Alexandrina Giugaru: "Tata a avut nouă neveste"

de Dana Andronie | 08 Dec 2011 • 21:00

A fost desenator tehnic si traducator pentru Ana Aslan, a fost bibliotecara la Biblioteca Centrala Universitara, actrita la Botosani, a lucrat la Academia Stefan Gheorghiu – Relatii Internationale, a fost lector universitar la Academia de Teatru si Film, de unde si-a dat demisia, fiindca studentii ii mancau sufletul. Este fiica lui Alexandru Giugaru si o cheama Alexandrina. Ne-am intalnit intr-o dupa-amiaza si am stat la povesti pana cand seara a cazut peste noi. Nu s-a sfiit sa-mi vorbeasca despre tatal ei, chiar daca amintirile, unele, ii sunt destul de dureroase. Va las sa descoperiti viata de civil a lui Alexandru Giugaru, barbatul care a reusit sa se casatoreasca de noua ori, constatand cu surprindere, la un moment dat, ca este si bigam.

● Jurnalul National: Alexandru Giugaru a devenit tata la 50 de ani?
● Alexandrina Giugaru: Da. Tatal meu si tatal mamei mele au fost colegi de banca, la Husi. Prin 1946, cand a fost seceta aceea mare, mama isi pierduse tatal si era crescuta doar de mama ei. Au ramas trei frati, ea fiind cea mai mare. Copiii din Moldova au fost impartiti la familiile care puteau macar sa-i hraneasca. Tata i-a spus colegului sau: "Pe Maria o iau eu, ca e cea mai mare si o dau la scoala". Si a luat-o. Si sora ei, si fratele ei au fost dati. Tata a adus-o la Bucuresti pe Maria si peste un an m-am nascut eu. Ea avea 17 ani... Dupa mine, la un an si ceva, a ramas din nou insarcinata, cu fratele meu. Atunci a luat-o oficial de nevasta.

● Cat a durat casnicia?
● Nu mult. Maica-mea a intalnit pe cineva mai tanar, iar tatal meu a divortat. Mama avea dreptul la o camera, sa stea impreuna cu noi. Insa ea a refuzat, caci ii era teama de tata... Asa mi-a spus, mai tarziu. Cert este ca, intr-un an sau doi, ne-am trezit cu o mama vitrega. Dumnezeu s-o ierte, dar chiar a fost vitrega. Seman foarte mult cu tata, eu ma aprind repede si uit la fel de repede. S-a imbolnavit, dar am avut grija de ea pana in ultima clipa.

● Ati avut o copilarie... vitrega?
● Am avut o copilarie cand sinistra, cand minunata. A fost bizara, ca si mine. Eu sunt un om bizar! Tata trecea de la furie la tandrete, de la mari meschinarii la marinimii indescriptibile... Pentru un copil este traumatizant.

● De unde a aparut mama vitrega?
● Pe aceasta cucoana a cunoscut-o in timpul filmarilor la "Directorul nostru", ea fiind sefa de montaj. Era cu vreo 30 de ani mai mica decat tata. Intotdeauna a avut femei mai tinere. Nici el nu mai stia, la un moment dat, cate neveste avea. Din ceea ce mi-a povestit, legal, tata a avut noua neveste. Stia ca este divortat de o tipa din Timisoara sau din Cluj si se insurase in Bucuresti. Dar s-a trezit ca este bigam!

● S-a schimbat dupa ce s-a insurat?
● Da. De cand ne-am pricopsit cu alta mama, tata a inceput sa ne bata pentru orice reclamatie stupida venita din partea celei vitrege. Omul cel mai dragastos din lume, care, daca eu faceam febra, plangea si se cutremura de suferinta, ne batea cu cureaua. El isi traia doar o alta tinerete alaturi de cucoana respectiva... Nu am inteles de ce ea ne ura in halul asta. Poate fiindca nu eram ai ei. Ei si? Nu incomodam cu nimic. Avea tot ceea ce isi dorea, fiindca tata o rasfata. Noi devenisem o cantitate neglijabila. Tata ne-a iubit foarte mult, dar cred ca mereu se dadea o lupta in el, sa-i faca pe plac nevestei si sa-i pedepseasca pe "ticalosi".

