x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Chef Joseph Hadad: "Voi fi dur la Top Chef, e în joc numele meu"

0
Autor: Anca Nicoleanu 22 Oct 2012 - 17:14
Chef Joseph Hadad: "Voi fi dur la Top Chef, e în joc numele meu"
Vezi galeria foto


Era Chef Executive la King David din Ierusalim, cel mai renumit hotel din Israel, unde gătise pentru regele Juan Carlos şi Francois Mitterand, pentru Gorbaciov şi Bill Clinton, când i s-a propus să lucreze în Bucureşti. Nici n-a vrut să audă. A venit, totuşi, în România şi, din 1996 s-a stabilit aici. Anul trecut a obţinut şi cetăţenia română. Chef Joseph Hadad povesteşte despre originile sale marocane şi tunisiene, despre începuturile  într-ale bucătăriei, care au fost de undeva de jos, "de sub mochetă", despre soţia sa, Gila, care i-a fost elevă la şcoala de bucătari, şi despre viaţa de familie de acum, de când a rămas singur, cu trei copii. Din 5 noiembrie, Chef Joseph Hadad, alături de Nicolai Tand şi Tudor Constantinescu, va trece prin foc şi va pune pe jar profesioniştii în gastronomie din România, în cel mai tăios show de cooking din lume, Top Chef, care începe la Antena 1.

"N-am vrut să vin în România"
Era Chef Executive la King David din Ierusalim, cel mai renumit hotel din Israel, când i s-a propus să vină în România, la Casa Vernescu, restaurantul-casino ce se deschidea la Bucureşti. Nici n-a vrut să audă. "Nu ştiam foarte multe despre Romania, cum ştiam, de exemplu, despre Franţa, America sau Belgia, unde am muncit, unde am făcut stagiu profesional. Mi s-a spus că e o distanţă de o oră şi jumate cu avionul, şi că acolo se va servi mâncare tradiţională franţuzească, cum făceam eu la King David. Le-am spus că nu mă interesează. Eram în poziţia de Chef Executive, gătisem pentru regele Juan Carlos, pentru Madonna, Michael Jackson, Bill Clinton, prinţul de Liechtenstein, Gorbaciov, Mitterand. După câteva luni, prietenul care mi-a făcut propunerea a insistat: <<Hai, că-ţi cumpăr bilet de avion, vino  cu soţia într-un week-end, nu te costă nimic. Nu vorbim de bani, de nimic, ia doar biletul şi vino doar să vezi>>. Am plecat. Îmi amintesc că, după ce am coborât din avion, am rămas şocat să văd pe Aeroportul Otopeni soldaţi înarmaţi. Era în '95,  la şase ani de la revoluţie. Soţia mi-a zis: <<Joseph, fă ce vrei, dar eu nu vin aici, îmi pare foarte rău!>>" Însă odată ajuns la Casa Vernescu, a avut parte de o surpriză. Neaşteptat de plăcută. "Cum am intrat în clădirea Casei Scriitorilor - Casa Vernescu, veche de 185 de ani, am rămas şocat pozitiv de arhitectură. Fusesem în Franţa, la Palatul Elysee, mă invitase acolo şeful bucătarilor lui Francois Mitterand, pe vremea când acesta era preşedintele Franţei, să pregătim ceva special. La Vernescu era o arhitectură de acelaşi nivel cu cea de la Palatul Elysee. Mi s-a arătat bucătăria, în care se găsea un grătar foarte mic, pe care se pregătea mâncare specific românească, dar eu nu ştiam nimic despre mămăligă şi sarmale (râde). Mi s-a spus: "Joseph, dacă vrei, ia şi fă orice aici, pune la punct bucătăria. Bugetul este nelimitat".

