Infracţiuni - Poliţiştii din Mahmudia spun că au mari probleme cu reintegreţeii

După ce a fost reintegrată la părinţi, Aurelia a primit diagnosticul de "dezvoltare dizarmonică de personalitate din cauza mediului familial". Însă statul, încăpăţânat, a decis să o readucă pentru a doua oară la părinţii care o schimbaseră în rău. Odată ajunsă acasă la tată, copila s-a lăsat de şcoală şi s-a apucat de furat.

Viaţă ratată la părinţi

După ce a fost reintegrată la părinţi, Aurelia a primit diagnosticul de "dezvoltare dizarmonică de personalitate din cauza mediului familial". Însă statul, încăpăţânat, a decis să o readucă pentru a doua oară la părinţii care o schimbaseră în rău. Odată ajunsă acasă la tată, copila s-a lăsat de şcoală şi s-a apucat de furat.

Aurelia este considerată un copil problemă. A devenit aşa după ce a fost readusă la tată. Are 15 ani şi a abandonat şcoala. Până la 11 ani a stat într-un centru de plasament, dar mai apoi cei de la Direcţie s-au gândit că ar fi mai bine pentru ea să trăiască în familie. De atunci au început problemele fetei. Familia a schimbat-o în rău.

Din ceea ce ne-a spus asistentul social al Primăriei Mahmudia, Erofei Paraschiva, mama ei a murit în 2000. "În 2003 tatăl Aureliei a fost de acord cu reintegrarea fetei şi a fratelui ei mai mare, însă manifestă un dezinteres total faţă de ei. Motivează că nu poate sta permanent cu ei, că trebuie să-şi câştige existenţa". Fata are probleme de comportament: fură, preferă să doarmă pe străzi, dispare cu zilele şi din cauza asta le dă mari bătăi de cap "paznicilor" ei din comunitatea locală. "În februarie 2005 a fost internată la spitalul judeţean, pentru că am găsit-o în comă alcoolică profundă", ne povesteşte referentul.

MEDIUL NOCIV. După ce-a fost externată, fata a fost trimisă la centrul de zi din Cataloi. Dar a fugit şi de-acolo. "Am dus-o şi la un medic psihiatru unde a fost diagnosticată cu tulburări de comportament, dezvoltare dizarmonică de personalitate din cauza mediului familial", ne-a citit asistentul din dosarul voluminos al fetei. Ca urmare, fata a colindat spitale de psihiatrie în Bucureşti, apoi în Prahova. Până la urmă s-a întors tot în familia care o adusese în această stare.

CU MĂINILE SPĂLATE. "Am trimis adrese nenumărate Direcţiei însă ei ne spun că trebuie să rezolvăm problemele pe plan local", a continuat asistentul social. Însă direcţia infirmă acest lucru. Deoarece în art. 36(2) al Legii 272 se stipulează că în cazul în care serviciul public de asistenţă socială sesizează direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului "că dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită", cea din urmă este obligată să ia măsurile prevăzute de lege. Una dintre ele fiind sesizarea instanţei de judecată în vederea decăderii părintelui din drepturile părinteşti. Deşi în cazul de faţă, tatăl Aureliei a renunţat benevol la aceste drepturi. "Taică-su ne-a dat semnătură s-o ducem unde vrem", ne-a spus primarul comunei. Copila a rămas acum în grija tuturor şi a nimănui, iar direcţia îşi spală mâinile spunând cu nonşalanţă că aceşti copii sunt doar problema comunităţii locale. Deşi ei au fost integraţi de cei de la Tulcea, fără discernământ, doar de dragul dezinstituţionlizării.

IMAGINEA COPILULUI. Pe Ana-Maria, o altă fetiţă, am găsit-o în modernul dar frigurosul centru de zi din Mahmudia. Îşi terminase temele. Are 15 ani şi este abia în clasa a şasea. Dar din clasa a cincea merge la şcoala cu frecvenţă redusă. A fost adusă acasă, la mamă, că tatăl i-a murit, în 2003. Dar "era mai bine în centru", ne spune fata zâmbind timid, în timp ce directorul centrului o atenţionează să se ducă direct acasă să nu se mai oprească să fure ori să meargă în bar. "Acasă mama mă-njură, mă bate... După ce ia banii de alocaţie se duce la bar şi bea. N-avem lumină, iar apă n-am avut până acum." N-am fost lăsaţi să o fotografiem, pentru că era în centru. Iar autorităţile cel mai bine ştiu să protejeze imaginea copiilor... Restul, integritatea fizică, psihică... nu contează atât timp cât imaginea nu e pângărită.

