Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Poliţie politică, stat poliţienesc. Sunt acuzaţii lansate în ultimii ani în spaţiul public ori de câte ori drepturile cetăţeneşti au fost încălcate prin ascultarea ilegală a telefoanelor, percheziţii sau reţineri abuzive. În plus, statisticile privind ascultarea telefoanelor pe dosare de siguranţă naţională nu sunt publice. Acest lucru alimentează suspiciunile că siguranţa naţională este doar un pretext pentru interceptări abuzive în condiţiile în care ascultarea telefoanelor a devenit un instrument de bază al muncii de informaţii, şi nu o anexă, pentru probarea acuzaţiilor, fapt demonstrat de decizii ale instanţelor, precum şi de statisticile oficiale.
În noiembrie anul trecut, Jurnalul Naţional solicita printr-o adresă oficială Ministerului Public, respectiv procurorului general al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), să comunice câte autorizaţii de interceptare a convorbirilor telefonice şi de monitorizare ambientală au fost solicitate şi câte au fost aprobate de instanţele de judecată în 2009 şi primele trei trimestre ale anului 2010, precum şi câte din aceste dosare privesc siguranţa naţională, câte au fost închise pentru că suspiciunile nu s-au confirmat, dacă persoanele ascultate/monitorizate au fost anunţate şi câte cazuri au fost finalizate cu trimiterea în judecată.
La această solicitare, Jurnalul Naţional a primit un răspuns, semnat de procurorul-şef Ramona Bulcu, în care, în esenţă, se spune că nu există o statistică a autorizaţiilor de interceptare a convorbirilor telefonice/înregistrare a comunicărilor solicitate şi aprobate de către instanţele de judecată în perioada solicitată, că dosarele deschise pe siguranţă naţională nu urmează regimul comunicării publice nici sub aspectul datelor statistice şi că procurorul va anunţa persoanele interceptate, în cazul soluţiei de netrimitere în judecată. „Condiţiile şi cazurile de interceptare/înregistrare a convorbirilor telefonice şi comunicărilor sunt reglementate în mod detaliat prin normele procesual penale, respectiv dispoziţiile art. 911
Cod procedură penală şi următoarele, iar competenţa autorizării interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice, a comunicărilor aparţine judecătorului. (…) Astfel, comunicarea numărului solicitărilor adresate Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pe mandat de siguranţă naţională, care au determinat apoi deschiderea unor dosare penale, presupune atât a comunica date legate de competenţa altei instituţii, cât şi rezultatul activităţii acelei instituţii, ori acest lucru excede competenţei instituţiei noastre. Prin urmare, dosarele deschise pe siguranţă naţională nu urmează regimul comunicării publice nici sub aspectul datelor statistice, având în vedere că autorizarea este în competenţa judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Sub aspectul solicitării – privitor la numărul autorizaţiilor de interceptare a convorbirilor telefonice/înregistrare a comunicărilor solicitate şi aprobate de către instanţele de judecată în anul 2009 şi în primele trimestre ale anului 2010, deci întemeiate pe dispoziţiile art. 911 şi următoarele din Codul de procedură penală – vă precizăm faptul că, în conformitate cu indicatorii statistici utilizaţi la nivelul parchetelor din cadrul Ministerului Public, o statistică realizată după acest criteriu nu este gestionată.(...) În materie procesuală, aceste interceptări/înregistrări pot fi autorizate de către judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
Aşadar, evidenţa acestora este de resortul instanţei de judecată. Punctul din solicitare referitor la anunţarea persoanelor interceptate este circumscris normelor procesual penale, în sensul că potrivit dispoziţiilor art. 913 alin. (5) din Codul procesual penal, procurorul va anunţa persoana ale cărei convorbiri au fost interceptate, în cazul soluţiei de netrimitere în judecată. Din punct de vedere statistic sunt evidenţiate soluţiile de netrimitere în judecată, nefiind prevăzute în lege criterii pentru evidenţa cauzelor în funcţie de probele administrate în cursul urmăririi penale”, se arată în răspunsul primit de la Parchetul ICCJ.
Cu o lună înainte, în octombrie 2010, şi Realitatea TV a cerut Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o statistică asemănătoare. Potrivit datelor prezentate de Realitatea TV la 28 octombrie, Parchetul General a cerut şi a primit în 2009 şi în prima jumătate a lui 2010 peste 4.500 de mandate de interceptare a convorbirilor telefonice. Astfel, în 2009, au fost cerute peste 3.000 de mandate, iar în 2010 aproape 1.500. Potrivit datelor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cele mai multe cereri de mandate de interceptare au fost solicitate în a doua parte a lui 2009 când au avut loc campania şi alegerile prezidenţiale. Mai exact, procurorii au cerut şi au primit 1.629 de mandate de interceptare, cu aproape 300 mai multe faţă de prima jumătate a lui 2009. Răspunsul referitor la numărul mandatelor de interceptare pe Legea siguranţei naţionale a fost similar celui primit de Jurnalul Naţional: datele solicitate sunt în legătură cu siguranţa naţională şi nu circumscriu informaţiilor de interes public.
Citește pe Antena3.ro
• Citiţi răspunsul ÎCCJ la solicitarea Jurnalului Naţional - format doc
Vântu acuză: „635.000 de telefoane interceptate”
„635.000 de telefoane interceptate de serviciile de informaţii din România. 23.000 de locaţii sunt monitorizate audio-video ale unor oameni de afaceri şi oameni politici. Acesta este regimul împotriva căruia lupt. Nu sunt de acord să vorbesc în şoaptă ca pe timpul lui Ceauşescu. Nu sunt de acord să vorbesc cu doamna mea la ureche aşa cum dumneavostră şi mulţi dintre dumneavoastră o faceţi. Am redevenit ţara discuţiilor în şoaptă. Dacă dumneavoastră vă convine, mie nu. Voi continua să lupt împotriva unui asemenea regim, indiferent de consecinţe”, a declarat omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu pe 22 februarie, la unul din termenele dosarului în care este acuzat de sprijinirea lui Nicolae Popa, judecat de Tribunalul Bucureşti.
Omul de afaceri a fost trimis în judecată de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului, în dosarul privind fuga din ţară a fostului director al Gelsor Nicolae Popa, condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul FNI. Într-un interviu acordat revistei Qmagazine, Vântu a anunţat că va da în judecată SRI pentru interceptări ilegale şi trucarea convorbirilor. „Voi face plângeri penale, plângeri în civil, de exemplu, acum am deschis o acţiune în civil împotriva domnilor Maior şi Coldea şi a Serviciului de Informaţii Interne pentru interceptări ilegale şi trucarea convorbirilor”.
• Continuare în Jurnalul Naţional de mâine