"Am avut buget nelimitat pentru bucătăria de la Casa Vernescu"

S-a întors în Israel şi a revenit în România, la Casa Vernescu, un an mai târziu, cu ocazia nunţii unui australian foarte bogat care se îndrăgostise de o româncă. "Am lucrat la evenimentul respectiv, îmi amintesc că am adus alimente din străinătate, pentru că în România nu se găsea absolut nimic din ce aveam nevoie. Prietenul meu mi-a reamintit că am buget nelimitat pentru punerea la punct a bucătăriei şi... m-a convins. I-am spus soţiei mele că vreau să vin în România. Mi-a dat voie să plec pentru doi ani de zile. "ştiu că e important pentru tine să faci încă un pas înainte, mi-a zis, dar trebuie să promiţi că te întorci". Postul la Casa Vernescu l-a luat în primire în octombrie 1996. Trei săptămâni  era la Bucureşti, la muncă, cinci zile la familie, în Israel. "A fost greu. Copiii erau foarte mici şi le-a fost dor de tata. Apoi am convins-o şi pe Gila să vină şi ea cu copiii. I-am spus că o să iau un apartament mai mare ţi o menajeră şi că o să-i găsim de lucru". Şi i-a găsit, la şcoala evreiască Lauder. În decembrie 1998, familia Hadad s-a reunit la Bucureşti, în casă nouă.

"Mi-am luat cetăţenia română"

Acum este şi român cu acte. De altfel, Joseph se consideră un sfert român, un sfert marocan - după mamă -  un sfert tunisian - după tată - şi restul... israelian. S-a născut la Haifa, pe 7 decembrie 1959. Ar vrea să se întoarcă acasa, însă... "După 15-16 ani de zile, mi-am făcut baza aici şi îmi place ce fac aici, în ţară. Anul trecut mi-am luat şi cetăţenia română. Am dat examen, care n-a fost unul uşor. Sunt acum cetăţean român şi cetăţean israelian." În Israel îşi are părinţii (n.n. tata are acum 78 de ani, iar mama, 69 de ani) şi cei doi fraţi. Cel mare, Shlomo (55 de ani), a făcut aceeaşi şcoală de bucătărie ca şi el. A fost cofetar şi patiser, dar a renunţat, pentru o altă meserie. "David, fratele mai mic, a fost în armată aproape 7 ani. Acolo şi-a rupt mâna, i-a fost pusă înapoi şi acum face şi el altă meserie.  Chiar dacă eu am plecat din Israel, păstrăm legătura, la telefon şi pe Skype".

"Istoria familiei Hadad se învârte în jurul bucătăriei"
Toată istoria familiei Hadad se învârte în jurul bucătăriei, ne spune Joseph. Tatăl său a fost bucătar-şef de vas şi a gătit pentru preşedinţii statului Israel. "Însă eu am fost şi primul din familia Hadad care a făcut carieră în acest domeniu". De la tata a învăţat să gătească. "Aveam 15 ani când tata m-a învăţat să fac supă de peşte. 60 la sută din mâncarea noastră de acasă era pe bază de peşte. Nu am mâncat multă carne acasă, deşi în Tunisia şi Maroc, de unde vin ai mei, se mânâncă multă carne de pui şi de porumbel. Tata a zis că baza trebuie să fie peştele. Şi aşa a rămas până în ziua de azi". Acasă, mama lui Joseph, şi ea o bucătăreasă pricepută, "a învăţat să facăde la tata mâncare tunisiană, iar tata a învăţat de la mama să facă mâncare marocană. Mâncarea tunisiană e mai grea. Dar tata gătea mai rafinat. Chiftelele lui tata sunt cu totul altfel, o nebunie. Să-ţi spun povestea lor. Tata are zece fraţi în Tunisia, el e cel mai mic. Bunicul, adică tatăl lui, Joseph, al cărui nume îl port, era pasionat de pictură, îi plăcea să facă lucruri cu mâna lui şi lucra într-o companie care face fier. Nu câştiga mulţi bani, iar bunica nu ştia ce să mai facă de mâncare ca să ajungă la atâţia copii. Şi pregătea nişte chiftele care se cheamă kefta tunisiana, aşa: 60-70 de grame de carne, restul, cartofi, legume şi pâine, ca să se umfle, să ajungă la zece copii. Dacă cineva îmi dă acum să le gust, îmi vine să plâng... Uite, a venit de curând, din Israel, băiatul meu, Dor, la sărbătoarea noastră, Sucot, sărbătoarea corturilor, când noi mâncăm la cort, afară (n.n. sărbătoare a recoltelor, şi de recunoştinţă, care se ţine după încheierea secerişului, în amintirea celor patru zeci de ani de pribegie a evreilor în sălbăticie ). Şi mi-a zis la telefon să-i fac kefta, cum le făcea bunica. Şi i-am făcut!". Joseph nu-i e fiţos la mâncare. Nu-i trebuie feluri sofisticate pentru a se declara mulţumit. "Eu nu sunt fiţos. Eu pot să mănânc acasă o pâine proaspătă, cu unt, un pic de ulei de măsline, ceapă şi roşii. Şi sunt mulţumit. Nu îmi trebuie foie gras."

