
Proiectul, adoptat de Senat în noiembrie 2022, vizează modificarea Legii Azilului, în sensul că procesele penale, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, care vizează, în acest caz, infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat, să se suspende până la soluționarea definitivă a cererilor privind acordarea unei forme de protecție pentru persoana în cauză. Abia dacă se constată că motivele invocate nu se susțin, procesul penal ar putea fi reluat.
În urmă cu doi ani și jumătate, de la Senat era transmis spre dezbatere și vot final Camerei Deputaților un proiect de lege pentru modificarea articolului 11 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Conform proiectului aflat în dezbatere, articolul 11 din legea azilului ar trebui să fie modificat în sensul că „nu se pedepsesc faptele de intrare sau ședere ilegală în țară, prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României, procurorul, atunci când apreciază că fapta care face obiectul urmăririi penale este comisă în legătură cu motivele invocate în cererea de acordare a unei forme de protecție față de inculpat, potrivit prezentei legi, poate dispune suspendarea urmăririi penale până la soluționarea respectivei cereri”.
În proiect se mai precizează că, la același articol, va apărea modificarea potrivit căreia „în cauzele penale având ca obiect infracțiunea de intrare în țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României, instanța, atunci când apreciază că fapta care face obiectul judecății este comisă în legătură cu motivele invocate în cererea de acordare a unei forme de protecție față de inculpat, potrivit prezentei legi, poate dispune suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a respectivei cereri”. De asemenea, o altă modificare privește faptul că „în cazul în care, ulterior rămânerii definitive a unei hotărâri de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de anulare a aplicării pedepsei, pronunțată pentru infracțiunea de intrare în țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României, a fost acordată o formă de protecție potrivit prezentei legi, poate fi cerută revizuirea hotărârii, în condițiile articolului 453 alineat 1, litera «a» din Legea nr. 135/2010, dacă infracțiunea a fost comisă în legătură cu motivele pentru care s-a acordat protecția”.
Hibele legii aflate în vigoare
Inițiatorul acestui proiect de lege este chiar Guvernul României, care, sub semnătura premierului de la acel moment, Nicolae Ciucă, susținea, în expunerea de motive, că Legea nr. 122/2006 privind azilul în România cuprinde o cauză de nepedepsire, conform căreia „nu se pedepsesc faptele de intrare sau de ședere ilegală pe teritoriul României, comise de persoanele cărora li s-a acordat o formă de protecție conform prezentei legi”.
Executivul arată că, astfel, persoana care a intrat sau care s-a aflat ilegal pe teritoriul României nu va mai putea fi judecată în situația în care solicitarea de acordare a unei forme de protecție internațională în România a fost acordată de autorități. „Cu toate acestea, reglementarea în vigoare lasă posibilitatea ca solicitantul unei forme de protecție internațională în România să nu beneficieze de cauza de nepedepsire în timpul procesului penal, deoarece s-a constatat că, în unele, cazuri emiterea unei decizii cu privire la forma de protecție solicitată se prelungește, iar dispozițiile legale nu permit suspendarea procesului penal până la emiterea unei astfel de decizii”.

Conform documentului semnat de Nicolae Ciucă, prin actuala reglementare, solicitanților de protecție „li se creează o situație mai dificilă decât aceea care decurge din însuși statutul lor, fiind angajați într-un proces penal în același timp cu desfășurarea procedurii de obținere a unei protecții internaționale în România, procedură care presupune prezentarea de probe de către solicitant asupra situației sale și a riscurilor pe care le-ar reprezenta expulzarea sau returnarea sa în țara de origine”.
Se invocă statutul refugiaților și Convenția ONU
În expunerea de motive citată se mai precizează și că „complexitatea unor situații și a verificărilor ce trebuie efectuate din oficiu de către autorități, pentru stabilirea identității persoanelor, a împrejurărilor excepționale invocate de către solicitanți împiedică uneori rezolvarea cu celeritate a acestor cereri, înainte de soluționarea cauzelor penale în care solicitanții sunt cercetați pentru trecerea ilegală a frontierei statului român”.
În opinia Guvernului, „în consecință, pentru garantarea drepturilor solicitanților de azil și pentru evitarea dispunerii unor soluții față de aceștia în cauzele penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de Codul penal, anterior soluționării cererii de protecție internațională, se impune modificarea articolului 11 din Legea nr. 122/2006”.
Documentul citat mai face referire și la faptul că reglementarea națională urmează și liniile Convenției ONU privind statutul refugiaților, încheiată la Geneva, la data de 28 iulie 1951, la care România a aderat în anul 1991.
Traseu parlamentar sinuos
Traseul parlamentar al acestei inițiative legislative a Guvernului Ciucă s-a dovedit a fi unul mai mult decât greoi, deși, la debutul dezbaterilor, lucrurile păreau să meargă normal. La data de 17 octombrie 2022, Consiliul Legislativ a emis un aviz favorabil, cu unele observații. În aceeași zi, legea a fost transmisă Senatului, ca primă Cameră Sesizată.
În data de 26 octombrie 2022, au fost emise avizele favorabile din partea Comisiei pentru Apărarea drepturilor Omului și din partea Comisiei pentru Politică Externă.
Apoi, la data de 1 noiembrie 2022, Comisia pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională a emis, la rândul ei, un aviz favorabil. Iar la data de 2 noiembrie, Comisia Juridică a expediat Plenului Senatului un raport de admitere.
La data de 76 noiembrie 2022, Plenul Senatului a dezbătut legea și a adoptat-o, cu 103 voturi „pentru”, un vot „împotrivă” și 12 abțineri. Cei 12 senatori care s-au abținut aparțineau grupului parlamentar al AUR, iar senatorul care a votat împotrivă a fost Diana Ivanovici Șoșoacă.
La data de 16 noiembrie 2022, proiectul adoptat de Senat a fost mutat la Camera Deputaților, unde Comisia pentru Drepturile Omului a emis un aviz favorabil, cu majoritatea membrilor prezenți. Două zile mai târziu, a fost emis și avizul favorabil al Comisiei pentru Egalitatea de Șanse pentru Femei și Bărbați.
După care, pauză! Abia în data de 5 martie 2025, în Plen, a ajuns și raportul favorabil comun al Comisiei Juridice și al Comisiei pentru apărare, raport fără amendamente. Iar legea a fost înscrisă pe ordinea de zi a Camerei Deputaților, care este și forul decizional, prima dată în datele de 24 și 26 martie 2025, când nu s-a întâmplat nimic, după care pentru ședințele din 7 și 8 aprilie 2025.