● Dar ce faceau "ticalosii"?
● La noi venea in fiecare saptamana o spalatoreasa. Rufele le intindea si in pod, si in curte. Prajinile sustineau funiile cu rufe. Intr-o zi nenorocita, ma alergam cu fratele meu prin curte si, nu stiu cum s-a intamplat, dar am dat peste o prajina si rufele au cazut, bineinteles. Tata era la spectacol si, pana a venit, in jur de ora 12 noaptea, cucoana vitrega nu ne-a primit in casa. Era o toamna tarzie si cu temperaturi scazute. Am inghetat, stand pe prag sa-l asteptam pe tata. Ce crima am facut? Am daramat niste rufe pe care mama vitrega nu le spalase ea. A iesit cu bataie. Cand imi aduc aminte, imi vine sa si plang, sa si rad.

● Cum s-a transformat in acel om rau? Provenea totusi dintr-o familie modesta, de la tara.
● Asa este. Parintii, Maria si Grigore, nu erau chiar palmasi. Pe langa tata, au mai avut avut sase fete. Bunicul meu se falea ca este acar. Il visa pe taica-miu sef de gara cu chipiu rosu. L-a trimis in Bucuresti, unde a fost si jefuit... In fine, fugea de la internatul unei scoli de meserii ca sa dea cu matura la teatru. Alexandru Giugaru isi dorea sa ajunga ca IONESCU – patronul vestit al unui teatru ambulant. In sinea lui s-a jurat ca oriunde se duce Ionescu, el il va urma.

● Si l-a gasit?
● Se ducea pe la toate trupele ambulante sa dea cu matura, in speranta ca o sa dea peste acest Ionescu. Cand, in final, s-a ajuns, l-a chemat pe taica-su la Bucuresti, ca sa-i arate ce domn a ajuns. Oricum, il anuntase in scris, printr-o scrisoare, ca se facuse actor. Si taica-su, bunicul meu, cu un umor absolut, i-a raspuns: "Sandule, aicea or venit unii cu balciu si m-am uitat. Nu era nici unul ca tine pe sarma!". Cand juca la Revista, tata se numea Giugaru Sandy Husi. Era un tip fenomenal. Stau si ma intreb daca eu chiar sunt progenitura lui.

● Din maturator a devenit artist!
● Tata, dintr-un sarantoc, a devenit un om bogat. Era adorat de publicul de revista. La un moment dat, i-a spus un coleg ca ar trebui sa faca teatru serios. Cum adica, el nu facea teatru serios? Colegul chiar s-a oferit sa-l sustina sa dea la Institut. "Inveti niste versuri si maine te duci la examen!", asa l-a convins. A doua zi dimineata s-au oprit la o bodega inainte de examen, sa capete curaj. Si a capatat curaj pana s-a prezentat in fata comisiei in asa hal incat mai lipsea sa spuna "hac". In comisie, era si doamna Bulandra. A picat. Peste o vreme se trezeste chemat de doamna Bulandra. S-a dus tantos la ea. Avea o insigna pe care scria artist si pe care o tinea la rever. El atunci era artist... de cartier! S-au intalnit si doamna Bulandra i-a spus: "Esti o rusine! Dar uite ce e, te iau la mine, la clasa, in anul II. Si cum ziceai ca te cheama? «Sandy Husi», i-a raspuns mandru Giugaru. «Dar ce, esti fetita? Faci balet? Ce nume e asta pentru un barbat?.» «Care e numele tau?» «Alexandru Giugaru.» «Asa sa te cheme! Si scoate-ti tinicheaua aia din piept, pentru mine nu esti artist!»

