Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Colindele vin din sufletele oamenilor si atata vreme cat ne ramane sufletul viu, vor ramane vii si colindele, spune Ion Dunca din comuna Budesti, judetul Maramures.
• Jurnalul National: Se cam aude zvon de colinde. Simtiti?
Ioan Dunca: D-apai cum!
• Cand ati fost ultima oara la colindat?
Cu vreo zece ani in urma.
• Adica, la varsta de 75 de ani!
Chiar asa!
• Colinda si cei varstnici prin partile dumneavoastra?
Colinda tot omul care se bizuie pe picioare si pe suflet.
• Dumneavoastra cu cine aveti necazuri mai mari, cu picioarele sau cu sufletul?
Cu lumea.
• Care lume?
Asta in care traim.
• Ce e cu ea?
Nu mai este cum a fost. S-au stricat multe.
• Ce?
Pai, incepand cu morile de apa si terminand cu cheful de viata si de munca al oamenilor.
• Vreti sa spuneti ca oamenii de azi nu mai au chef de viata?
Au, dar altfel de cum aveam noi!
• Cum? Ajutati-ma sa inteleg!
Noi ne intorceam de la coasa cantand, pe cand tinerii din ziua de azi...
• Nu mai canta?
Mai rau, nu prea mai pun mana pe coasa. Zice ca-i imbata de cap.
• Cine?
Coasa!
• Si cantecele?
Pe-astea le-au cam uitat!
• E, daca pricep eu bine, in legatura cu memoria.
Nu, cu sufletul. Oamenilor nu prea le mai functioneza cum trebuie sufletul!
• Nici in seara de colindat?
In seara de colindat, da! Atunci toate sufletele oamenilor merg bine.
• Ce face sufletul dumneavoastra in seara aceea?
Sta cu mine acasa. Asteptam impreuna colindatorii. Si ne bucuram!
• Tot impreuna?
Tot! Eu nu fac nimic pe lumea aceasta separat de sufletul meu!
• Sufletul sa fie vinovat de faptul ca scrieti poezii?
El. Dar, impartim vina pe din doua.
• Despre ce scrieti?
Despre oameni, despre curgerea timpului, despre Romania.
• Cum arata o zi din viata unui om ajuns la varsta de 86 de ani, asa cum ati ajuns dumneavoastra?
85!
• Pai cand sunteti nascut?
26 decembrie 1925.
• Asta inseamna 86 de ani.
Eu sunt de parere ca 85.
• Chiar vreti sa vi se stearga un an din viata?
Unul? Ma rog la Dumnezeu sa-mi stearga 20, dar nu se mai poate.
• Cum arata, ziceam, o zi obisnuita din viata dumneavoastra.
Depinde de anotimp. Dimineata, ma ocup de animale, apoi tai lemne de foc, daca e iarna, ca acu’. Daca e vara, oho, nu-mi ajunge ziua pentru cat este de lucru. Vara trecuta, am cosit 96 de ari.
• Singur?
Pai, cu cine? Ca feciorul meu e profesor universitar. Nu mai stie tine coasa in mana. Tine condeiul.
• Va sa zica, ati venit pe lume a doua zi de Craciun.
Asa e! Poate ca d-asta si sunt prim curator al bisericii din sat.
• E o functie platita?
Nu, e o functie onorifica.
• Si ce face un prim-curator?
Ca membru, prim-membru al consiliului bisericesc, se ingrijeste de buna coordonare a veniturilor bisericii.
• De unde vin banii?
De la oameni.
• Dar colindele?
Tot de la ei. Dinspre sufletul lor, mai precis.
• Pai vedeti! Chiar trebuie sa ne pese ce se intampla cu sufletul nostru!
Exact! Cata vreme ne ramane sufletul viu, vor ramane vii si colindele!
