Jurnalul Naţional: Cum aţi ajuns in garda personală a lui Gheorghiu-Dej?

Gheorghe Spalăsapă: Eu am fost recrutat de MAI in '48. Atunci s-a făcut o campanie pentru schimbarea cadrelor din securitatea statului.

Aveaţi pregătire in domeniu?

Nu. Lucram la Standard-telefoane ca muncitor baichirist, intr-o secţie unde se făceau receptoare, carcase pentru telefoane. Erau criterii după care se făceau recrutările. In primul rand trebuia să fii membru de partid şi indispensabil la locul de muncă. Nucleul erau muncitorii pentru recrutări. Eram membru de partid. Asta m-a ajutat foarte mult. La un moment dat, secretarul comitetului de partid din Standard-telefoane zice: "Bă Gică, m-am gandit să te promovez, să nu mai munceşti". Şi io, cand am auzit, zic: "Păi cum, domne, să nu mai muncesc? Păi din ce trăiesc?". Şi atunci mi-a zis el că recrutează membri de partid care merită să fie promovaţi şi o să-mi fie bine.

Avantajele funcţiei

PUSCARIA. Gheorghiu-Dej, in inchisoare la Doftana

Ce grad aveaţi in armată cand aţi fost recrutat de MAI pentru Securitate?

Am fost caporal pe front. Am fost in batalionul 18, Vanători de Munte şi ne-au luat nemţii imediat. Şi am zis bogdaproste că aveam şi noi acolo mancare şi băutură mai mult ca acasă. Pe mine m-au luat la cancelarie după ce ne-au dat un test. Şi la MAI s-a făcut o selecţie. "Tu eşti bun de insoţitor", mi-a zis maiorul. "Ai o comportare mai aleasă. Ai altă educaţie." Şi, intr-adevăr, aveam. Zice: "Băi, tu trebuie să mergi la Securitate". Generalul Mazuru se ocupa de noi. El ne tria. După ce stătea de vorbă cu noi 5-10 minute işi dădeau ei seama cum e fiecare. Şi am mers la Securitate, pentru insoţitori.

Cum a fost inceputul in Securitate?

Prima dată m-a dat la Prezidiul Marii Adunări Naţionale. Era Gheorghe C. Stere, secretarul Prezidiului, şi trebuia musai să aibă insoţitor. Eu m-am dus la el acasă. Stătea pe bulevard, unde era Casa Magistraţilor, langă grădiniţă. El nu era acasă cand m-am dus prima dată. Era doar cucoana, madam Stere. Ea era evreică. Atunci era o modă să te căsătoreşti cu o evreică, să-ţi faci platformă. Ei erau la putere. Era preşedinta asociaţiei de avocaţi pe Sectorul 1. Bărbatu-său era băiatul fostului membru de partid fruntaş Constantin C. Stere. M-am dus acolo şi mă uitam ca viţelul la poarta nouă. Nu ştiam cum să deschid uşa, că avea maşină de la partid şi era cu butoane. Am coborat să mă uit. Ţin minte că era Mercury şi avea un şofer. Un fel de bozgor. Şi nu putea să ne inghită pe noi, da' pană la urmă ne-am imprietenit, că trebuia să impărţim munca amandoi. Io aveam pistol şi el nu avea pistol. Io aveam pistol cu glonţul mereu pe ţeavă, gata de intervenţie. "Ce te invarteşti mă ca un d-ăla in căldare?", mi-a zis el. Şi mi-a explicat că in loc de maner e un buton. Şi mi-a arătat cum se deschide uşa. Am ştiut ce să fac cand a venit Stere. Aşa am făcut cunoştinţă cu Mercury-ul ăla.

Cat timp aţi fost insoţitorul lui Stere?

Foarte puţin. Cateva săptămani. Aici mi-am făcut ucenicia de insoţitor. Nici la veceu n-aveam voie să ne ducem fără să se ştie. P'ormă zice generalul Mazuru: "Domne, ăsta e prea deştept pentru secolul ăsta. Hai să-l dăm la Groza". Dar, cand am fost la el, Madam Stere, Leoni, a venit intr-o zi la mine acasă. Socru-meu vanduse casa veche şi cumpărase atunci alta langă Spitalul Filaret. Madam Leoni a venit intr-o zi să vadă cum stau. Să vadă dacă am condiţii. Noi stăteam cinci intr-o cameră. Era camera mare, dar noi eram doi, erau fetele şi o cumnată. "Ai avea ceva de obiectat să te mutăm?", m-a intrebat ea. Eu am vorbit şi cu nevastă-mea şi i-am spus. I-am spus lui madam Leoni că am făcut nişte demersuri să ne dea casă, dar n-aveam dreptul, pentru că eram proprietari. Socru-meu avea proprietate, aşa cum era, de luam apă de la vecini şi stăteam toţi la un loc, dar era proprietate.