● Si a urmat ascensiunea in teatrul adevarat.
● Da, in cele din urma a devenit artist. Si cu bani, si cu institutul terminat. Culmea culmilor, cea mai mica nota pe care a luat-o a fost la mimica. El, Giugaru!

● A avut grija sa aveti si dumneavoastra studii.
● Eu si cu frate-miu suntem teribil de educati. Imi dorisem sa ma fac balerina. Mi-a zis clar ca nu e o meserie pentru o femeie, caci la 30 si ceva de ani ma pensionez si salutare! Plus ca mai era vorba si despre depravare. Asa considera el. Dar m-a dat la balet si am studiat cu Floria Capsali si cu Oleg Danovski. Era o scoala particulara pe vremea aceea, pe Elefterie, unde avea vila si Birlic. Era un cartier select. Mergeam la balet de doua ori pe saptamana. Capsali i-a spus tatalui meu ca sunt foarte talentata. Atat i-a trebuit! S-a terminat cu baletul! Apoi am facut pian. Si eu, si frate-miu. Macar el a terminat Conservatorul. Eu nu am vrut sa fac pian, taica-miu a fost foarte suparat. La scoala nu eram stralucita, ma inhiba toata nebunia de acasa. Eram tot timpul dresati... Tata a fost insurat, la un moment dat, cu o mare pianista care, din pacate, a murit tanara. Are ceva imprimari la radio, se numea Angela Stancu. Era o mare artista, iar pe tata il uimea cum se aseza ea la pian la ora 8 dimineata si se ridica seara la 8. Asa s-a destramat casatoria lor, pentru ca, totusi, taica-miu isi dorea ca sotia lui sa mai supravegheze si oala cu sarmale.

● Cand ati devenit majora, ati scapat de dresaj?
● Eu, pentru tata, nu am devenit majora niciodata! Nu am avut nicicand buletinul asupra mea. Asa putea tata sa detina controlul. Odata a vrut sa ma marite cu un domn in varsta pe care nici el nu-l vazuse vreodata. Era un domn arhitect, de la Constanta, cu 30 de ani mai mare decat mine, nepotul unor prieteni de-ai tatei. Eram ca si data, prin posta. Noroc ca am scapat...

● Ati vrut sa faceti teatru? Seniorul ce a avut de spus?
● A fost total impotriva. El voia sa intru la Conservator. Cu chiu, cu vai, dupa ce, zece zile, am tinut greva foamei, s-a induplecat si m-a lasat sa dau la teatru. Si m-a ajutat sa nu intru. Nevasta-sa, mama noastra vitrega, m-a trimis la coafor, inainte de examen. Mi-au facut un coc... Imi dau seama acum cat de caraghioasa am fost cand am aparut cu acel coc oribil. Era cocul mai mare decat mine... S-a aranjat, am picat. Desi ministerul mai suplimentase cateva locuri. Puteam sa intru, dar tata s-a dus si l-a sustinut pe Ghita Calboreanu, baiatul lui George Calboreanu.

● Ce-ati facut? V-ati angajat?
● Da, altfel innebuneam. M-am angajat ca desenator tehnic, apoi ca traducator pentru doamna Ana Aslan. La doamna Aslan mai faceam ceva interesant. Ma ocupam de sotiile medicilor care veneau la congrese. Bavardam! Mergeam cu doamnele de colo-colo.

● Ati reusit sa deveniti independenta?
● Am reusit sa scap de acasa, unde viata imi devenise un infern. Era ceva de spaima! Nu aveam voie sa primesc nici un telefon. Eu n-am stiut ce era acela un ceai, nu aveam voie sa am o prietena, servitoarea era mereu pe urmele mele. Daca tramvaiul 14 intarzia zece minute, eu luam bataie... La 22 de ani m-am maritat cu un coleg de liceu. Il cunosteam din clasa a VIII-a.

