Câte-n lume şi în stele! Ce credea Ceauşescu despre astronomie sau cum ne influenţează planetele destinul

Magda Stavinschi este doctor în astronomie. A fost Director al Institutului Astronomic al Academiei Române între anii 1990 şi 2005. Este membru sau face parte din staff-ul a numeroase instituţii şi organizaţii din domeniu, inclusiv internaţionale: Comisia UAI pentru Educaţie şi Dezvoltare (2006-2009), al Institutului de Studii Transdisciplinare IT4S, Asociaţia „Astronomia 21”, C omitetului „ArchaeoastronomicalHeritage”, „European Society for Astronomy in Culture”, OPTICON. De asemenea este membru al Comitetului Naţional Român de Astronomie, al Comitetului Român pentru Istoria şi Filosofia Știinţei şi Tehnicii de pe lângă Academia Română - CRIFST, al CIRET (International Center for TransdisciplinaryResearch).  Cercetător asociat la Institut de MécaniqueCéleste et Calcul des Ephémérides – IMCCE (Franţa). Are peste 200 de articole în baza de date SAO/NASA Astrophysics Data System (ADS). Domeniile sale de interes sunt: Astrometrie, mecanică cerească, istoria astronomiei, educaţie, transdisciplinaritate. A primit Decoraţia franceză Officier de l’Ordre National du Mérite. Dr. Magda Stavinschi ne-a acordat un interviu în exclusivitate. Am vorbit cu reputatul specialist despre legătura dintre cultură şi astronomie, despre cum ne influenţează planetele ori referitor la legătura dintre iconarii noştri şi astronomie. Despre...câte-n lună şi în stele.  

Cum ne influenţează viaţa în mod concret astronomia?

Magda Stavinschi: Prin cunoaşterea mai aprofundată a propriei noastre planete. În plus, cunoscând astronomie putem evita eventualele catastrofe naturale provocate de impacturi cu comete sau meteoriţi, putem pătrunde în spaţiu şi să-l folosim spre binele nostru (dovadă cheltuielile fantastice care se fac cu misiunile spaţiale şi care nu au întârziat să-şi vadă roadele). Mai mult, dacă am cunoaşte mai multă astronomie, nu ne-am mai agăţa de tot ce se vehiculează prin horoscoape privind destinul nostru.

Putem să fim influenţaţi de lună? De soare?

Luna ne influenţează mai ales prin atracţia ei la fazele de Lună Plină sau Lună Nouă, când efectul cel mai vizibil sunt binecunoscutele maree ale apelor oceanice. Soarele? Prin radiaţia ultravioletă pe care dacă o captăm la ore nepotrivite nu ne poate face decât rău, ca să nu mai vorbim de privitul direct la Soare în timpul unor fenomene atât de aşteptate de publicul larg.

Icoanele de la noi chiar redau cunoştinţele iconarilor despre astronomie?

Evident, cunoştinţele astronomice s-au păstrat în special în mănăstiri, adevărate focare de cultură pentru ţinuturile româneşti. Nu este de mirare că atât icoanele cât şi frescele dovedeau acest lucru, evident pentru epoca în care au fost zugrăvite.

Ceauşescu cum a tratat acest domeniu?

Ceauşescu a tratat astronomia ca pe oricare altă ştiinţă, adică a neglijat-o. Poate ar fi cazul să ne amintim că în 1977 Academia a pierdut institutele de cercetare, mai ales pe cele de cercetare fundamentală. Cei care lucrau în aceste domenii, aşadar inclusiv astronomii, trebuiau să se autofinanţeze în proporţie de 10% prin contracte de cercetare aplicativă. Doar că acesta nu fiind domeniul nostru, pierdeam 90 % pentru realizarea lor. Dacă vreţi un „avantaj”, ei bine, am avut şi aşa ceva. în dorinţa de economii pe care le-am simţit toţi pe pielea noastră, luminile oraşului se stingeau după ora 22, aşa că astronomii puteau fi scutiţi de poluarea luminoasă atât de dăunătoare

Politică şi astronomie, există vreo legătură?

