precizandu-se ca ele se aplica atunci cand se are de a face cu "atacul unor rebeli inarmati" (ceea ce nu era cazul, in ciuda focurilor de revolver – unul, sase sau douazeci, depinde de sursa – care s-ar fi tras in perimetrul dintre teatrul national (cel vechi) si Continental. "Cand «Epoca» scrie negru pe alb: «Duminica, autoritatea a avut indulgenta sa nu aplice chiar si in contra turburatorilor si a asasinilor de meserie, decat cu mare blandete, instructiunile de mai sus» (cele referitoare la deschiderea focului asupra manifestantilor – n.n.), nu face decat sa demaste intentia pe care guvernul o avea de a provoca varsari de sange, daca nu chiar asasinate. Apararea este regretabila si ridicola pentru un oficios guvernamental care motivand varsarile de sange prin niste instructiuni militare, ce privesc cu totul alte cazuri, isi exprima chiar regretul ca nu s-a tras in carne vie".

Nu ne putem permite, ca dupa un secol, sa intram in polemica lor. Si, oricum, pentru a intelege mai bine luptele politice ale acelor vremuri, asa cum erau ele reflectate de jurnalisti, ar fi nevoie sa parcurgem presa "partinica" si "partidica" pe intinsul mai multor ani. Si tot nu ar fi de ajuns!...

Ordinea: "Guvern de mizerabili"
Pana la plecarea lui Take Ionescu de la Conservatori si formarea unui nou partid – Conservator-Democrat – "Ordinea" fusese un oficios al celor care se aflau la putere, in 1912. Dar cum takistii erau in opozitie, si "Ordinea" se afla in opozitie. Pe 10 ianuarie, ziarul lui Take Ionescu scria cu litere ingrosate: "Tara se rosteste contra guvernului Carp"; "Guvern de asasini"; "Guvern de mizerabili"; "Varsarile de sange de aseara. Ordin catre trupe de a avea cate 20 de cartuse de razboi". Iata cum prezinta ziarul conservator-democrat marele miting al opozitiei din 8 ianuarie 1912: "Bandele regimului, organizate si puse sub comanda dlui Al Marghiloman, au stalcit in batai sute de oameni nevinovati. (…) au ordonat trupelor sa traga cu gloante de razboi asupra Clubului conservator-democrat, la al carui balcon se gaseau seful si fruntasii partidului. Ofiterii superiori, prefacandu-se in agenti electorali ordinari, au fost vazuti luand pustile din mainile soldatilor si strivind cu paturile lor batrani si copii". Perspectiva asupra dupa-amiezii zilei de 8 ianuarie, acum un secol, este aproape apocaliptica. Generalul Desliu este descris smulgand pusca din mana unui soldat si "ca un salbatic lovind fara mila in toti cati ii ieseau in cale". Un alt reportaj, pe aceeasi tema, este titrat: "Manifestatia si macelul": "In neputinciosii care ne guverneaza s-a desteptat bestia. (…) Dupa ce s-a intins cursa mizerabila fagaduindu-se solemn ca se va lasa manifestatiei cea mai larga libertate, s-a format, din ordinul ministrului de interne, o armata compusa din toate scursorile puscariilor, din toate existentele indoioase, din toate acele fiinte patibulare care isi scurg viata pe sub mesele tripourilor (…). Ostirea se arunca ca hienele asupra multimii inofensive". In zilele urmatoare, tot "Ordinea" face dezvaluiri, armata fusese platita din fonduri secrete pentru a inabusi in forta manifestatia opozitiei, "cate 50 de bani de soldat si cate un leu de jandarm pedestru (…). Credeam ca avem de a face cu o armata nationala, dl Marghiloman isi inchipuieste insa ca are de a face cu o armata de mercenari pe care o poate cumpara ca pe niste transfugi politici".