● Si tatal v-a dat buletinul?
● Da, l-am capatat. Nimeni din familie nu a venit la nunta mea. Tata i-a interzis si fratelui meu sa vina. Timp de sapte ani nu a vorbit deloc cu mine. Il intrebau colegii lui de la teatru ce mai face fata, iar el le raspundea: "E moarta!

● Sapte ani de tacere, doar pentru ca v-ati maritat?
● Da, si ma maritasem cu un student la teatru! Il chema Adrian Visanu. A murit acum 20 de ani, a facut un atac cerebral. Eu ma maritasem doar pentru a scapa de acasa. Era foarte frumos, semana chiar foarte bine cu Florin Piersic. A fost coleg cu George Mihaita, Vali Gaitan, prieten cu Alexa Visarion. Pe cei care au terminat cu bine institutul i-au trimis la Botosani. Eu lucram la geriatrie, el era la Botosani. Faceam naveta o data pe saptamana. Implinisem vreo sapte ani de casatorie, totul era foarte bine. Intr-o noapte, primesc un telefon de la sotul meu. Imi spunea sa ma duc la mama lui, la Coltea, unde era doctorita, ca sa-mi dea o reteta pentru niste antibiotice. Mi-a marturisit ca avea o viroza. M-am dus la mama soacra si i-am zis de reteta. A vrut sa mergem impreuna la farmacie. Eu eram abatuta, iar ea mi-a spus: "Nu mai fi trista, ca nu esti prima nevasta inselata!". Ce proasta eram eu! Atunci mi-am dat seama despre ce boala era vorba.

● V-ati despartit de sot si v-ati impacat cu tata!
● Da, cand el a implinit 80 de ani. Eu, intre timp, am dat la Facultatea de Limbi Straine. Cat am jucat teatru, la Botosani, un an, am intrerupt facultatea. Am vrut totusi sa-i demonstrez ca nu-i nici o scofala sa ai studii. In ziua in care am luat diploma, el implinea 80 de ani. Ma aflam si in divort, iar barbatul pentru care el si-a dorit sa nu ma mai vada disparuse din peisaj. Aparuse altcineva... Asta-i stilul: fata lui Giugaru a avut trei soti absolut fenomenali!

● Impacarea a fost udata cu multe lacrimi?
● Ce a mai plans! Ce s-a mai zgaltait! Ce si-a cerut iertare! Mi-a spus ce actrita buna as fi putut fi! Mai bine nu-mi mai zicea.

● V-a otravit sufletul!
● Da. Sapte ani sa nu-mi vorbeasca...

● Ati lucrat si la Biblioteca Centrala Universitara?
● Da, insa nu am stat foarte mult. Imi place foarte mult limba franceza si am citit in ziar ca se da concurs pentru translatori la "Stefan Gheorghiu". Am reusit sa ma inscriu. A fost examen scris si oral. Eu nu mai facusem translatie simultana. M-au bagat la cabina, cu casti. M-am cam speriat, dar am luat nota maxima. In schimb, la scris mi-a picat sa scriu, in romaneste, directivele nu stiu carui congres... Si am scris despre cum s-au inmultit becurile. Contracandidatele mele scoteau, de sub banca, lucrarea scrisa. Una era nepoata lui Pacepa, alta provenea tot dintr-o familie mare... Si ele nu luasera nota maxima la casca. Am picat. Tata s-a simtit totusi vinovat de ceea ce facuse pana atunci si a vorbit cu rectorul de la "Stefan Gheorghiu", cu Leonte Rautu, care venea mereu la spectacolele lui. Voiam sa stiu de ce picasem. Mi se ratacise voit dosarul... Pe singurul loc de translator intrasera doi concurenti, iar mie, de teama scandalului, mi-au facut un post la Relatii Internationale. Am lucrat acolo vreo opt ani, pana cand fratele meu a fost declarat transfug. Batuse tot globul cu Filarmonica Romana si, hodoronc-tronc, a ramas in Franta. Si-a lasat sotia si baiatul in tara. Apoi, dupa o perioada, i-a luat la el. Fratele meu este, de 30 de ani, in Franta, nu-l mai intereseaza nimic din Romania. A renuntat la tot.