"Am început de jos, de sub mochetă"
Joseph a urmat şcoala profesională de bucătari, trei ani de zile, în paralel cu liceul. La aproape 19 ani, a plecat în armată. "Am făcut armata 36 de luni. Şi acolo am fost bucătar, am gătit pentru 120 de soldaţi. După armată, m-am întors unde am învăţat eu meserie, la Hotel Carmel Dan din Haifa, unde am început ca ajutor de bucătar. De sub mochetă am început: <<Joseph, adu ceapa, Joseph fă aia, Joseph amestecă aia, Joseph adu roşiile...>>.  Peste un an, am obţinut un post mai bun. Dar asta după ce am cunoscut-o pe soţia mea, Gila. Eu eram deja bucătar, iar ea eleva mea. Am muncit un timp împreună, dar am renunţat, meseria era foarte grea, eu nu puteam să ţip la ea, în bucătărie, cum se mai întâmplă... Am convenit ca ea să rămână să lucreze în Haifa, iar eu să plec în Tiberia, la 60 de km depărtare, aproape de Siria. Acolo am muncit într-un hotel de 4 stele, ca Chef bufet rece. Aveam în subordine 13 angajaţi. Trei ani de zile am stat acolo. După un an, am chemat-o şi pe Gila, ne-am închiriat o mică garsonieră, care nici n-a costat foarte mult. Un an mai târziu, m-am ridicat la un alt nivel. Chef-ul bucătar, un austriac foarte bun, de la care am învăţat multe lucruri, m-a luat la bucătăria caldă, să învăţ sosurile. E important să ştii şi bucătărie rece, şi caldă, şi patiserie, să ştii de toate, ca să ai o bună pregătire. După un an jumate am început să fac lucruri adevărate la bucătăria caldă, sosuri multe, pentru aproape 1.000 de persoane. Provocarea mea acolo a fost să gătesc pentru mesele mari, să ştiu cantitatea, servirea..." Avea aproape 28 de ani şi îşi dorea să devină un bun Chef. "Să fiu Chef la un restaurant mare şi să plec în străinătate. Am avut ambiţie. În capul meu, după armată, a fost tot timpul ideea să plec să muncesc în Australia. Nu am ajuns acolo, ci în România. A zis Dumnezeu: <<De ce să te duci aşa departe, mergi mai bine la o distanţă de o oră jumate>> (râde). Am fost în America, m-am plimbat prin lume, dar în Australia n-am mai ajuns. După ce m-am căsătorit cu Gila au venit copiii şi asta a fost povestea.

"Am gătit cu masca de gaze pe faţă"