INCEPUTURI. Dej (stanga), alaturi de "burghezul" Tatarescu (centru)

Şi v-a ajutat soţia şefului?

Da. Să-i dea Dumnezeu sănătate! Ne-a mutat langă Mănăstirea Caşin, intr-o casă cu etaj unde mai stătea o fată de la MAI, care trebuia să treacă prin faţa dormitorului nostru ca să ajungă la ea. Leoni m-a mai ajutat şi cu altele. Şi niciodată nu mi-a spus: "Vezi că te-am ajutat cu problema aia sau ailaltă". Ne-am mutat acolo, pe strada aia frumoasă. Şi era fata aia de la MAI şi atat s-a rugat de noi să ne mutăm in altă parte şi s-o lăsăm pe ea acolo, că ea nu mai putea să ia casă in altă parte. Mi-a găsit mie o casă tot pe strada aia, pe Aviator Sănătescu, la numărul 14. La un fost colonel care avea o casă foarte mare. Mai era acolo un evreu, Vecsler, redactor la Scanteia. El avea parterul şi eu eram la etaj. M-am mutat acolo şi ne-am inţeles bine. Şi el era membru de partid, şi io eram membru de partid... Dar a venit comandantul de la circa de poliţie care era şi ăla amărat şi zice:
"Mută-te, domne, undeva, că eşti mare şi poţi. Să-mi rămană mie casa". Şi n-am stat prea mult acolo. Deja cand ne-am mutat acolo aveam trei copii. Şi puteau să stea toate intr-o singură cameră, pentru că erau toate fete. M-a ajutat şi şefu' mai tarziu, Dej. Cand trebuia să o operez pe una dintre fete şi numai in Franţa se putea. Şi cand a auzit Lica, a aranjat să o putem opera.

Ştiaţi de atunci că veţi ajunge in garda lui Gheorghiu-Dej?

Ăştia mă pregăteau ca să mă dea la un colectiv. Că ei voiau să mă dea la Dej. Dej avea colectiv. Una e să faci munca intr-un colectiv şi alta era să fac de unul singur. După Stere am fost la Avram Bunaciu, ministrul Justiţiei.

In practică

Cat timp aţi rămas insoţitorul lui Bunaciu?

La Bunaciu am stat trei luni, să fac o şcoală de partid. Eram cu unul, Păun Nicolae. El era tipograf. Era mai isteţ ca mine. Ei prin meseria lor sunt mai isteţi ca şi ceilalţi. Citind atata te deştepţi. Am făcut şcoala aia şi mă pregăteau pentru colectiv. După aia m-au trimis la Groza. "Ăsta merge mult pe jos şi trebuie să iei măsuri de pază şi securitate. Ai ce-nvăţa", imi spuneau ăştia de la Securitate. El a plecat de la Frontul lui şi-a trecut la comunişti. L-a recrutat şefu'. Eram 12 inşi. Avea un ofiţer care avea boala lui să fie cu uniformă. Noi eram toţi civil in Securitatea statului. El era căpitan. Era băiat bun. Era isteţ. Fusese la Bodnăraş. Acolo şi-a făcut el ucenicia.

Ce aţi invăţat la Petru Groza? Fusese un fel de treaptă superioară a pregătirii?

Plecam cu Petru Groza peste tot. El stătea de vorbă cu toată lumea. Ne duceam de multe ori la Herăstrău, la lacuri, unde erau şi terenurile de tenis. Că Groza in fiecare zi juca tenis. Nu avea in nimeni incredere şi lua miliţianul din post să facă arbitraj. A jucat şi cu Năstase şi cu Ţiriac. De Grozuţă Alexandru ii plăcea cum cantă şi de fiecare dată cand ajungeam acolo destupam cate trei-patru sticle de vin de la partid. El trăgea şi cu arma. Punea pariu Groza. Arunca un bec in lac şi punea pariu că-l nimereşte. Dar el nu nimerea niciodată. Noi trăgeam dintr-o parte şi nimeream intotdeauna becul in locul lui.

Trepte in promovare

Cum au hotărat superiorii data promovării dumneavoastră?