● Din cauza fratelui ati fost data afara?
● Am primit transferul la Facultatea de Medicina. Cei de la cercetare stiau si limba engleza, si limba franceza. Iar eu nu faceam nimic, dar trebuia sa mi se asigure un loc de munca.

● Al doilea sot cand a aparut?
● Ma tot duceam la BCU pentru a-mi pregati examenele. Am cunoscut acolo un cititor fidel, care venea in fiecare zi sa studieze. Mai tarziu a ajuns cercetator stiintific... Tatei i-a placut foarte mult de el. Era cu 11 ani si jumatate mai mare decat mine. Era inginer, cercetator, deci era altceva! Ne-am casatorit. Alta casatorie care a durat sapte ani!

● Cifra magica?
● Da (rade). Si cea de-a treia casatorie, tot sapte ani a durat.

● Sa revenim la sotul numarul 2.
● A fost o capacitate! A mers si in Elvetia, la specialitate, a predat si la Cambridge. De acolo mi-a adus cadou un Ford 2000. Nu prea exista in Romania o asemenea masina, la vremea aceea. Taica-miu era cel mai fericit! Venea ginere-su sa-l ia, in fiecare seara, de la spectacol. Sotul meu, din dorinta de a-mi oferi totul, muncea ingrozitor de mult. Iar eu eram vesnic singura...

● Pana a aparut sotul cu numarul 3.
● Da, Duru Costea, translator de limba araba si limba engleza. Cu "Stefan Gheorghiu" am strabatut toata tara in niste conditii fabuloase. Asa m-am apropiat de cel de-al treilea sot. Cel de-al doilea s-a dus la tatal meu si i-a spus sa nu fie suparat ca ne despartim, pentru ca Duru este un baiat extraordinar, ca ma iubeste. Si daca eu sunt multumita... In orice caz al treilea sot a stat cu tata l-a spital, l-a ingrijit. El mi-a spus ca tata a fost cu ochii dupa femei pana il ultima clipa. O asistenta a marturisit chiar ca domnul Giugaru e tare scump, ca o ciupise de fund intr-o dimineata...

PROST DE BUN SI CREDUL!
Un cadou de veci...
Alexandrina Giugaru a primit cadou, de la un admirator, un loc de veci. Nu-i o gluma! Chiar asa s-a intamplat. "Nepotul unei cunostinte, care era ingrozitor de indragostit de mine, ma ajuta la mutat, imi plimba catelusa, avea grija de maica-mea, era omul de incredere – spune Alexandrina. La un moment dat, i-am dat sa schimbe niste dolari. Atunci eram foarte bogata. De fapt, eu am fost cand extrem de bogata, cand extrem de saraca. Si nu s-a mai intors, dus a fost, cu banii. Dupa care a inceput sa ma hartuiasca. Ma suna noaptea. L-am reclamat si la politie. Insa, ca sa se revanseze, mi-a cumparat loc de veci."

Ce nu stiati despre Giugaru...
A fost coleg de banca cu Zelea Codreanu. Josephine Baker i-a propus sa plece impreuna cu ea, dupa ce s-au cunoscut la Teatrul "Tanase". Artista venise cu un numar la teatrul de revista si s-a indragostit lulea de Alexandru Giugaru. A cerut-o de sotie pe Silvia Dumitrescu Timica, iar actrita l-a refuzat, desi tinea foarte mult la el. Motivul: si-a iubit foarte mult sotul, iar dupa moartea acestuia nu a putut sa mai treaca pragul mariajului. Alexandru Giugaru a avut o voce superba, de altfel el este si unul dintre fondatorii Operei Romane. Acasa si-a botezat fiica, pe Alexandrina, cand avea 2 ani si jumatate. Ii era frica sa nu raceasca si sa nu o piarda.

