Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fost sef al statului, Ion Iliescu face o radiografie a scandalului "Bilete-lul" si explica decizia social-demo-cratilor de a incepe procedurile de suspendare din functie a lui Traian Basescu.
Cititi si: ● PSD vrea sa-l dea jos pe Basescu ● PNL il someaza pe presedinte, PD ramane la guvernare ● Premierul, amenintat prin SMS ● Banul, motorul conflictului ● Basescu cere probe ● Ingrijorari la UE
 |
Christian Silva/JURNALUL NATIONAL
IPOTEZA. Ion Iliescu nu s-ar mira daca episodul "Biletelul" ar aduce noi elemente pentru deschiderea unui dosar Tariceanu |
Fost sef al statului, presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, face o scurta radiografie a scandalului "Biletelul" si explica decizia social-democratilor de a incepe procedurile de suspendare din functie a lui Traian Basescu. Condamnarea comunismului si ruptura dintre el si Vladimir Tismaneanu reprezinta un alt subiect abordat de Ion Iliescu.
Jurnalul National: Domnule presedinte, ce culoare aveau biletelele pe care vi le trimitea domnul Nastase cand punea o pila cuiva?
Ion Iliescu: Cand primii oameni din stat ajung sa comunice prin biletele, este semn ca relatia lor se afla intr-un grav impas. Nu am ascuns niciodata faptul ca au existat diferente de opinii intre mine si domnul Adrian Nastase. Dar, dincolo de ele, amandoi am actionat in spiritul respectului fata de institutiile pe care le reprezentam si al interesului comun al tarii, pentru solutionarea problemelor societatii romanesti.
Actuala coalitie guvernamentala nu a avut de gestionat procese atat de complexe precum am avut eu si guvernul condus de Adrian Nastase. Sa nu uitam ca in perioada 2001-2004 am finalizat atat negocierile de aderare la Organizatia Tratatului Atlanticului de Nord, cat si negocierile de aderare la Uniunea Europeana. Credeti ca puteam face aceste lucruri comunicand cu premierul prin biletele sau prin presa? Iar atunci cand am avut ceva de spus, si eu, si Adrian Nastase am facut acest lucru barbateste, cu toate cartile pe masa. Cand se intalnesc personalitati puternice, mai sar si scantei. Dar odata limpezite lucrurile, am tras amandoi in aceeasi directie: gestionarea eficienta a treburilor acestei tari.
Din pacate, Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu nu numai ca nu trag in aceeasi directie, dar sunt si inhamati la carute diferite. Si asta se vede. Asta se reflecta in modul incoerent in care este guvernata Romania si in faptul ca stabilirea prioritatilor se face in functie de interesele celor care se afla in spatele celor doi lideri.
A intervenit sau nu Calin Popescu Tariceanu in favoarea lui Dinu Patriciu? Si cine este Diavolul si cine Bunul Dumnezeu in parabola premierului?
Acum lucrurile au devenit mai clare. Dar dezvaluirile presedintelui si ale premierului trebuiesc tratate cu seriozitate, inclusiv privind grupurile mafiote sau oligarhice grupate in spatele celor doi. In toata aceasta afacere, fiecare protagonist incearca sa manipuleze opinia publica, din motive evidente. Orice mijloc este bun, inclusiv apelul la memoria selectiva a doamnei Udrea, devenita un soi de "inger exterminator" in slujba presedintelui. Nu stiu daca domnul Basescu poate juca si rolul Bunului Dumnezeu. Mai degraba nu, dar s-ar putea ca domnul Tariceanu sa fie mai bine informat, doar au stat umar la umar in guvernarea CDR si in campania electorala din 2004.
Domnul Tariceanu s-a ales din nou presedinte la Congresul PNL. Asta va reduce sau va amplifica razboiul dintre Palate?
Discursul belicos al domnului Tariceanu da de inteles ca razboiul sau cu democratii si cu Palatul Cotroceni se va inteti, cu atat mai mult cu cat disidenta liberala, condusa de tandemul Stolojan-Flutur, vine sa complice ecuatia guvernarii. Prin retragerea PC de la guvernare, avem un guvern minoritar, iar deputatii si senatorii liberali care au aderat la PLD fac echilibrele din Parlament si mai fragile.
Depinde si pe ce teme se va purta razboiul, cu ce mijloace si, mai ales, care sunt criteriile dupa care partile vor declara victoria. Tara insa are nevoie nu de razboaie intre Palate si grupurile de interese, ci de o guvernare responsabila. Este cunoscuta decizia adoptata de conducerea PSD de a initia o actiune de suspendare a presedintelui Basescu, principalul vinovat pentru instabilitatea politica si efectele negative ale tentatiei sale de acaparare a intregii puteri din tara.
