Interpretari - Nicolae Ceausescu, in lupta cu PCR

Un studiu in serial despre tranzitia din Romania realizat de Aurel Dragos Munteanu, cunoscut disident al regimului Ceausescu si demnitar postrevolutionar.

Semnificatia actelor politice se afla in intentiile declarate sau ascunse, dar mai ales in consecintele lor. Din acest punct de vedere, trasatura caracteristica a perioadei dintre martie 1965 si decembrie 1989 din Romania se poate afla in conflictul sau competitia pentru putere dintre Nicolae Ceausescu si partidul comunist. Problema nu este una de ideologie sau de caracterizare istorica a regimului, ci una de existenta a institutiilor politice implicate in guvernarea tarii si de evolutie a functiunilor lor. De pe o baza ideologica oarecum identica, niciodata prea sofisticata la comunistii romani, Nicolae Ceausescu si Partidul Comunist Roman erau sortiti sa se distruga reciproc, conform unui cod genetic specific celei mai pernicioase malignitati sociale din istorie. Reactia de respingere a raului trait in Romania acelor ani a condus din pacate la o anumita opacitate, care ascunde specificitatea epocii si impiedica rezolvarea gravelor probleme aparute dupa schimbarea din 1989.

SPERANTA. Nicolae Ceausescu a venit la putere in 1965 cu un mesaj de speranta si incredere in capacitatea de innoire a regimului. Mai tarziu, aberatiile si obscenitatea stilului sau de guvernare, indeosebi in anii premergatori caderii sale, ne-au facut sa uitam sentimentul de prospetime de la inceput. Faptul ca era flancat peste tot de Ion Gheorghe Maurer dadea o garantie celor care se saturasera de figurile obtuze ale "ciocanarilor" din vechea elita comunista. Desi Maurer se dovedise a fi un guvernant brutal si coercitiv in politica interna, figura lui lasata si reputatia ca vorbea perfect franceza, ca ii impresionase pe demnitarii straini cu gestica sa aristocratica, ii faceau pe romani sa creada ca se incearca o restaurare a demnitatii in functiile reprezentative ale tarii. O adevarata euforie se instaurase o data cu Declaratia din aprilie 1964, inca sub conducerea lui Dej, iar independenta marcata fata de Rusia Sovietica parea sa indice vointa comunistilor romani de a se integra in istoria nationala si de a-si crea un fel de legitimitate.

CUMINTE. Chivu Stoica a fost figura stearsa in aparatul de partid

SPRE NORMAL. Celalalt membru al troicii instaurate la conducere dupa moartea lui Dej era Chivu Stoica, o figura stearsa, ocupand functia mai degraba protocolara de Presedinte al Consiliului de Stat. Din punctul de vedere al elitei comuniste aflate inca la conducerea partidului, Chivu Stoica reprezenta garantia de continuitate. Desi Maurer prezentase destule garantii de fidelitate doctrinara, fiind un comunist habotnic inca din ilegalitate, baronii impietriti din biroul politic nu ignorau nici anti-sovietismul sau evident. Pe de alta parte, nu semana deloc cu ei, nici ca stil, nici ca infatisare, si nici ca intelegere a felului cum trebuia sa se dezvolte Romania.

Tranzitia s-a facut cu usurinta, fara nici o zguduire perceptibila. Pentru restul societatii se inmultisera semnele incurajatoare. Intre 1962 si 1964 se trecuse la eliberarea treptata a detinutilor politici din inchisori si din domiciliile obligatorii, si la relaxarea unor masuri aberante din perioada "ascutirii luptei de clasa". Fusesera abandonate restrictiile privind accesul in scoli a copiilor din fostele clase conducatoare. Declaratia venise astfel sa confirme o tendinta de normalizare a societatii romanesti.

VITA VECHE. Ion Gheorghe Maurer, un aristocrat al regimului comunist

REFORME. Nicolae Ceausescu, noul prim-secretar, cum era inca titulatura sa, isi incepe cariera de sef al partidului in aceasta atmosfera de incredere si speranta. El a introdus din prima zi un dinamism si o energie fara precedent in structurile de conducere ale partidului. Folosind deschiderea si limbajul liberal al Congresului al IX-lea, convocat in iulie 1965, dar pregatit inca de conducerea dejista, Ceausescu isi creeaza un cadru organizatoric si mai ales instrumente operative potrivite unor schimbari politice din mers. Asa au aparut asa-numitele Conferinte Nationale ale partidului si mai desele plenare largite ale Comitetului Central, prin care Nicolae Ceausescu initiaza la sfarsitul anilor ’60 un program de reforme politice si o transformare din temelii a sistemului de guvernare a tarii. La Congresul al X-lea se consolideaza structurile noi de putere si este propulsata in prim plan o generatie de lideri mai tineri care-si datoreaza ascensiunea in intregime lui Nicolae Ceausescu.

