ALEX MIHAI STOENESCU

AMS: Domnule colonel, va intreb altceva: ati vazut vreo secventa, vreo scena despre felul in care au tras militarii?

Niculae Mavru: Cum adica?

Adica trageau din ordin, la intamplare?...

In 17 decembrie am vazut eu. Desi la acea ora noi ne aflam intr-o faza a misiunii in care doar sondam diverse locuri din oras pentru a culege informatii, atat pe linie de filaj, cat si de investigatie, care erau amindoua in responsabilitatea mea, eu am apucat sa vad anumite scene direct. Altele mi-au fost raportate profesionist. Categoric, in 17 decembrie militarii au tras la ordin pentru a se apara pe ei, tehnica, UM-urile, de grupurile care ii atacau cu rangi, pietre, bate, chiar cu sticle incendiare. Au fost si focuri de arma sporadice, neorganizate, dar nu am cunostinta despre cei care le-au tras. Exemple: la podul Decebal s-a tras ca la Verdun in 17 decembrie, pe seara. La ordin, deoarece militarii care pazeau podul au fost atacati de grupuri ascunse in Parcul Poporului si pe langa Baile Neptun. Eu cred ca uneori s-a tras si la intamplare de soldati insuficient instruiti. Se auzeau si se vedeau focuri trase de teama, aiurea. Poate erau si de intimidare, poate, dar aceste focuri razlete s-au tras dupa ce au fost atacati, nu inainte. Este foarte important! Pe Calea Girocului, pentru recuperarea tehnicii militare, s-a tras numai la ordin. Haotic s-a tras mai mult in 22 decembrie.

Militieni confundati cu securisti

AMS: La Timisoara?

La Timisoara. S-a tras si in 29 si in 30. Se tragea, nu mai exista control. S-a tras haotic in zone greu de controlat de catre comandanti. Erau locuri unde oameni, civili de regula bine intentionati, dadeau de mancare si bautura soldatilor. Era tensiunea aceea... S-a tras la intamplare, din greseala, de teama, au fost si cazuri in care militarii au dat civililor sa traga si ei o rafala, etc.

AMS: In documentele Procuraturii exista si informatia ca Nuta ar fi organizat niste echipaje ale Militiei pe ARO, cu civili si cu militieni in uniforma. Erau inarmati?

Nu sunt chiar in tema cu problema Militiei. N-aveam timp sa vedem ce mai face si Militia. Dar trebuie spus ca si Militia, ca si Armata, avea o dotare precara. Vai de masinile alea! Militia a fost solicitata, inclusiv cea de la T.F. ( transporturi feroviare, n.a) sa retina, deseori, diverse persoane si ma refer la cele pe care le aveam noi in consemn. In problemele lor nu ma bag.

AMS: Cine erau acele persoane retinute de Militie?

Manifestanti de la Tokes, agitatori, incitatori la devastari, devastatori, insa au fost retinuti si oameni la intamplare, mai ales in noaptea de 16 decembrie. De fapt, eu nu pot sa afirm ca i-au retinut la intamplare, pentru ca nu i-am investigat si nu stiu ce facusera. Alte misiuni ale Militiei: a participat la apararea Comitetul Judetean de Partid, a Comitetului Municipal de Partid si a altor obiective. A intervenit in unele locuri pentru a opri devastarile. De exemplu, Piata Sinaia, unde capitanul Dorneanu, daca am retinut bine numele, si echipa lui au luat o bataie crunta. Unii militieni actionau in civil pentru indeplinirea sarcinilor. Nu cunosc misiunile lor. Dar deseori erau confundati, considerati securisti, pentru ca erau in civil. La fel s-a intamplat si cu unii activisti de la partid trimisi in strada. Lumea le spunea securisti.

"Revolutia a facut-o poporul"

STRAINII. Printre timisorenii care au cerut caderea regimului lui Ceausescu au fost si provocatori

AMS: Ati vazut sau ati fost informat despre trageri din partea Militiei?

Daca au tras cei de la Militie? Nu am vazut. La un moment dat am avut o informatie ca un ofiter de Militie ar fi tras. Nu s-a adeverit. Era o vendetta, cineva a incercat sa se razbune pe el.

AMS: Sa trecem acum la problema strainilor, care s-a tot discutat in presa. Au fost sau nu straini implicati in evenimentele de la Timisoara?