Dar până să ajungă la Bucureşti a lucrat la cel mai faimos hotel din Israel, King David - hotel de cinci stele plus din Ierusalim. "La King David se intră foarte greu. Trebuie să fii un foarte bun profesionist, să fii foarte curat, pentru că acolo vin numai şefi de state, prim-miniştrul nostru, se organizează mese oficiale. Norocul meu a fost că ei au ştiut cine sunt. Am mers direct la bucătăria rece, unde îmi place cel mai mult. Şi am urcat, încet-încet. Eram bucătar, Chef de party - acesta are în subordine două-trei persoane, şi pregăteşte gustarea caldă. În 1992, a venit războiul puternic cu Irakul, cu Saddam Hussein. A fost nasol, toată lumea de la Tel Av iv, Haifa, din toată din zona aia unde au curs rachetele a fugit în Ierusalim, unde e munte şi nu ajung rachetele. Îmi amintesc că în bucătăria hotelului găteam cu masca de gaze pe faţă. Şi noi, şi clienţii, toată lumea purta măşti. Se anunţase că vor fi lansate rachete cu gaze, dar a fost vrăjeală. Vreo două luni au fost atacuri puternice în Israel. S-a oprit turismul, oamenii au lăsat totul şi au fugit din ţară. Israelul a fost gol de turişti doi ani de zile, oamenii au pierdut afaceri, case, au rămas săraci, bursa a căzut, au murit oameni. A fost foarte greu, nici o petrecere, nici o nuntă nu se mai făcea. Directorul a început să dea afară oameni, pentru că erau prea mulţi angajaţi. Cei mai buni au rămas. Rămăseserăm să gătim pentru 10-15 persoane, pentru că hotelul era gol. După aceea lucrurile şi-au revenit".

Cel mai tânăr Chef bucătar din ţară
Între timp, Joseph Hadad a devenit Chef Executive la King David. Dar asta după stagii intense de pregătire în Germania şi în Statele Unite şi o perioadă dură de probă, de şase luni de zile. A devenit astfel cel mai tânăr Chef bucătar din ţară. Şi primul Chef bucătar israelian de la King David, care până atunci nu avusese decât Chefi din Elveţia, Franţa, Germania, Austria. Avea doar 32 de ani... "Mi s-a dat şansa, am dat suflet, am muncit, nu mi-am văzut soţia, copiii....Ştii cum zice vorba, omul face familie, copii, pleacă noaptea să doarmă, se trezeşte dimineaţa, nu ştie ce se întâmplă... Eu am plecat să dorm, m-am  trezit dimineaţa mulţumit, am plecat la muncă, primesc un telefon. Era soţia mea. "Joseph, vino acasă!" "Ce se întâmplă?" "Vino acasă." "Care-i problema?" "Joseph, am cancer!". Aşa a fost. S-a întâmplat după ce a născut-o pe Lipaz, fetiţa cea mică. (n.n. în acea perioadă, Joseph Hadad şi familia sa locuiau împreună la Bucureşti). A născut în Israel, a venit înapoi şi, când Lipaz a avut zece luni de zile, am plecat noi în Israel, la doctor. Acolo a stat, a suferit trei ani de zile. După ce a murit, am luat-o pe Lipaz aici. Gila a făcut-o pe ea şi... a plecat...". Lipaz seamănă perfect cu mama ei. Şi asta îl bucură nespus pe Joseph. De la vârsta de patru ani, fetiţa vorbeşte perfect româneşte. "Tot timpul mă corectează, chiar şi la telefon: <<Tata nu-i bine aşa, spune aşa>>".
 
"Acasă, soţia mă trata ca pe un rege"
Regretata sa soţie, Gila, i-a fost elevă la aceeaşi şcoală de bucătari din Israel pe care a absolvit-o şi el. "Acolo m-am îndrăgostit de ea. Ne-am căsătorit un an mai târziu. Eu aveam 24 de ani, ea 18 ani. Acasă, gătea ea, eu nu făceam nimic. Eram tratat ca un rege. Ea ştia cum lucrez eu, 12-13 ore pe zi. Nu poţi să vii acasă, să te apuci din nou de gătit. Şi, la noi, la evrei, de Sabat, vinerea-sâmbăta, se face masă bogată, cu lumânări aprinse, cu rugăciune pentru copii... Asta-i tradiţia noastră, pe care o transmitem mai departe copiilor. Asta-i important, nu numai să lucrezi, să faci bani, să te distrezi... Trebuie să le faci educaţie copiilor, să-i înveţi să respecte tradiţia. Acum, că am rămas singur cu trei copii, gătesc acasă". Copiii moştenesc talentul părinţilor. De când mama nu mai e, fetiţa cea mică, în vârstă de şapte ani şi jumătate, face salatele, în zilele de sărbătoare. Fiica cea mare, Daniela (17 ani), vrea să urmeze o şcoală de cofetărie-patiserie în Franţa sau Belgia, dar numai după ce va face armata în Israel. "Nu vreau să o refuz, armata e în sângele nostru. Ea şi cea mică locuiesc cu mine aici, în Bucureşti. Avea trei ani când a venit în România. Băiatul meu, Dor David, care are 20 de ani, e acum e  în Israel, la facultate".