CPEx. Simpla enumerare a unor masuri initiate de Ceausescu in acei ani sugereaza un proces istoric care merita studiat mai atent in viitor. Intai a enuntat si aplicat principiul potrivit caruia se abolea cumulul de functii politice si de stat, indepartand in felul acesta cativa indezirabili de la conducerea efectiva a partidului. Ii scotea mai ales din secretariat, unde se concentrasera puterea executiva si conducerea treburilor zilnice ale partidului. In locul lor promoveaza cadre din aparatul pe care il selectase in perioada cat fusese el insusi secretar cu probleme organizatorice. Pentru a limita insa rolul acestui organ al partidului si pentru a evita opozitia "batranilor" care s-ar fi putut simti amenintati, adopta teza ca secretariatul partidului trebuie sa ramana doar un instrument de aplicare a hotararilor organelor statutare de conducere politica intre congrese, adica ale Biroului Politic si plenarelor Comitetului Central. Biroul Politic este "intarit" si i se sporeste "competenta" prin gonflarea numarului de membri de la noua la peste treizeci sub denumirea de Comitet Executiv al Comitetului Central. In felul acesta dilueaza la extrem influenta politica si puterea celor noua membri dinainte. Iar numele noi care apar in "conducerea superioara" sunt aliatii lui Ceausescu. Ei vor primi posturile cele mai importante si vor asigura controlul structurilor de putere: aparatul de partid, armata, securitatea si politica externa. Majoritatea noilor veniti vor fi marginalizati si ei in curand, inlocuiti de o generatie si mai tanara, produs integral al epocii. Unii lideri din promotia Congresului al IX-lea se vor angaja chiar in actiuni clandestine de impotrivire la Ceausescu, de exemplu, Vasile Patilinet, secretar al CC si responsabil cu armata si securitatea incepand din 1965. Cu totii joaca insa la inceput un rol involuntar in scenariul luptei pentru putere dintre Ceausescu si partidul comunist. Consecinta tuturor manevrelor lui Ceausescu si a jocului sau de harmonica, practicat cu organele de partid, a fost concentrarea intregii capacitati de initiativa politica si a puterii de decizie in partid si in societate in mainile sale. Ceausescu ramane in cele din urma singurul factor politic activ in toata Romania. Ceilalti lideri comunisti precum si aparatul de partid intra in administratia de stat si in economie sau ies la pensie. Rolul lor politic se incheiase.

La scurt timp, Ceausescu va schimba de altfel competenta organelor de partid. Prin legitimarea constitutionala a pozitiei de conducere in societate, partidul devine o institutie nationala. In mod natural, acest rol nu putea fi realizat decat prin preluarea directa a tuturor functiunilor din administratia de stat. Sefii comunisti se transforma din activisti politici in birocrati, in functionari supusi disciplinei, regulamentelor si tentatiilor vietii in administratia unei tari "ou tout est pris à la legere".

Precizam ca necesitatile analitice ne fac uneori sa simplificam peisajul politic, pentru a putea sa distingem sensul mai profund al lucrurilor, ascuns uneori sub aparente complexe si contradictorii. De pilda, o problema fascinanta si dramatica pentru istoricii viitorului va fi de asemenea contradictia pe care am sugerat-o la inceput intre intentiile si consecintele politicii lui Nicolae Ceausescu.