Zeci de gardieni din Squid Game, văzuți pe străzile din București. Imaginile au devenit virale pe internet
Citește pe Antena3.ro
Chiar e minoritar guvernul? Umbla vorba ca PSD sprijina PNL. Si dumneavoastra ati spus recent ceva de genul acesta.
Minoritar inseamna minoritar. Nimeni nu a spus ca PSD ar sprijini un guvern minoritar monocolor al PNL. Si nici eu nu am spus asa ceva. Intrebarea moderatorului de la Realitatea TV cuprindea aceasta ipoteza, raspunsul meu nu o confirma. Eu am afirmat ca, intr-un an dificil, PSD se poate gandi sa sprijine punctual guvernul minoritar actual in domenii ce tin de integrarea europeana. Si apoi, inainte sa sprijine cineva un guvern doar al PNL, el trebuie sa poata fi format. Vi se pare ca ar fi posibil un astfel de guvern, mai ales cu domnul Traian Basescu presedinte? PSD era minoritar intre 2001 si 2004, dar detinea circa 46% din posturile de deputati si de senatori. Cat mai are acum PNL? 10%? 15%? De altminteri, chiar lideri ai PNL cereau pregatirea partidului si pentru intrarea in opozitie.
"Suntem in tara dosarelor"
Asta sa insemne afirmatia colegului dumneavoastra de partid, domnul Diaconescu, cel care spunea la Bran ca
"i-au facut dosar penal" lui Tariceanu?
Nu stiu in ce context a spus domnul Diaconescu acele lucruri, dar nu m-ar mira daca ar fi adevarat, iar episodul cu "biletul" dlui Tariceanu aduce noi elemente in aceasta directie. Suntem tara dosarelor de tot felul: penale, de securitate, de cadre, de presa. Cred ca ideea despre Paradis a Elenei Ceausescu asta era: o imensa arhiva, in care viata fiecaruia dintre noi sa fie cuprinsa intre copertile dosarelor personale si zilnic ea sa le citeasca si sa hotarasca cine pleaca in Purgatoriu, cine in Iad!
Credeti-ma, nu am nici o aplecare spre astfel de lucruri. Viata unui om nu poate fi cuprinsa intr-un dosar. Nu veti gasi adevarul despre oameni si faptele lor nici in dosarele de Securitate, nici in cele de cadre. Eu am fost obligat sa ma lupt pana in 1989 cu mentalitatea cadrista, mentalitate care a facut atata rau oamenilor. Nu inteleg de ce acum trebuie sa reluam astfel de practici. Vrem sa le aducem un omagiu celor care au distrus destine? Vrem sa promovam un nou tip de totalitarism: cel al "elitismului"? Pentru ca, spre marea mea mirare, asa-zisa "societate civila" nu numai ca nu condamna aceste practici, ci le initiaza, le sustine si le foloseste, aducand mari deservicii democratiei.
De ce nu mai gaseste domnul Tismaneanu dosarul dumneavoastra de cadre? Ce ati facut cu el? Il aveti in biblioteca? Sau l-ati ars?
Nu inteleg la ce i-ar folosi domnului Tismaneanu dosarul meu de cadre si de unde vine obsesia lui pentru astfel de dosare si de autobiografii scrise cu "manuta proprie"? Altminteri, credeti-ma, nu am idee unde se afla acel dosar sau acele dosare. Cum stiti, am avut, pana in 1989, mai multe locuri de munca. In plus, o data cu Revolutia, aceste dosare de cadre nu mai au nici o valoare.
Exista o fascinatie a unora pentru privitul pe gaura cheii. Cand privesti pe gaura cheii, vezi prea putin si presupui prea mult. Ceea ce pentru istorici este o mare eroare si un handicap la fel de mare.
Mai este un aspect pe care il ignoram, inclusiv in privinta dosarelor de urmarire informativa facute de Securitate, ca sa nu mai vorbim despre dosarele de cadre. Ele contin date personale, si modul in care sunt folosite aceste date este reglementat de lege. Ceea ce a facut un ziar care, fara acordul familiei, a publicat dosarul de cadre al lui Tudor Vornicu, este o infamie si o grava incalcare a legii. Sa concluzionam: nu am dosarul meu de cadre, nu l-am vazut, deci nu aveam cum sa-l distrug. La fel, nu am cerut sa vad nici dosarul meu de Securitate; nu ma intereseaza sa aflu ce au putut sa scrie despre mine cei care m-au urmarit aproape doua decenii.
"Tismaneanu si-a spalat «pacatul»"
Nu cu multi ani in urma, pareati in cele mai bune relatii cu domnul Tismaneanu. Unii spun ca ati locuit cu el in Primaverii, ca il cunoasteti de mic (apropo, de ce nu l-ati urecheat la timp?), ca ati fost prieten cu parintii lui. Ati comis impreuna un lung dialog, care i-a atras fulgerele prietenilor sai, care sunt, ce coincidenta, neprietenii dumneavoastra. De ce sunteti acum pe picior de razboi?