In primul rand, revolutia, adica miscarea oamenilor impotriva lui Ceausescu, a facut-o poporul. Pentru noi poporul insemna ceva. Asa fusesem educati. Indiferent daca au fost influentati, incitati sau chiar au avut o participare directa anumiti straini, fara popor... Erau si acum la puscarie sau expulzati, strainii aceia. Strainii s-au implicat sub doua aspecte total deosebite. Dar la aceasta intrebare ar trebui sa raspunda mai multi fosti colegi, fiecare pe domeniul de care a raspuns. La Timisoara s-au implicat in primul rand occidentalii. In special s-au implicat prin culegerea de informatii, prin sustinere morala si financiara a unor cetateni romani in vederea participarii la actiunile din decembrie. Dintre categoriile implicate, aveau ca acoperire calitatea de diplomati, ziaristi, turisti, reprezentanti ai unor culte si fundatii, bisnitari care treceau des granita, avand pasaport, rude venite din strainatate. Acestia au cules informatii si inainte si in timpul evenimentelor, intre ei fiind identificati de Departamentul Securitatii Statului - si aceste verificari se intorceau la noi pentru a-i urmari - , ca fiind cadre de spionaj din Ungaria, Austria, Olanda, Germania, Iugoslavia, Franta, Italia, SUA. De subliniat ca foarte multi dintre ei, desi erau cetateni ai tarilor mentionate, proveneau din Ungaria sau din Romania, multi etnici maghiari, plecati mai de mult sau dupa deschiderea frontierei Ungariei si stabiliti peste hotare, in Occident. Noi i-am identificat, i-am filat si le-am investigat actiunile. Ca sa va dau un indiciu, voi pronunta numele sau poreclele catorva, pe care le puteti gasi in arhiva fostei Securitati cu numele real: PALL, BALINT, NEMES, RUDOLF, BARBOSUL, indicative apartinand unor maghiari cu pasaport din alte tari si identificate de Departamentul nostru drept cadre de spionaj.

Reteaua de la consulatul sarbesc

LIBERTATE. Pentru adevaratii revolutionari, decembrie 1989 nu a fost doar o lupta sangeroasa pentru putere

AMS: Ce implicare a avut Consulatul iugoslav?

Multi iugoslavi. Mai ales soferul Consulatului sarbesc de la Timisoara, pe care Departamentul il identificase drept cadru de spionaj cu grad mai mare decat al consulului. Acesta a fost foarte activ, inclusiv in decursul evenimentelor. De altfel, si Consulatul era foarte vizitat de etnici sarbi si nu numai. Informatiile plecau cu valiza diplomat, iar sursele proveneau de la culte (baptisti, penticostali, iehovisti, reformati), de la rude si prieteni din anturajul lui Tokes, din medii interlope.

AMS: Despre sovietici nu mi-ati spus nimic.

V-am spus data trecuta: tineri basarabeni care incitau, care porneau devastarile, care au atacat unitatile militare din Calea Lipovei, care i-au provocat pe militari sa traga si apoi au plecat in alte localitati, facand acelasi lucru.

AMS: Cum va explicati ca documentele dumneavoastra, rapoartele nu au fost date publicitatii? Ar fi lamurit multe probleme.

Sa stiti ca acolo, la Timisoara, s-au intamplat, mai ales dupa 22 decembrie, multe lucruri inexplicabile. La Timisoara era un individ, Bucur Benga, omul generalului Nuta, care se ocupa din partea Militiei de pasapoarte, aur, trafic, seful bisnitei din zona. El a ars in subsolul Securitatii documente, inclusiv note de filaj. A fost salvat doar caietul arhiva al serviciului filaj, care se afla la ofiterul de serviciu. Mai exista apoi si notele de investigatie. De asemenea, la serviciile de contraspionaj si UM 0110 se gasesc notele mele cu informatii despre supravegherea generala. In al doilea rand, lucru foarte important, actiunea diversionista a produs si dispersarea fortelor filajului. Atacarea in mai multe locuri, o data a imprastiat fortele Securitatii, ale filajului. In zona centrului actiunii, la Piata Maria, eu nu mai aveam decat trei oameni in momentele cele mai grele. Ceilati erau raspanditi in acele multe locuri unde au fost organizate nuclee ale diversiunii. Dar atat cat am vazut de jos, din strada, de la fata locului pentru mine lucrurile sunt clare si nu aveam nevoie de mai mult.

Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania - o tragedie romaneasca" de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO-2004

.

.

Cum actiona spionajul american in Romania

Colonelul (r) Niculae Mavru mi-a pus la dispozitie un manuscris, un document neredactat in legatura cu activitatea anterioara transferarii sale la Timisoara. Caietul 1, poarta un titlu provizoriu: Secvente din viata de filor.