Doar în măsura în care prima susţine cultura, cercetarea. De altfel, am vorbit despre această relaţie la o reuniune internaţională a Societăţii Europene „Astronomia în cultură”. Din fericire, au fost chiar mari personalităţi care au iubit astronomia, până la o practica. Thomas Jefferson a observat o eclipsă în mod ştiinţific, este adevărat la puţin timp după ce nu mai era preşedinte, iar regele Baudouin al Belgiei a făcut observaţii astronomice alături de profesionişti. Ludovic al XIV-lea a realizat importanţa astronomiei pentru negoţ, ordonând construcţia Observatorului Astronomic din Paris, fondat în 1682. Constantin Brâncoveanu l-a trimis pe Hrisant Notara, preceptor al copiilor săi la studii de astronomie în cele mai importante centre universitare ale Europei şi lista poate continua. În prezent, regele Felipe al VI-lea al Spaniei este un mare iubitor al astronomiei.

De ce ne oprim azi atât de rar să privim cerul?

Răspunsul cred că e simplu: goana cu care vrem să trecem prin viaţă şi preferinţele spre distracţii uşoare, fie ele televiziune, internet sau orice altceva care nu te mai lasă să şi gândeşti.

Aş putea să am şi eu o stea? De ce se spune: te transformi într-o stea! Sau câte-n lună şi în stele 

Stelele nu sunt fiinţe. Dacă chiar vrem să găsim o asemănare, ar fi aceea că ele se nasc, trăiesc, îmbătrânesc şi mor. Nimeni nu se transformă în stele dar dorinţa de a fi cât mai aproape de ele este mare, astfel că mulţi visează să aibă steaua „lor”. Câte în lună şi în stele: păi, cum să caracterizezi numerele uriaşe decât prin această sintagmă? Nu se vorbeşte şi de numere „astronomice”?

Cum putem face o lume mai bună?  

Prin educaţie. Cu cât vor fi mai informaţi, mai educaţi, oamenii vor crede mai puţin în toate prostiile care li se spun.

Sunteţi câteodată cu capul în nori sau cu ochii prea în stele?

În general caut să fiu cu picioarele bine înfipte pe pământ, altfel nu aş putea face nici misiunilor care-mi revin şi nici cercetărilor din ce în ce mai speciale la care m-am angajat în ultima vreme. Mă refer la istoria astronomiei care, pe lângă cercetarea propriu-zisă (documentare prin biblioteci, arhive, contacte cu personalităţi din ţară şi de peste hotare) implică o adevărată investigaţie de detectiv. Surprizele sunt uneori atât de mari încât merită orice efort pentru a mai găsi ceva ascuns.

Aţi văzut vreodată stele verzi?

Stelele au tot felul de culori, dar nu atât de bine definite cum sunt „stelele verzi” pe care le vedem uneori în viaţă.

De ce vă războiţi până şi astăzi cu timpul?

Pentru că „timpul” a fost tema mea de cercetare, de pe băncile facultăţii până astăzi dar el îmi este şi un duşman cu care mă lupt continuu: pe măsură ce trec anii îţi dai seama câte ar mai trebui să faci şi devii tot mai conştient că viaţa este în fond atât de scurtă.

Carul mare sau carul mic?

Oricare stea este frumoasă, oricare constelaţie naşte visuri.

Cum e mai frumos în Univers: ziua, noaptea sau...pe "cealaltă lume?

Pentru Univers nu există zi sau noapte, ci numai pentru noi pământenii. Sigur că există o lume cealaltă; este în primul rând cea pe care vrem să o cunoaştem, lumea de dincolo de planeta noastră.

Ce iubiţi cel mai mult de pe cerul nostru?

Cerul meu este acelaşi cu al tuturor din preajma mea, doar că eu încerc să-l cunosc mai bine decât aceştia.

La ce trebuie să ne uităm pe cer? În primul rând fără mijloace tehnice

Pur şi simplu să-l privim, să ne punem întrebări, ne informăm despre tainele pe care le ascunde.