Sunt multe mituri nefondate in intrebarile dumneavoastra. Pana in 1990 nu am locuit niciodata in Primaverii. Nu l-am cunoscut pe Vladimir Tismaneanu inainte de 1989, si nici pe parintii sai.
Am apreciat unele dintre scrierile lui Tismaneanu, cat si dorinta sa de a prezenta unele aspecte ale totalitarismului romanesc. In aceasta ordine de idei am acceptat acel lung dialog cu domnia sa. Am avut mari reticente, stiind mai ales cum va fi primita o astfel de initiativa de "echipa de zgomote" de la Bucuresti. A fost nevoie de mai bine de doi ani de discutii pana sa accept.
Cartea a fost bine primita in mediile universitare din Statele Unite si din Franta, pentru ca este o marturie din interior despre evenimente care s-au petrecut dincolo de Cortina de Fier. Si in Romania cartea a fost bine receptata de aceia care au onestitatea intelectuala sa o ia drept ceea ce este: un punct de vedere, printre multe altele, despre o epoca extrem de complicata si de dureroasa.
Prietenii domnului Tismaneanu l-au linsat mediatic, pentru ca "i-a facut imagine buna lui Iliescu".
Intr-un fel, faptul ca a acceptat sefia Comisiei pentru condamnarea comunismului este rezultatul presiunii acestor oameni, care i-au cerut o dovada de fidelitate pentru "cauza". Domnia sa a sesizat ocazia de a-si spala "pacatul" si a acceptat. Acum a fost iertat, mai ales dupa declaratia din Revista "22", citez: "Iliescu este de fapt mare tragator de sfori. Declar public ca regret ca m-am angajat intr-un dialog cu el. Eu am crezut ca unii oameni, oricat de culpabili, invata ceva din trecut. In cazul lui Ion Iliescu, m-am inselat".
De fapt, cel care nu s-a schimbat nu sunt eu, ci domnul Tismaneanu. Nu este suficient sa te muti in SUA pentru a scapa de mentalitatile totalitare, de complexele trecutului si, mai ales, pentru a deveni un om de caracter. Asta e, nimeni
nu-i perfect!
De ce nu ati facut dumneavoastra Comisia aceasta de condamnare a comunismului, asa cum ati facut in cazul Holocaustului?
Pentru simplul fapt ca nu poti condamna o ideologie. A, poti spune despre un sistem politic ca a fost totalitar, poti condamna abuzurile sale. Dar acest lucru a fost facut, in ordine, de istorie, in 1989, cand sistemul s-a prabusit in tot Estul Europei, apoi de poporul roman, care l-a repudiat in zilele Revolutiei din decembrie 1989, dar si pe "bucatele", ca sa zic asa, de Hrusciov, in raportul sau din 1956, de sindicatul "Solidaritatea", in Polonia, "de Carta 77", in Cehoslovacia, si lista poate continua.
Nimeni nu contesta dimensiunea represiva a regimului politic instaurat in Romania dupa 1945, in conditiile ocupatiei sovietice, si nici consecintele nefaste ale asa-zisei "revolutii culturale", lansata de Ceausescu in 1971. Dar, sa ne intelegem bine: nu exista o vina colectiva.
S-a ratat o buna ocazie de a ne impaca in fine cu trecutul nostru, cum au facut spaniolii, spre exemplu. Fara indoiala ca trebuie sa condamnam fara echivoc toate crimele si faptele de incalcare a drepturilor omului din intreaga perioada totalitara din istoria noastra recenta.
Raport cu erori folosit ca arma
/div>A gresit Traian Basescu condamnand comunismul?
Formal, nu. Pe fond, da, pentru ca a facut dintr-un Raport cu vadite slabiciuni, cu erori si care este folosit de multi dintre autorii lui drept pretext pentru rafuieli personale, care nu intruneste consensul, care nu a putut fi discutat inainte de adoptare si nici dupa prezentarea lui in Parlament, un act oficial al statului roman. Puteam sa fac si eu acelasi lucru in cazul Comisiei Holocaustului, dar am cazut de acord cu membrii ei si cu specialistii in drept constitutional ca acest lucru nu este necesar. Nu poti "ingheta" ceva care stii ca poate fi oricand supus schimbarii, prin aparitia de noi documente. In plus, un astfel de demers inchide orice discutie despre subiect, mai mult, aduce atingere libertatii de exprimare. Oricine are opinii contrare pozitiei oficiale poate suferi rigorile legii, pentru ca se propune si o lege de pedepsire a "negationistilor", a acelora care nu sunt de acord cu concluziile Comisiei.