La scurta vreme dupa ce a preluat puterea, Nicolae Ceausescu trece la reorganizarea administrativ-teritoriala a tarii si da un semnal si mai puternic de desovietizare a statului. Adoptarea sistemului administrativ bazat pe Sfaturi populare, adica Soviete, cu raioane si regiuni, fusese indiciul clar al transformarii tarii intr-o colonie bolsevica si al ruperii guvernarii comuniste de orice legatura cu Romania istorica. Iata cum argumenta Teohari Georgescu adoptarea modelului rusesc in "Expunere asupra proiectului de lege privind raionarea teritoriului RPR" (1950): "Prin noua impartire administrativ-economica a teritoriului Republicii Populare Romane, regimul nostru de democratie populara inlatura o trista mostenire a regimului burghezo-mosieresc si aduce o contributie noua la construirea bazelor societatii socialiste care se cladeste in patria noastra". Raionarea insemnase o forma de alienare a experientei istorice privind organizarea statului roman, o confirmare a faptului ca Romania devenise o colonie guvernata de o stapanire straina. Dimpotriva, revenirea la formele traditionale de organizare evidentia in 1967 parasirea modelului sovietic si restaurarea structurilor autohtone erau o asertiune indiscutabila de suveranitate nationala.

PARTID SI STAT. Reforma administrativa a tarii a impulsionat dezvoltarea economica locala si a subminat in acelasi timp baza de putere a fostilor primisecretari de regiuni. Primul-secretar de judet devine acum prefect, cu sarcini mai ales economice si sociale. Fiecare judet avea un plan de investitii si de dezvoltare economica armonioasa, care s-a aplicat cu tenacitate. Se declanseaza un adevarat reviriment social si economic al Romaniei, favorizand o politica de investitii mai echilibrata in teritoriu si o implicare directa a tuturor energiilor locale. Este usor de vazut ca marele efort de mai tarziu, cand Ceausescu a reusit in mai putin de un deceniu sa plateasca intreaga datorie externa a Romaniei, a fost posibil pe baza dezvoltarii economice din primii ani ai guvernarii sale.

MERIT. Gheorghiu-Dej a reusit sa-i convinga pe sovietici sa-si retraga trupele din Romania

SCAPARI. Denumirea partidului fusese schimbata de Nicolae Ceausescu in 1965. Putem observa ca se atenuase de fapt, voit sau nu, caracterul sau de expresie politica a "clasei muncitoare" in favoarea unei vagi aderente ideologice, adeseori inteleasa ca devotament activ si organizat fata de interesele poporului roman. Marx si Lenin se pierdusera pe drum!... Interpretarea solidaritatii cu partidul devenise mult mai convenabila din punct de vedere moral prin recunoasterea caracterului sau de institutie politica nationala, proclamat de Constitutia tarii. De asemenea, in iulie 1965, "primul-secretar" devenise "secretar general". El avea sa fie ales direct de Congresul partidului si primea in mod tacit aceeasi pondere ca si plenul Comitetului Central, mai mare insa decat a Comitetului Executiv in intregul sau. Comitetul Executiv era ales de Comitetul Central, avand o stabilitate mai redusa in structura puterii politice. Chiar daca noile raporturi intre organele partidului nu erau enuntate ca atare, semnificatia inovatiilor se putea descifra cu usurinta. Treptat-treptat, Nicolae Ceausescu inlocuieste dictatura de sistem a Partidului Comunist cu o dictatura personala, bazata pe institutionalizarea puterii in persoana secretarului general. Nu este vorba doar de o simpla cumulare de putere, care se petrecuse si la Dej, al carui control asupra biroului politic si partidului fusese de necontestat. La Ceausescu avem de-a face cu o institutionalizare a puterii politice si administrative, prin concentrarea ei "pe baza legala" in pozitiile pe care si le-a creat in partid si mai apoi in stat. Era, desigur, o legalitate sui-generis, ca intotdeauna in tarile comuniste, dar nu mai putin reala. In toata perioada in care a condus Romania, Nicolae Ceausescu s-a miscat in interiorul unui sistem de cvasilegalitate comunista, daca putem spune asa. Puterile i-au fost atribuite prin hotarari ale Congreselor si Conferintelor Nationale ale Partidului si prin legi adoptate de Marea Adunare Nationala.

DERUSIFICARE
"O adevarata euforie se instaurase o data cu Declaratia din aprilie 1964, inca sub conducerea lui Dej, iar independenta marcata fata de Rusia Sovietica parea sa indice vointa comunistilor romani de a se integra in istoria nationala si de a-si crea un fel de legitimitate."

IMPOTRIVIRE
"Unii lideri din promotia Congresului al IX-lea se vor angaja chiar in actiuni clandestine de impotrivire la Ceausescu, de exemplu, Vasile Patilinet, secretar al CC si responsabil cu armata si securitatea incepand din 1965. Cu totii joaca insa la inceput un rol involuntar in scenariul luptei pentru putere dintre Ceausescu si partidul comunist."