La Groza am stat cateva luni, şi cand a trebuit să schimbe colectivul lui Dej, m-a luat pe mine şi incă caţiva inşi. S-a intalnit odată Groza cu şefu' pe stradă şi i-a spus: "Bă Ghiţă, am un băiat pentru tine, nemaipomenit". Despre mine era vorba. "Bun trăgător, disciplinat. Un băiat cuminte. Să ţi-l dau." Făcuse o gafă tot colectivul de la Dej şi l-a schimbat pe tot. In afară de unul care era ospătar şi avea grijă de recepţii. S-au imbătat intr-o seară şi, intr-o grădină la Kiseleff, au tras cu pistoalele in becuri, in '48. In gardă a rămas doar unul, Mladin. Ăsta era de cand a fost cu generalul Rădescu, de l-a căsăpit şi l-a arestat. Bodnăraş i-a luat atunci pe toţi ospătarii de la Athenee Palace. Erau şi ei membri de partid. S-a constatat pe urmă că unii erau departe de partid. La Athenee Palace erau foarte mulţi ospătari care cunoşteau limbi străine şi erau printre primii membri de partid. Cand a fost lovitura de stat cu generalul Rădescu, Bodnăraş venise din Uniune cu grad de general şi trebuia să fie ministrul forţelor armate. El a fost foarte corect şi nu a deviat cu nimic de la linia partidului. Mladin ăsta era ieşit din comun şi Bodnăraş l-a pus şeful direcţiei a V-a, care se ocupa de securitatea şi paza demnitarilor. Locţiitorul lui era unu', Bucicov, care era rus şi el nu ieşea din ale lui.

Care erau diferenţele intre colective?

La Dej, colectivul era condus de Vlad Ion (Vladu - n.r.), un oltean care fusese la Malaxa, uzina care a devenit mai tarziu 23 August. Ăsta, Vlad, a luptat pentru un porc, un măgar, Sfetcu Paul, pe care il luase Vlad la cabinet şi-l făcuse adjunctul lui. Inainte era o femeie care conducea SPP-ul. Şi, mai tarziu, măgarul ăla a spus nişte chestii, a divulgat secrete de la cabinet. Şi noi eram toţi urmăriţi de Securitate. Şi familiile noastre, şi prietenii. Vai de capu' nostru. Se ştia tot.

Se spune că şi Dej i-a ajutat pe cei care l-au sprijinit.

A ieşit din lagăr ajutat de unul Roşianu, care era invăţător. El i-a ajutat foarte mult pe toţi care au evadat şi i-a adăpostit. Le-a dat haine, mancare şi i-a ascuns la el in casă. Roşianu era invăţător intr-o comună de langă Targu-Jiu. Cand a venit la putere, Dej l-a făcut pe Roşianu ministrul Culturii. Şi Roşianu avea pe mama lui care in casă avea icoană şi candelă. A venit o notă informativă la Dej , in care i se aducea la cunoştinţă că are candelă aprinsă in casă. Atunci, pe mine m-a chemat Dej să-mi spună să găsesc un pretext şi să mă duc la Roşianu acasă, să văd dacă aşa e. Şi intr-adevăr, femeie avea candela aprinsă şi icoane şi era foarte credincioasă. Dej nu i-a făcut nimic. Ce să-i faci unei bătrane de 80 de ani care crede in Dumnezeu de cand se ştie? Ei stăteau pe langă Piaţa Victoriei, unde stătea şi Chivu Stoica. Şi noi pe urmă ne-am mutat pe Kiseleff, la "obiectiv". Acolo mancam, dormeam, nu ne mai duceam acasă in timpul devierii de dreapta. Ana Pauker, Teoharie, Luca, Miron Constantinescu, ăla care fiică-sa o omorase pe mă-sa cu sataru', erau in nucleul de conducere şi au vrut să-l decapiteze pe Dej. Nu le convenea că incepuse să facă unele reforme şi fără aprobarea Moscovei. Era un fel de independent după ce Pătrăşcanu dispăruse. Dej era altfel. Avea altă mentalitate. De partea lui Dej erau Bodnăraş, Moghioroş, care era ministrul Agriculturii şi scotea nişte piersici cat pepenele.

Cum era Dej ca om?

In '49, aproape de Paşti, am trecut la Dej. Şi cand am văzut eu cum face pască şi ouă roşii şi comandă Lica la partid... Că partidul avea bucătăria lui, magazinul lui. Dej de acolo se-mbrăca, de acolo se-ncălţa. Şi toţi membrii Biroului Politic. Cand am trecut la Dej, prima dată m-a intrebat: "Bă, ce mai e prin Focşaniul ăla?". Că el făcuse armata la Focşani. In armată fusese ajutat de un camarad care avea vie şi avea o carciumă. Carciumile işi spuneau cuvantul pe atunci. La Dej nu exista Crăciun sau Paşti care să nu fie sărbătoare naţională. Nu exista să fie fără sarmale, fără miei, fără cozonaci, pască, ouă roşii. Lica se ocupa de toate astea. De-aia ţinea şi şefu' la ea foarte mult. O iubea şi pe cealaltă fată a lui, Tanţa, dar Lica era febleţea lu' şefu'. Imi zicea şi mie şefu': "Dacă ai fete, ai belea". Că a păţit multe cu Lica. Dar asta e. Pe socri, părinţii fostei lui soţii, ii luase şefu' la el, la Bucureşti. Că ei l-au ajutat cat a fost inchis. Aveau o sifonărie la Galaţi şi au ţinut fetele la şcoală. Fosta nevastă se căsătorise cu cetăţeanul cu care se combinase cat a fost şefu' arestat.

