Înnoirea

Oare ce model se poartă anul acesta la ouăle de Paşti? Sau s-or pune cristale din acelea....?

Nu zâmbiţi! Nu vrem nici să râdem, nici să plângem. Am încercat în aceste pagini care urmează să ne întoarcem puţin la tradiţie. Nu dintr-un sentiment de nostalgie, care ar putea fi numită caraghioasă astăzi, când lumea este într-o continuă fugă, este cuprinsă de disperare şi, poate fără voie, se lasă pradă unui sentiment de nepăsare.

Am încercat să aducem o clipă de linişte, de frumos, de autentic. Am încercat să facem să vibreze coarda aceea care ne ţine legaţi de ceea ce suntem noi, românii.

Postul cel Mare ne-a dat răgazul să privim mai cu atenţie în fiinţa noastră, pentru a fi pregătiţi de marea Sărbătoare a Învierii. Altădată, Postul Mare, în comunitatea tradiţională, era o perioadă în care fiinţe şi lucruri erau pregătite pentru luminare. "Se instituia un autocontrol al comportamentului în familie şi în afara ei, pentru a fi evitate stările conflictuale, abuzurile şi nedreptăţile. Iar cei care respectau prescripţiile căpătau o stare spirituală îmbunătăţită, iar aceasta ducea la împăcare şi armonie", spune folcloristul Sabina Ispas.

Românii purificau spaţiul în care locuiau - aprindeau focuri în curţi şi grădini, pomii care urmau să înmugurească erau curăţaţi, îşi pregăteau casele, gospodăriile, animalele şi plantele. După ce spaţiul era pregătit, urmau ritualurile: sacrificarea mielului în Joia Mare de bărbaţi şi tot atunci femeile roşeau ouăle.

Faţă de roşitul ouălor de Paşti, românii deţin în tezaurul lor legende foarte frumoase, şi toate au ca mesaj certificarea Învierii lui Hristos.
Vă aduceţi aminte? Pe când eram copii, ne bucuram că de Paşti ne vom înnoi. Adică vom primi haine noi. Şi această bucurie a noastră era legată de puritatea pe care trebuie să o ai atunci când aştepţi Învierea.

Să încercăm şi noi să ne înnoim pentru a putea spune cu bucurie: Hristos a Înviat! Adevărat a Înviat!