"In septembrie 1987 am primit pe neasteptate o veste care m-a dat complet peste cap. Fusesem numit peste noapte seful filajului si investigatiei la Timisoara. (...) Abia ma obisnuisem cu Bucurestii, cu toate strazile, cartierele, locurile importante pentru un filor, cum sunt restaurantele, bisericile, parcuri etc., ca repere pentru orientare si comunicari prin reteaua radio emisie-receptie. Dar din punct de vedere profesional, numirea mea la Timisoara sau, poate mai bine spus, indepartarea mea de la Bucuresti s-a facut exact in momentul in care ma pregateam sa documentez aproape complet activitatile de spionaj ale Ambasadei SUA. Cunosteam aproape totul si pe toti de la ambasada, obiceiuri, trasee, prietenii, felul de a fi al fiecaruia, metodele si procedeele lor de lucru, intr-un cuvant ma familiarizasem cu scoala care-i pregatise pe spionii americani din Romania. De aceea, schimbarea mea din functie si promovarea la celalalt capat al tarii a fost ceva inexplicabil profesional, pentru ca nici un serviciu secret din lume nu face asa ceva, sa-l schimbe pe ofiterul care a finalizat documentarea completa a unei activitati de spionaj in momentul in care se pregateste sa-si prezinte raportul. Astazi nu pot sa nu fiu contrariat si sa nu incerc un sentiment de suspiciune" (...).

SPIONI AMERICANI. "In perioada cat am lucrat in Bucuresti, am reusit destul de repede, impreuna cu colegii mei, sa descopar, prind si sa documentez mai multe retele ale unor diplomati americani acreditati la ambasada SUA. Din aceste retele faceau parte ofiteri de Securitate activi sau trecuti in alte domenii de munca, urmasi, "cartite" de-ale lui Pacepa. De asemenea, mai erau in legatura spionilor americani sub acoperire diplomatica, ofiteri MApN, directori in diverse ministere, inalti functionari din fostul CSP, unde se strangeau toate datele privind economia tarii".

CAZUL HARRIS. "Deja in toamna anului 1986 diplomatul-spion HARRIS era in atentia filajului. Ii descoperisem un numar destul de impresionant de agenti - inclusiv securisti - , insa el inca nu banuia nivelul de cunoastere la care ajunsesem noi. De aceea, isi continua munca. HARRIS locuia pe strada Plantelor, in Bucuresti, in apropiere de strada Mantuleasa. Folosea permanent obiecte extrem de comune pentru a transmite mesaje agentilor pe care ii avea in legatura. El afla prin diverse mijloace ca trebuie sa treaca printr-un anume loc, pe jos sau nu, cu un anume obiect de imbracaminte sau un obiect portabil, ceea ce insemna un mesaj foarte concret pentru cel avizat (...). Intr-o sambata pe la pranz, HARRIS a iesit de acasa imbracat in pantaloni scurti, tricou, iar in mana avea o minge asemanatoare celei de tenis, insa ceva mai aparte, in sensul ca era impartita in patru cu o linie rosie si de una albastra. A traversat strada Mantuleasa ca un om fara griji, timp in care se mai juca cu mingea, o "arata", o invartea in mana, o muta dintr-o mana in alta, continuandu-si drumul pe strada Negustori.

"AJUTORUL MISTER". In acel moment am observat doua lucruri: 1. Pe strada Pictor Romano se afla la distanta in miscare un coleg de ambasada al lui HARRIS, nume de cod MISTER, care avea in grija sa observe daca HARRIS este urmarit. 2. Cam in acelasi timp, pe strada Mantuleasa, dinspre fostul Bulevard Republicii, venea un tip, pe care l-am identificat imediat ca fiind roman. Atat MISTER cat si romanul l-au observat pe colegul meu, care era prea avansat si nu se mai putea retrage. Descoperind filajul, MISTER si-a luat cainele si a urcat in autoturismul sau, in timp ce romanul a continuat pe strada Mantuleasa, a privit insistent dupa HARRIS, apoi spre colegul meu, a ezitat daca sa continuie sau nu si in cele din urma s-a intors spre bulevard. Colegul meu l-a urmarit pe HARRIS in continuare, reusind sa surprinda reintalnirea acestuia cu MISTER intr-o alta zona a orasului. Pe roman l-am urmarit eu. A ajuns pe Calea Mosilor, pe langa Hotelul Modern, aproape de strada Cernica, exact cand HARRIS traversa. Pentru mine, comportamentul romanului mi-a dat imediat de inteles ca era agent-meserias, stiuse cum sa faca contrafilajul lui HARRIS si a depistat filajul nostru.