"Am învăţat româneşte la bucătărie"
Joseph ne povesteşte cum a învăţat româneşte. "Am zis că dacă vin în România, învăţ limba română". Şi a învăţat-o în bucătăria de la Casa Vernescu. "Nu ştiam cum să zic: <<Dă-mi un polonic sau telul. Aşa că am postat pe un panou cum se spune polonic, tel, castravete, ceapa. Aşa am învăţat, n-am avut ce face. Apoi am continuat cu Bună dimineaţa, Noapte bună, Să fii sănătos! (râde)". Tot el mai spune că întotdeauna i-a plăcut să fie aproape de client. Şi să pună suflet în ceea ce face. Şi, dacă s-a întâmplat vreodată ca la el în restaurant omului să nu-i placă mâncarea, omul acela nu şi-a plătit porţia. "La Casa Vernescu ieşeam la mese, prezenţa mea era obligatorie. Aşa sunt eu, când dau desertul, schimb tunica de bucătar, şi merg la masă, stau de vorbă cu oamenii, îi întreb dacă le-a plăcut mâncarea, beau un pic de vin cu ei. Aşa mi-a plăcut mie, să fiu aproape de client. Iar la mine în restaurant, dacă omul nu a mâncat jumătate din farfurie, acel om nu a plătit. Mă duceam la debarasare să văd de la ce masă s-a întors mâncarea, pentru că ospătarii nu spun. Apoi mergeam la masă, mă prezentam , întrebam de ce nu le-a plăcut mâncarea mea. "Sincer, a fost bun, dar nu pe gustul meu". Înţelegeam. Nici eu nu sunt perfect, nici cele cinci degete de la o mână nu sunt identice, nu sunt perfecte, nu pot să fiu nici eu 100% perfect, deşi încerc. Ce făceam atunci? În primul rând, felul de bază ieşea din nota de plată. Niciodată omul nu a plătit, dacă nu a mâncat mâncarea mea. Apoi trimiteam un ospătar cu o sticlă de vin din partea casei la acea masă, cu scuze din partea Chef-ului bucătar, şi să ntrebe dacă îl servim cu altceva... Aşa am învăţat eu, asta se cheamă meserie şi ospitalitate adevărate. Şi chiar dacă atunci nu i-a plăcut mâncarea, dacă îl tratezi aşa, acel om sută la sută se întoarce. Asta este psihologia clientului. Cum, dacă omul nu  mâncat pentru că nu i-a plăcut, să-l oblig să plătească?".

"Cine e bun, rămâne, cine nu, pleacă acasă"
Chef Joseph Hadad explică de ce a acceptat să fie unul dintre juraţii de la Top Chef: "Eu sunt cunoscut pe piaţă, oamenii ştiu cine e Joseph Hadad, nu de asta am acceptat Top Chef. Poate nu ştii, dar din mâna mea au ieşit foarte mulţi bucătari buni. Şi mulţi Chefi bucătari instruiţi de mine lucrează acum în America, Anglia, Japonia. I-am pregătit, pe parcursul celor 14-15 ani de zile, la mine în bucătărie, la Casa Vernescu. Şi ei au pornit, ca şi mine, de la curăţat cartofi, usturoi, de la curăţat faianţa şi gresia în bucătărie. Ştii ce mă oftică pe mine? Ce se întâmplă aici, în ţara noastră, în România. Unul face un curs de trei luni de zile, vine cu o diplomă şi zice: "Eu acum sunt bucătar, vreau 2.500 de euro, sunt şmecher. Dar el habar n-are cum se pregăteşte un sos adevărat, de bază. Dar ştie să facă foie gras! Asta mă oftică pe mine, ştie foie gras, dar nu ştie lucrurile de bază. Şi sunt foarte mulţi bucătari dintr-ăştia, nepregătiţi, la restaurantele din România. De aia am acceptat să vin la Top Chef".

