Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tanguia Iglesias o melodie, pe undeva, in surdina, si mi-am adus brusc aminte de-un episod in care ma aflam refugiata (sau sinistrata poate?) la mama acasa. Pentru care motiv nu-mi aduc aminte, desi ar trebui, ca sa stiu pe viitor sa evit experienta.
MADLENELE MELE. Nu ca n-ar fi placut sa-ti revezi camera si sa refaci un pic atmosfera copilariei. Doar ca si mai placut ar fi sa reusesti, ceea ce in mod absolut normal nu se poate, desi toata lumea se straduieste. Pentru ca ai tai au impresia ca, in sfarsit, se justifica sa-si bage nasul unde nu le fierbe oala, lucru pe care tu il detesti. Acum, cat te afli pe terenul lor, cu atat mai mult. Tu, pe de alta parte, ai senzatia ca trebuie sa ti se sufle-n fund exact atat cat ai tu chef pana sa inchizi usa camerei si sa le zici "zat". Realitatea e ca nu doar ca nu te pamperizeaza nimeni, dar se mai si asteapta sa-i distrezi tu pe ei, ca ei de-acuma sunt batrani si i-au lasat puterile. Fix ce n-are nici un copil chef sa auda. Niciodata!
In fine, ideea e ca mi-am amintit de un episod similar, cand speram sa-mi gasesc refugiul in televizor. Mai bine imi bagam un bat in dos sau ma uitam cu ai mei la desene animate. Pentru ca la teve am descoperit, atunci, un Irinel Columbeanu inecat de evlavie, pupand icoane si filmat, taman la tanc, cand isi exercita piosenia. M-am hlizit trist. Apoi cuviosul a cerut maicutei seminte de flori, ca-i placusera ’mnealui exemplarele manastiresti. Si maicuta i le-a dat. Dar, inainte l-a intrebat daca sta la curte, ca florile alea sunt de curte, nu de ghiveci. Superb! Maicuta, bineinteles, habar n-avea cine e ’mnalui Iri. Dar, ’mnealui, Iri, o fi priceput ceva din lectia smereniei? Probabil nu.
PERSONAJUL. Si asa, pornind de la mama de-acasa, de la Iglesias si de la Iri cu icoana, m-am rascolit si eu de-un alt episod, de data mai recenta insa, cand acelasi personaj cuvios si-a facut aparitia pe la prostele de la Universitate. Inhaimurat intr-o blana generoasa, sa-i tina cald trupului putintel. Mi-aduc aminte cu cata enervare am privit situatia. De un comic grotesc si trist. Ce mama dracului cauta asta in piata? Ce rahat de revolte are el? Si nu ca n-ar avea, probabil ca se irita zdravan daca vreo fufa proasta nu-i face sex oral cum trebuie, nu zic nu, insa cum sa-ti permiti sa pretinzi ca impartasesti aceleasi griji cu ale multimii?
Tupeul n-are margini, n-are limite. Si din nou am realizat ca, din pacate, fara sange nu iese nimic. Daca m-as putea dezbraca pentru o secunda de principii si frica de mania Aluia de Sus, as zice ca viermisorul imblanit ar fi trebuit strivit, iar mama lui de Guvern n-ar fi trebuit rugat frumos sa se duca dracului, ci trimis acolo bucatele, la pachet.
Dar, cum secunda asta de refulare nu-mi e permisa, imi indrept din nou atentia spre mama, care latra iar ceva despre cum ar fi mai bine sa-mi gestionez viata, imi indrept atentia spre tata, care ne ignora, ca de obicei, pentru ca, doar din cand in cand, printr-o vorba plina de duh, sa ne sugereze ca suntem un pic oligofrene, si imi aduc aminte de Iri care s-a intors acasa linistit, cu limuzina, a inmanat haina de blana vreunui servitor, sa i-o aseze frumos in cuier, la hodina, si viata merge inainte la fel ca mereu.
Citește pe Antena3.ro