PHARE AIUREA. Din lipsă de fonduri, centrul de zi riscă să fie închis

PAZNICI. "ştim condiţiile în care trăiesc", ne-a mărturisit primarul comunei. "şi Direcţia ştie că le-am spus şi verbal şi în scris... Aici la Mahmudia avem mulţi copii cu probleme din cei reintegraţi. Dar încercăm să le rezolvăm pe plan local. Când au fost reintegraţi, da, s-au făcut anchete, dar atunci era aşa, o situaţie... Avem centrul acesta de zi care este dotat şi au condiţii mult mai bune decât acasă. Dar mulţi dintre ei nu mai vin. Deşi aici pot mânca o masă bună şi caldă, au loc pentru studiu... Dar chiar dacă vin la centru, ce facem noi peste zi se năruie seara când ajung acasă. Unde nu sunt supravegheaţi, umblă brambura... am chemat aici părinţii să discutăm cu ei, dar nu vin. Oricum, strictul necesar li se asigură, ei nu stau ca ăia prin canale. Sunt totuşi supravegheaţi", continuă primarul comunei, cea care a devenit un fel de paznic al acestor copii. "Am mai mare grijă cu copiii ăştia decât cu ai mei. În fiecare seară trebuie să le ţin evidenţa. Când a dispărut Aurelia ultima dată, am căutat-o o săptămână. Am găsit-o la o stână la marginea comunei. Era la un cioban acolo."

Însă chiar dacă sunt condiţii bune în centru, acesta este închis în week-end şi pe timpul vacanţelor.

DREPTURI RESPECTATE. "Copiii îşi cunosc foarte bine drepturile, iar noua legislaţie le dă numai drepturi", intervine şi directorul centrului, Pavel Anişoara. "Nu vor să se alinieze unui program, nu vor să facă nimic. şi de-aia mulţi din cei reintegraţi nu prea vin aici. Că îi punem să-şi ducă farfuria la ghişeu după ce-au mâncat..., dar nu avem cum să-i constrângem să facă ceva. Am încercat să-i convingem să aranjăm împreună grădina. Dar n-au vrut. Preferă să umble toată ziua pe străzi, să fure. Părinţii nu prea sunt pe-acasă... Mulţi dintre ei sunt alcoolici, îi lasă de capul lor..."

CHELUL şI TICHIA. Centrul de zi din Mahmudia este impecabil. A costat 182.000 de euro. Însă cum fondurile PHARE s-au terminat, acum este foarte greu de întreţinut şi, mai ales, de încălzit.

ABANDON şCOLAR

Privind rata abandonului şcolar, Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Copilului Tulcea ne-a raspuns printr-un fax: "În cele trei luni de monitorizare reglementate de Lega 272 n-au existat cazuri de abandon şcolar." În legea pentru protecţia copilului se specifică obligaţia întocmirii rapoartelor lunare privind evoluţia copiilor reintegraţi în familii, pe o durată de minimum trei luni. Abandonul şcolar lipseşte doar din evidenţele direcţiei nu şi în realitate, iar explicaţia acestei stări de fapt poate fi şi perioada prea scurtă de monitorizare. Vasilică, Dani şi Mihăiţă au fost reintegraţi în Tulcea. Mai întâi, au locuit claie peste grămadă cu încă două surori mai mici cu mama şi unchiul lor într-un cămin de nefamilişti din centrul oraşului, care ulterior a fost demolat. La data reintegrării celor trei camera familiei nu mai avea nici tocuri la geamuri. Au fost însă evacuaţi de-acolo de primărie şi duşi în alte blocuri fantomă, undeva între Dunăre şi şantierul naval.

NU RATAŢI! În numărul de mâine veţi putea citi mărturia unui american specialist în psihologia infantilă care lucrează de cinci ani cu copii reintegraţi din România.