Interceptările telefonice, patent american

Interceptarea convorbirilor telefonice a fost mereu un subiect sensibil care a generat suspiciuni şi scandaluri, dar parcă acuzaţiile privind folosirea ilegală a acestei "tactici” nu au niciodată mai multe ca în ultimii 6 ani. De fiecare dată s-au lansat acuzaţii, s-au făcut anchete, pentru ca după scurt timp să se aşterne praful şi tăcerea. Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu, Claudiu Săftoiu, Sorin Roşca Stănescu, Constantin Bucur sunt doar câteva nume care se leagă de scandaluri privind interceptarea ilegală a telefoanelor. O cablogramă a ambasadei SUA datată noiembrie 2006 şi dezvăluită de Wikileaks, arată că autorităţile de la Bucureşti au avut, cel puţin de atunci, dacă nu cu mult inainte, spatele asigurat de americani în privinţa interceptărilor convorbirilor telefonice. Potrivit documentului citat, directorul FBI, Robert Mueller, a vizitat pe 14 noiembrie 2006 Bucureştiul. Şi-a dat întâlnire cu preşedintele Băsescu, prim-ministrul Tăriceanu, şeful SRI, George Maior, fostul şef SIE Claudiu Săftoiu, procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, fostul ministru al Justiţiei Monica Macovei şi Vasile Blaga, fost ministru al Internelor. Tema discuţiilor a fost cooperarea bilaterală în ceea ce priveşte corupţia, crima organizată, infracţiunile informatice, traficul de persoane şi terorismul. În întâlnirea cu procurorul general al României, Mueller a sugerat că o metodă esenţială de a aborda corupţia o reprezintă capacitatea de a intercepta telefoanele şi abilitatea legală de a le folosi în instanţă. Un alt moment important al vizitei a fost considerat întâlnirea cu şefii SRI şi SIE. Mueller l-a sfătuit pe şeful SRI George Maior că trebuie ca interceptările să poată fi folosite în instanţă, precizând că tendinţa europeană este de a folosi interceptările numai pentru serviciile de informaţii, pe când procurorii americani nu-şi pot imagina făcându-şi treaba fără ca aceste dovezi importante să nu fie folosite în instanţă.

Nu ştim dacă aceste sfaturi au fost un imbold sau au consacrat deja interceptarea telefoanelor ca tehnică de bază în strângerea informaţiilor. Cert este că la noi, îndemnul americanilor s-a tradus altfel, chiar după bunul plac, iar siguranţa naţională a fost pretextul servit pentru legalitatea interceptărilor atunci când cineva pomenea de vreun abuz şi cerea explicaţii. Şi aşa s-a ajuns că în multe dosare interceptarea telefoanelor a devenit un instrument de bază al muncii de informaţii, şI nu o anexă, pentru probarea acuzaţiilor. Iar acest lucru a fost demonstrat de decizii în instanţă, de motivările unor decizii ale instanţelor, precum şi de statisticile oficiale. Astfel, datele oficiale arată că cele mai multe interceptări s-au făcut în ultimii 5 ani: aproape 14 mii de mandate de interceptare au fost emise magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În 2005, de exemplu, s-au emis peste 1.500 de autorizaţii de interceptare, în 2006, aproape 2.400, iar in 2007, aproape 2.000. Recordul s-a înregistrat însă în 2009, an când au avut loc alegerile prezidenţiale: 3000. De altfel, aceleaşi date oficiale arată că numărul solicitărilor pentru mandate de interceptare au crescut în anii electorali. Cu toate acestea, "balanţa” este negativă: numărul celor pentru care s-a cerut mandat de interceptare este mult mai mic decât numărul celor trimişi în judecată.