AMANAREA. Romanul s-a intors pe Calea Mosilor, s-a oprit aproape de Hotel Modern si a "studiat" mai multe vitrine. In acest timp, HARRIS a mers la ambasada, de unde a plecat impreuna cu un coleg, cu masina acestuia, pe Bulevardul Republicii, spre soseaua Mihai Bravu, iar in intersectia bulevardului cu Calea Mosilor a avut "vederea" cu romanul. Fiind al treilea contact vizual, in conditiile date, unul in masina, celalalt pe jos, semnalul a fost: "suntem urmariti; pe altadata". Romanul a inteles mesajul si a inceput sa ma caute. Aparitia altor cadre ale filajului nostru i-a dat posibilitatea sa-si dea seama ca suntem pe urmele lui, fiind prea multi, si a abandonat intalnirea, fiind acum preocupat sa scape de filaj pentru a nu se afla cine este. Toate aceste amanunte mi-au intarit convingerea ca romanul urmarit de mine facea sau facuse parte din cadrele de Securitate ale Romaniei, pregatite pentru spionaj in strainatate. Stia meseria. A continuat linistit pe Bulevardul Republicii, jucand de data asta scena plimbarii, pana a ajuns in Piata Rosetti. Aici a vrut sa intre la intreprinderea de import-export din acel loc. Stiind ca in intreprindere se afla si ofiteri de-ai nostri sub acoperire, au fost alarmati cativa pentru a depista cine este romanul urmarit, in cazul ca intra in cladire. In usa s-a intalnit cu un tip si o tipa care ieseau, astfel ca nu a putut evita sa descoperim ca ii cunoaste si, in consecinta, ca si el lucreaza acolo. S-a despartit de cei doi, incercand sa ne deruteze, si a plecat spre magazinele din apropiere, de pe strada Hristo Botev. Dupa un timp, in care s-a verificat de mai multe ori, a cumparat salam, mustar si paine si a revenit ceva mai relaxat la intreprinderea de import-export. Am raportat, iar ordinul pe care l-am primit a fost cat se poate de prost: "Lasa-l, ca avem poze, filme, e al nostru. Il gasim la servici". Ei bine, individul n-a mai iesit. L-am pierdut. Asta se intampla in toamna lui 1986. In 1989 l-am vazut pe romanul meu la Timisoara, fusese mutat ca urmare a cercetarilor facute de contraspionajul condus de locotenent-colonelul Diaconescu. L-am vazut, am tacut, dar la primul scurt concediu am venit la Bucuresti si m-am dus la Diaconescu. Era deja prea tarziu; revolutia l-a facut disident din randurile Securitatii".

.

FOCUL "Sa stiti ca acolo, la Timisoara, s-au intamplat, mai ales dupa 22 decembrie, multe lucruri inexplicabile. La Timisoara era un individ, Bucur Benga, omul generalului Nuta, care se ocupa din partea Militiei de pasapoarte, aur, trafic, seful bisnitei din zona. El a ars in subsolul Securitatiidocumente, inclusiv note de filaj" Niculae Mavru, fost ofiter de filaj al Securitatii

TRADATORII "Cea mai mare parte a "cartitelor" lui Pacepa, ofiteri racolati in strainatate sau santajati la Bucuresti, au facut asta pentru bani. Cheia multor tradari de acest fel a fost cunoasterea de catre Pacepa a mediului corupt si avid de bani in care lucrase si el si in care fusese un as al coruptiei" Niculae Mavru, fost ofiter de filaj al Securitatii

.

S.O.S.

"Un alt agent de-al lui HARRIS a fost depistat de noi in octombrie 1986. HARRIS a repetat in acea zi deplasarea cu autoturismul ambasadei pe strada Andrei Muresianu. Asta ne-a alarmat. Nu era normal. Deci, trebuia sa fie ceva important pe acea strada. In statia de autobuz a liniilor 331, 131 stationa un roman cu figura de basarabean. Acesta ne-a vazut si faptul ca nu a plecat din statie spre un alt punct de intalnire a insemnat pentru HARRIS un S.O.S. Diplomatul-spion s-a retras acasa. Precizez ca HARRIS n-a mai iesit la intalniri timp de doua saptamani dupa acest episod, din prudenta, ceea ce ne-a convins ca era o legatura foarte importanta. Romanul din statie a mers si el acasa, de fapt la unul din spitalele CC al PCR, unde aveau acces si unele categorii de cadre militare. De aici s-a evaporat. Nu l-am gasit. Mai tarziu am aflat ca se ascunsese intr-o salvare. Dupa patru ani, in 1990, am avut nevoie de o "relatie" la un minister. Cand am ajuns in biroul unuia dintre directorii ministeriali, sa pic jos: era omul meu din statie! Am vrut sa ma retrag, dar am inaintat si am vorbit ca si cum nu se intamplase nimic. Era prin mai-iunie, eram somer, nici macar nu aveam cu cine sa ma sfatuiesc. Prin 1996, avand posibilitatea sa vorbesc cu noul sef al contraspionajului, i-am explicat situatia si el m-a intrebat: "Al cui om zici ca a fost?", "Al americanilor.""

.

.

Nu ratati!

In numarul de maine puteti citi alte dezvaluiri despre evenimentele din decembrie 1989, din interviurile lui Alex Mihai Stoenescu.