Joseph promite să fie foarte exigent cu participanţii la show. "Sunt dur, ăsta-i felul meu. Şi la restaurant, eu nu mă joc cu lumea. La mine, cuţitul trebuie să fie cu lama foarte foarte ascuţită, fără discuţie, pentru că este în joc numele meu. Şi aici, la concurs, la Top Chef, e acelaşi lucru. Ca să câştigi la Top Chef 50.000 de euro şi un curs de o stea Michelin în Franţa, de 10 zile, trebuie să fii foarte bun. Nu pot să las să câştige oricine! Trebuie să fie cu adevărat un Top Chef al României. Asta caut eu, nu există nici un privilegiu. Cine e bun, rămâne, cine nu, pleacă acasă, fără nici o discuţie! Va fi foarte greu pentru concurenţi, dar asta înseamnă Top Chef!"

Reţeta lui Chef Joseph Hadad: Lup de mare servit cu sos mediteranean şi migdale crocante
● 400-600 g file lup de mare
● 250 g spanac
● 30 g ceapă
● 1/2 căţel usturoi
● 1 lingură ulei de măsline
● sare, 2-3 boabe piper negru zdrobite
● 4 bucăţi roşii cherry
● 4-5 măsline kalamata
● 20 g migdale întregi prăjite
● 1/2 pătrunjel tocat
● 1 linguriţă zeamă de lămâie
● 1 linguriţă vin alb demisec
● 2-4 frunze de busuioc

Mod de preparare:
Peştele: Se filetează bucata de peşte în două. Se lasă deoparte.
Sosul: Uleiul de măsline se amestecă cu busuiocul tocat, pătrunjelul şi migdalele întregi. Se adaugă cherry tocate mărunt, zeama de lămâie, vinul, sarea, piperul şi usturoiul. Se lasă deoparte.
Într-o tigaie de teflon se pune puţin ulei de măsline. După ce se încinge, se sotează fileul de peşte. În primul rând se pune în tigaie pe partea cu pielea, se presara sare şi piper. După un minut se întoarce şi se pune pe partea cealaltă. Peştele se pune apoi în cuptorul încins, la 180 de grade, pentru două minute.
Într-o tigaie se sotează ceapa tocată, se adaugă spanacul, sare, piper, câţiva stropi de lămâie şi, cine vrea, mai poate adăuga puţin uturoi. Se scoate peştele şi se pune pe două farfurii. se împarte spanacul în două şi se aşează în farfurie cu ajutorul unei forme rotunde, cu diametrul de 10 cm. Peste spanac se pune peştele, iar sosul se pune peste peşte şi pe marginea farfuriei. Puteţi decora cu două frunze de busuioc proaspăt.
Poftă bună!

Citeşte mai multe despre:   top chef,   chef joseph hadad

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Cavalerii de Interne: medalii pentru eroism la ușa lui Vela

Cavalerii de Interne: medalii pentru eroism la ușa lui Vela
Galerie Foto Decoraţiile importante ale României au devenit simple recompense de serviciu la Interne. Ca un fel de prime, ordinele şi medaliile – decernate cu ocazia Zilei Naţionale - au fost împărţite „sub patronajul”...

„Suntem sclavii unor partide care stau drepți în fața unor stăpâni de dincolo de hotarele țării”

„Suntem sclavii unor partide care stau drepți în fața unor stăpâni de dincolo de hotarele țării”
Galerie Foto   Continuăm mărturisirile-document ale scriitorului Dinu Săraru, cu prilejul lansării împreună cu Jurnalul a unei trilogii de excepție, „Dragostea și Revoluția”. Autorul ne dezvăluie povestea...