Un alt argument că ceva e putred la mijloc a fost vehemenţa cu care autorităţile au negat folosirea neortodoxă a interceptările telefonice. Iar un astfel de episod s-a consumat în martie 2007 şI s-a lăsat cu demisia lui Claudiu Săftoiu, şeful SIE pe atunci. Claudiu Săftoiu a fost consilier prezidenţial al preşedintelui Traian Băsescu după prezidenţialele din 2004 pentru ca, din septembrie 2006 să fie propus de seful statului directorul Serviciului de Informaţii Externe. Sătfoiu a părăsit această funcţie în martie 2007, pe fondul unui scandal legat tot de presupuse interceptări ilegale făcute de SIE. În cadrul audierii sale la Comisia Voiculescu, Claudiu Săftoiu a declarat că SIE face interceptări şI are aparatura necesară acestei operaţiuni. La câteva zile după declaraţiile şefului SIE în faţa Comisiei, premierul Tăriceanu a declarat că demisia lui Săftoiu este echivalentă cu recunoaşterea faptului ca SIE a efectuat interceptări telefonice fără autorizaţie. Săftoiu a încercat să se disculpe, trimiţând o scrisoare lui Dan Voiculescu, preşedintele Comisiei de anchetă parlamentară asupra preşedintelui Traian Băsescu, scrisoare în care afirmă: "Confuzia este regretabilă şi-mi aparţine, fiind determinată de contextul discuţiilor care, potrivit invitaţiei la audiere, nu includeau şi subiecte directe cu incidenţă pentru activitatea SIE". Ulterior Săftoiu a declarat că la acea audiere "am declarat lucruri. Care - atenţie! ulterior au fost confirmate cu vârf şi îndesat ca fiind adevărate şi obligatoriu de aflat de multă lume interesată".

Scandalul s-a reaprins în ianuarie 2009 când invitat la postul Realitatea TV, pe fondul unei dezbateri privind o lege care a intrase atunci în vigoare şi care obliga campanile de telefonie şi de internet să stocheze pentru şase luni unele date ale abonaţilor , Claudiu Săftoiu a susţinut că preşedintele Traian Băsescu ştia conţinutul discutiilor între liderii PSD Mircea Geoană şi Ion Iliescu. "Eu am aflat de intervenţii politice care se bazează pe informaţii şi interceptări ilegale acum un an, acum doi ani si am aflat de la preşedintele României că el ştia ce vorbeau Iliescu şi Mircea Geoană", a declarat fostul şef al SIE. La o oră după ce a făcut aceste afirmaţii, el a revenit cu precizarea că se referă la declaraţii pe care şeful statului le facea în presă şi nu că îi spunea lui despre aceste convorbiri. "Este vorba de declaraţiile pe care Băsescu le dădea în presă, nu că-mi spunea mie. Am aflat din surse publice că preşedintele ştia că anumiţi politicieni vorbeau la telefon despre politică, asta nu înseamna că mi-a spus personal", a susţinut Claudiu Săftoiu. Precizarea sa nu a mulţumit Administraţia Prezidenţială, care i-a cerut din nou lui Săftoiu, după ce o mai făcuse o dată, să-şi probeze spusele. "Administraţia Prezidenţială îi solicită din nou domnului Claudiu Săftoiu să probeze afirmaţiile făcute ieri . Afirmaţiile domnului Săftoiu sunt iresponsabile şi neadevărate, iar preşedintele va urma calea legală", a anunţat purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei, Valeriu Turcan. El a menţionat că, "dacă există persoane care spun că au primit informaţii privind viata privată sau politică a unor cetăţeni români, poziţia preşedintelui este următoarea: respectivele persoane se fac vinovate de tăinuirea unor astfel de presupuse derapaje". Potrivit lui Turcan, preşedintele nici nu a cerut şi nici nu a primit din iniţiativa Serviciilor astfel de informatii. "Având în vedere gravitatea informaţiilor, ar trebui să se autosesizeze şi Parchetul General. Dacă nu, domnia sa (preşedintele - n.n.) va sesiza Parchetul General", a adăugat Turcan. Ulterior,  Traian Băsescu a declarat la Realitatea Tv ca nu-l va mai da în judecată pe Claudiu Săftoiu.

Legislaţia românească în privinţa interceptărilor, o portiţă spre abuzuri
Că afirmaţiile lui Claudiu Săftoiu în Comisia Voiculescu au fost adevărate o confirmă dezvăluirile făcute de site-ul lumeajustiţiei.ro, precum şi concluziile comisiei parlamentare de anchetă privind interceptarea telefoanelor condusă de fostul senator PSD, acum UNPR, Cristian Diaconescu. Această comisie a fost înfiinţată în 2007, în urma declaraţiilor lui Claudiu Săftoiu ca şef al SIE, iar concluziile anchetei parlamentare au fost prezentate după doi ani.