"Tata l-a iertat si n-a facut puscarie"
Avea Alexandru Giugaru umor in particuler? "Da, avea un umor de comportament. Se lua mereu in serios, desi uneori nu era cazul. De exemplu, cand juca in «Badaranii» eu devenisem Lucietta. Cand a jucat in «Bolnavul inchipuit», si-a umplut toate sertarele de acasa cu ceaiuri de plante", a recunoscut fiica. Ce calitati avea? "Era prost de bun si credul. A avut de furca cu rubedeniile, cu strainii era minunat. Cu propria-i fiica n-a vorbit sapte ani, pe una dintre surorile sale nu a vrut s-o vada o viata intreaga, fiindca l-a mintit odata... Ziarele vremii au vuit cum a fost jefuit Giugaru. Taica-miu il daduse afara pe sofer, iar acesta ca sa se razbune l-a jefuit... L-au prins, dar tata l-a iertat si n-a facut puscarie. Mi-e dor de tata, insa in sinea mea e atat de controversat! Imi aduc aminte de tata care m-a batut, de tata care se dadea de ceasul mortii ca am temperatura, de tata care se mandrea cu mine..."

REGULI STRICTE
"El oricum e sanatos acolo unde e"
Alexandru Giugaru a trait 89 de ani si i-a spus fiicei sa stea linistita ca si dupa ce va muri, el va fi... sanatos! "A facut blocaj de rinichi, la 89 de ani. In plus, nu a tinut niciodata regim – marturiseste Alexandrina. Era atat de cochet, incat nu m-a lasat sa ma apropii, sa am grija de el. Pentru a nu-l soca, nu i-am spus ca-i murise sotia, de cancer. Am avut niste reguli stricte de urmat. De cand eram mica mi-a spus: «Daca eu mor, voi fi sanatos!». Si, intr-adevar, e foarte sanatos. Mi-a mai zis sa nu port doliu, sa nu bocesc. El nu a avut bani de inmormantare. Nu-si luase nici loc de veci. Nu se gandea la chestii din astea. El oricum e sanatos acolo unde e".

"Toti sotii mei au fost prieteni intre ei"
Alexandrina Giugaru, la 64 de ani, spune: "Nu sunt singura niciodata, desi imi sunt suficienta. In 1991 sotul meu, cel de-al treilea, a fost numit ambasadorul Romaniei in Kuweit. Era imediat dupa Razboiul din Golf si nu a vrut sa ma ia cu el acolo. Cunosteam toti pilotii de pe cursa Romania – Kuweit... Dupa cinci ani tot nu se limpezisera lucrurile. Cred ca mult discutatul sindrom al Golfului pusese stapanire si pe el. Diferenta de varsta, de data asta, el era cu 11 ani mai mic decat mine, s-a vazut... Toti sotii mei au fost prieteni intre ei. Isi spuneau unul celuilalt sa aiba grija de mine. Am fost tare iubita...".

"Am haine cat sa ma imbrac inca doua secole"
Alexandrina Giugaru traieste din pensie. Ii mai vin bani si de la CREDIDAM, dar foarte putini. "Dar imi ajung. Am haine cat sa ma imbrac inca doua secole! Acum, unde stau, la domnul Hurmuz, nu ma lasa sa cumpar nimic. Am avut grija de el cat a fost bolnav si nu ma mai lasa sa plec la mine acasa, unde nu mai am nici chiriasi. E foarte important sa ai pe cineva langa tine. Imi este bine", marturiseste Alexandrina. Am intrebat-o daca se va mai casatori? Raspunsul: "Asta mi-ar mai trebui! Intre mine si domnul Hurmuz este o diferenta de 20 de ani" (rade). Am aflat si cine are mai mult: "El. Are 84. Am avut mai mare, am avut mai mic, acum el e mai mare... In orice caz domnul Hurmuz are doi baieti care nu sunt insurati. Cum ar fi sa se insoare tatal lor?!"