Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Forumul Economic Mondial reuneşte patroni de întreprinderi, responsabili politici, intelectuali şi jurnalişti în dezbateri asupra problemelor urgente ale planetei, inclusiv cele ale mediului înconjurător.
Elveţia, ţară alpină prin excelenţă, este acoperită de munţi în proporţie de 61% din suprafaţa totală. Davos, situat la 1.560 m pe valea Landwasser, este înconjurat de munţi a căror altitudine depăşeşte 3.500 de metri. Această situaţie geografică în estul cantonului Grisunilor – Grischun, Grigioni, Grisons sau Graubünden în cele patru limbi oficiale – îi permite să beneficieze de o remarcabilă înzăpezire.
Deloc contestate sunt activităţile celui mai vechi – deci celebru – institut pentru studiul zăpezii din lume. În 1931, un inspector federal al pădurilor, Marius Petitmermet, supune ideea unei comisii de cercetare asupra avalanşelor, adevărat flagel al populaţiilor şi vieţii economice helvetice. Foarte repede, o realitate se impune de la sine: nu este suficientă o concentrare a observaţiilor asupra avalanşelor, în paralel studiul structurii zăpezii este absolut indispensabil pentru a înţelege modul lor de formare, declanşare şi propagare. Schnee und Lawinenforschung, SLF, este un organism federal în cadrul căruia 150 de persoane sunt implicate în diverse branşe precum studiul în laborator, observaţiile pe teren, previziunile.
Cercetare
Primul „laborator” natural – în întregime din zăpadă! – vede lumina zile la Davos Platz în 1935. Un an mai târziu, consecinţă directă a construcţiei funicularului turistic de pe Parsenn, este amenajat binecunoscutul laborator pe Weissfluhjoch. Cabana de lemn situată la o altitudine de 2.662 m, beneficiază de o temperatură constantă de la –5 la 7 grade. Construcţia provizorie se transformă progresiv într-un local permanent. Cercetătorii se concentrează asupra evoluţiei mantiei de zăpadă, mecanicii ei, formării avalanşelor, studiul structurii cristaline şi transformărilor. Treptat, competenţele anilor de pionierat dau roade: începând din 1945 alerta privind riscul de declanşare a avalanşelor iese de sub ordinea armatei. SLF preia responsabilitatea. Douăzeci de staţii de observare sunt create şi câţiva ani mai târziu este difuzată prima hartă a riscurilor de avalanşe. Studiul zăpezii şi avalanşelor nu este doar apanajul elveţienilor. Colaborarea cu ţările alpine, Franţa, Italia şi Austria marchează un pas important în 1993. Scala europeană de risc avalanşă, care comportă cinci grade, devine instrumentul de difuzare a informaţiilor într-un limbaj grafic comun, uşor de înţeles şi accesibil tuturor.
Pe lângă cele 82 de puncte de măsurare manuală, au fost instalate nenumărate staţii automatizate. Total autonome graţie unui panou solar, staţia automată transmite la interval regulat informaţii privind temperatura, umiditate şi presiunea aerului, viteza şi direcţia vântului, grosimea şi compoziţia stratului de zăpadă etc. Datele astfel culese, transmise prin telemetrie, sunt analizate de un program de modelare informatică, SNOWPACK. Rezultatul contribuie la o mai bună înţelegere a metamorfozei zăpezii şi a interacţiunii acesteia cu mediul. Dar automatizarea colectării datelor nu a pus pe tuşă intervenţia umană. Nimic, în acest domeniu, nu poate înlocui experienţa şi privirea expertului.
Citește pe Antena3.ro
(Va urma)