Istoria nu se scrie in Justitie, nu se impune prin decret. Oricum, din punctul meu de vedere, ziarul dumneavoastra, ca si unele reviste de istorie si autori care au studiat epoca si au publicat despre ea au facut mai mult pentru cunoasterea si judecarea epocii decat a facut-o acest Raport.
"Prietenii" dumneavoastra din societatea civila au justificat necesitatea acestui document spunand ca el este cerut de intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, pentru ca astfel nu mai luam cu noi trecutul comunist.
O fi si acesta un argument, nu stiu cat de pertinent si de realist. Dar, sa zicem ca ar fi asa. Care dintre slabiciunile pe care ni le reproseaza partenerii nostri din Uniunea Europeana sunt rezolvate de acest document? Va fi mai putina coruptie? Va fi administratia mai performanta? Vom avea mai putina birocratie? Vom avea o Justitie mai dreapta si mai cinstita? Vom avea mai multe autostrazi? Vom trai mai bine? Cu ce ne alegem, de fapt? Cu noi fracturi la nivelul societatii, cu un soi de razboi intre generatii?
Trecutul, bun sau rau, este o parte din noi, nu putem scapa de el asa cum scapi de o scama de pe reverul hainei. La fel, nu trebuie sa ne iluzionam ca, stapanind trecutul, stapanim viitorul. Trecutul si viitorul sunt doua lucruri distincte. Numai atunci cand rescrierea trecutului tine loc de proiect de viitor cele doua lumi intra in coliziune, cu efecte devastatoare pentru fiecare dintre noi. Romania condusa de Alianta D.A. are drept proiect de viitor rescrierea trecutului, si efectele se vad.
In loc de strategie de postaderare, avem dosariada. In loc de proiecte de dezvoltare a teritoriului, avem "condamnarea comunismului". In loc de consolidarea democratiei, avem deriva spre un stat politienesc, mai ales ca recentele Ordonante de Urgenta promovate de Ministerul Justitiei fac din procurori un soi de noi securisti, care au dreptul sa supravegheze pe cine vor ei, sub diverse pretexte si chiar fara pretext, cata vreme nu-i controleaza nimeni. In loc de privatizari, avem procese de tradare, spionaj si de subminarea economiei nationale. In loc de autostrazi, drumuri la Parchet. Justitia se face la televizor, a ajuns un soi de reality-show.
Si dumneavoastra faceti parte din acest reality-show justitiar. De ce va poarta sambetele Dan Voinea, incat ati ajuns sa-l parati la CSM? Ca doar l-ati facut vedeta la Revolutie, in procesul Ceausestilor!
Nu stiu daca "imi poarta sambetele", si nu cred ca un lucru serios, cum sunt dosarele pe care le instrumenteaza, poate fi prilej de vendeta din partea domnului Voinea. Si cum stiti, nu eu l-am facut "vedeta" in acel proces. Nici nu stiam de existenta sa. Nu eu am desemnat membrii completului de judecata de la Targoviste, pe care nu i-am cunoscut inainte de proces, iar pe unii dintre ei nici dupa.
Ceea ce ii reprosez eu este faptul ca incalca legea, drepturile procesuale ale celor cercetati si da sentinte in locul judecatorilor. Unde in lume procurorul care ancheteaza un caz participa la conferinte de presa alaturi de reclamanti si le sustine pozitiile, in detrimentul reclamatilor?
Vedeti cum se scurg in presa date din dosare aflate in curs de cercetare, cum sunt manipulate pentru a induce anumite convingeri in opinia publica? Si atunci cand judecatorii nu dau verdictele sugerate de procurori in presa, sunt aratati cu degetul, sunt acuzati de coruptie.
Iar domnul Dan Voinea merge si mai departe, si face afirmatii de natura politica si ideologica pe marginea dosarelor care ma privesc si pe mine. Domnia sa vrea sa acuze, in premiera, statul roman, reprezentat de presedinte, premier, ministri, sefi de institutii, ca a actionat pentru impunerea respectarii legii. Practic, ni se reproseaza ca am cerut evacuarea Pietei Universitatii, lucru convenit, de altminteri, cu reprezentantii celor care faceau greva foamei in corturile din fata TNB. Or, oamenii aceia incalcau legea, asa cum au facut-o toti cei care au fost la originea manifestatiei din perioada premergatoare alegerilor de la 20 mai 1990.
Nu ne-a spus nimeni pana acum cine au fost organizatorii si participantii la violentele din 13 iunie, de ce au atacat si devastat institutii ale statului, au furat arme de foc, au sustras si au distrus documente si alte bunuri publice. Ei, si nu cei anchetati acum de Dan Voinea, au subminat puterea de stat! Fara ei si fara delirul lor anarhist nu ar fi avut loc nici venirea minerilor la Bucuresti, nici excesele acestora din urma, pe care le condamn cu aceeasi fermitate, asa cum am condamnat violentele celor care au atacat institutiile statului.
Va urma