Pană la moarte

ILEGALISTI. Temuta Ana Pauker, pe vremea cand era numita "eroina"

Despre Ana Pauker şi duşmanii lui Dej ce vă amintiţi?

Ana Pauker era capul răutăţilor. După ce a terminat cu bărbatu-său ce aveau de impărţit, ea a rămas mare şi voia să fie supremă. Şi a aranjat cu Ana Toma, care era nevasta lui Pantiuşa, ministrul Securităţii, să-l mătrăşească pe Dej. Dar noi ne-am retras la obiectiv şi l-am apărat pe şefu' pană s-a stins conflictul. In vila aia stătea Dej intr-o parte şi Luca in cealaltă. Pe Kiseleff, langă Ambasada Suediei. S-a aplanat conflictul la intervenţia Moscovei. A rămas Deju' Dej, Luca şi-a văzut de treabă. Maurer a jucat un rol important in asta. A fost pus prim-ministru, pentru că la grevele de la Griviţa ii apărase pe comunişti. Avea şi ăsta o boală a lui: era tenisman ca şi Groza. Şi s-a căsătorit cu fata care-i dădea mingile de tenis.

Cat timp aţi stat langă Gheorghiu-Dej?

Eu am plecat de la Dej cu un an inainte de a muri el. Cat a fost el bolnav l-a ingrijit profesorul Lupu, care era ţărănist, dar era o somitate in medicină. El a fost iradiat intr-o deplasare la Varşovia. Eu am scăpat, că nu m-am dus cu ei la Varşovia. Aveam examen de completare a studiilor, pentru clasa a zecea, şi şeful mi-a zis: "Lasă, bă, că-i mai important să inveţi. Tu du-te şi vezi-ţi de şcoală. Invaţă carte şi nu te gandi că pierzi o ieşire afară. Ăsta e viitorul tău". Cand s-a intors de acolo era schimbat. Ne-am dat seama imediat că se intamplase ceva. A plecat sănătos şi s-a intors aproape in carje. Cand s-au intors băieţii, mi-a zis şi Vlad că nu se simte bine. Şi după un an a murit Dej, pe care nu l-a putut salva nimeni. Au mai murit doi dintre băieţi, care probabil au fost şi ei iradiaţi, dar mai puţin. Ei au murit după Dej, la puţin timp. Unul era Vlad şi altul Răvăşilă.

AVANTAJE "Noi aveam foarte multe avantaje cand plecam din ţară. Ne intorceam cu valută, cu lucruri. Dar atunci trebuia să-mi iau examenele, pentru că altfel nu puteau să mă facă ofiţer" OBIECTIV "Era o vilă in care stăteam toată gaşca lu' Dej, in Pictor Mirea. Era un fel de cazarmă. Ii ziceam "obiectiv". Tot in obiectiv la noi era şi Luca. El era şovin. El se dăduse cu Ana Pauker şi cu Teoharie şi au vrut să-l răstoarne pe Dej" CORECŢIE "Eu am plecat de la el, pentru că am călcat cu stangul. Am intreţinut relaţii cu o femeie din colectiv. Eu ajunsesem şeful colectivului, Grupa de Pază Personală a lui Dej. După ce a murit Dej, pe timpul lui Ceauşescu am fost director la Snagov, unde e acuma Columbeanu" SFATURI "Cum m-am intors de pe front, unchiul Titi mi-a spus: "Băi, inscrie-te in Partidul Comunist, că ăsta e viitorul". Aveam 21 de ani cand m-am inscris. Am fost secretarul organizaţiei de bază. Am făcut Şcoala de Comerţ Inferior, de trei clase. Eu aveam şcoala primară şi Comerţul Inferior cand m-a recrutat" TRANSPARENŢĂ "Avram Bunaciu a vrut să mă ajute să-mi schimb numele, dar eu n-am vrut. E nume cinstit, nu e nume pătat. Dacă cineva din neamul Spalăsapă ar fi făcut ceva rău, inţelegeam, dar aşa n-aveam de ce să-l schimb. N-am vrut să-mi schimb numele, pentru că toţi evreii şi-l schimbau atunci şi lumea se intreba ce-ai făcut de vrei să-ţi schimbi numele. Oricum, despre mine se ştia tot, de la ţaţa pe care am supt-o la mama la Focşani. De-acolo m-a luat cand m-au recrutat" Gheorghe Spalăsapă