Luju.ro dovedeşte pentru prima dată prin stenogramele interceptărilor din anexa secretă a dosarului ”Filiera arme” în care a fost condamnat comerciantul de arme Shimon Naor, că Serviciul de Informaţii Externe a fost autorizat de multă vreme să desfaşoare activităţi de interceptare a comunicaţiilor provenite de la posturi telefonice aflate pe teritoriul României. Este vorba despre mandatul nr. 001013 din 18.11. 1998 prin care procurorii de la Secţia de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie (cum era denumirea Parchetului Inaltei Curţi de Casaţie şI Jusiţie la acea vreme), în care scrie negru pe alb: ”AUTORIZEZ Serviciul de informaţii Externe să desfăşoare următoarele categorii de activităţi: Interceptarea comunicaţiilor de la postul telefonic şi fax 312.00.69 instalat la locul de muncă (firma ACVILA AIR ROMANIAN CARRIER) IMPREX SRL. Activităţile privesc pe M.I. fiul lui NATURAL şi Valeria nascut la data de...(n.n.- se continuă cu date personale pe care nu le putem face publice, conform legii, dar care există în autorizaţie). Activităţile pentru care se emite mandatul vor fi executate de SERVICIUL DE INFORMAŢII EXTERNE, SERVICIUL ROMâN DE INFORMAŢII şi ROMTELECOM. Activităţile vor fi desfăşurate în BUCUREŞTI. Mandatul se emite pentru o perioadă de 6 (sase) luni respectiv de la data de 18.11.1998 până la data de 18.05.1999” . După cum au relatat ziarele în 2006, abia la 15 aprilie 2004, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a adoptat Hotararea 0063, clasificată STRICT SECRET, prin care autoriza Serviciul de Informaţii Externe să desfăşoare activităţi de tip SIGINT pentru interceptarea comunicaţiilor efectuate prin satelit. Ca atare, abia din acel moment, SIE ar fi dispus de baza legală pentru a-şi procura cele mai performante dispozitive necesare interceptărilor de voce şi date transmise prin mijloace electromagnetice (telefoane,calculatoare sau orice alt tip de radioemitator). La acea dată, drector al SIE era Gheorghe Fulga. La data la care se autoriza SIE pentru interceptarea comunicaţiilor de la un post telefonic de pe teritoriul României în scandalul ”Filiera arme” (n.n.- şi, cu siguranţa nu era prima dată!), anul de graţie 1998, director al SIE era Cătălin Harnagea, mai scrie luju.ro.

Pe de altă parte, potrivit raportului Comisiei parlamentare de investigare a interceptărilor, deşi SRI este deţinătorul exclusiv al sistemului naţional de interceptare a comunicaţiilor, legislaţia actuală permite unui număr de zece instituţii să solicite şi să obţină punerea sub ascultare, interceptare sau înregistrare a comunicaţiilor, iar şase dintre aceste instituţii au permisiunea să deţină şi să folosească mijloace tehnice adecvate. Conform documentului, SRI are şi aparatură pentru interceptare, fiind instituţia care dă informaţii celor abilitaţi să le primească – MApN, SIE, SPP, MAI, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public. SIE şi SPP sunt beneficiari, iar STS organizează şi administrează reţelele de comunicaţii integrate destinate autorităţilor statului şi are ca principală misiune garantarea protecţiei şi confidenţialităţii comunicaţiilor asigurate prin aceste reţele. DNA, DIICOT şi DGIPI au aparatură destinată interceptărilor ambientale, pentru realizarea de flagrante. Comisia parlamentară a atras atenţia că actualul cadru legislativ expune instituţiile statului "unor vulnerabilităţi interne, existând pericolul de săvârşire a unor abuzuri împotriva statului de drept”. Comisia a propus, printre altele, ca instituţiile care au solicitat interceptarea convorbirilor telefonice să prezinte, semestrial, un raport conţinând procesele – verbale şi anexele ce privesc distrugerea informaţiilor care nu mai fac obiectul unor operaţiuni sau dosare în curs. Preşedintele Pro Democraţia, Cristian Pârvulescu, declara atunci că scandalul Săftoiu ar trebui să aducă în atenţie nu numai legile siguranţei naţionale, ci şpi directiva europeana, devenită lege, privind stocarea datelor tehnice ale convorbirilor şi e-mail-urilor, directivă contestată de Irlanda la CEDO. "Ce garanţii au liderii sindicali că telefoanele nu le sunt interceptate?", se întreba el. Cristian Pârvulescu era de părere că raportul Comisiei parlamentare de anchetă a mers cu jumătate de măsură: "Nu spune direct, ci lasă să se înţeleaga că în acest domeniu se poate întâmpla de fapt orice".