Contract secret al SRI cu armament individual, de la consilierul lui Glock, consul al României în Austria

Contract secret al SRI cu armament individual, de la consilierul lui Glock, consul al României în Austria
Galerie Foto Armurierul oficial al producătorului de arme austriac Glock a primit, la jumătatea lunii trecute, de la SRI, un contract de aproximativ zece milioane de euro cu TVA, pentru livrarea unor produse catalogate ca fiind...

„Trebuia să arăt lumii împrejurările în care viața umană, adevărată, e călcată în picioare în universul acesta socialist”

 „Trebuia să arăt lumii împrejurările în care viața umană, adevărată, e călcată în picioare în universul acesta socialist”
Galerie Foto Cuvintele se țes firesc, vorba îi e apăsată. Poveștile se derulează cu emoție nedisimulată. Ai sentimentul că îl poți asculta o viață, fără plictis. Chiar așa, să-l ascultăm cât ne mai putem...

Ochiului îi place mult lumina

Ochiului îi place mult lumina
Nu degeaba românul a născut zicerea „mi-e dragă ca lumina ochilor”. Ochii sunt cel mai frumos cadou pe care Dumnezeirea l-a dăruit omului. Despre problemele ochilor, dar și despre ochelari și necesitatea...

Băsescu: Coincidența închiderii dosarului „EADS”, retragerea contracandidaților și numirea lui Kovesi la EPPO

Băsescu: Coincidența închiderii dosarului „EADS”, retragerea contracandidaților și numirea lui Kovesi la EPPO
Galerie Foto Traian Băsescu, fost protector al Laurei Codruța Kovesi, cel care a numit-o de trei ori la vârful parchetelor din România, susține că este o legătură între clasarea dosarului”EADS” de către DNA, retragerea...

Referendumul lui Iohannis din 2019 și obsesia alegerilor din 6 decembrie aruncă în haos justiția, de la 1 ianuarie 2021

Referendumul lui Iohannis din 2019 și obsesia alegerilor din 6 decembrie aruncă în haos justiția, de la 1 ianuarie 2021
Galerie Foto Referendumul pe Justiție, inițiat de Klaus Iohannis, odată cu alegerile europarlamentare din luna mai a anului 2019, dar și blocajul organizat asupra activității Parlamentului, prin boicotarea lucrărilor...

Fratele Ralucăi Prună, menținut la conducerea DNA, deși nu întrunește condițiile de vechime

Fratele Ralucăi Prună, menținut la conducerea DNA, deși nu întrunește condițiile de vechime
Galerie Foto Secția pentru Procurori de la CSM a decis, săptămâna aceasta, să-i prelungească delegarea procurorului Mihai Prună, fratele fostului ministru tehnocrat al Justiției, Raluca Prună, în funcția de procuror-șef...

Noua variantă de Big Brother, pe șoselele patriei, aprobată de Guvernul Orban în plină campanie electorală

Noua variantă de Big Brother, pe șoselele patriei, aprobată de Guvernul Orban în plină campanie electorală
Galerie Foto Executivul condus de Ludovic Orban a aprobat, în plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare, nota de fundamentare pentru alocarea a peste 126 de milioane de lei, din fonduri externe nerambursabile, în ve...

Capii SRI dau lecții de politică și administrație

Capii SRI dau lecții de politică și administrație
Actualul ambasador al României în Statele Unite ale Americii, fost director al Serviciului Român de Informații, George Cristian Maior, are asigurat un post de profesor universitar la Școala Superioară de Studii...

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului

Carantină la mișto, în marginea Bucureștiului
Popești-Leordeni, așezare în sud-estul Capitalei. Populație: 42.468 de locuitori. Cazuri confirmate SARS-CoV-2 în ultimele două săptămâni: 405 persoane. Rata de incidență: 9,54 la mia de locuitori. Decizie...

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei

Când ne ajută poziţia pruncului în burta mamei
Durerile de spate reprezintă cauza celor mai multe consultaţii la medici, ele produc cele mai multe concedii medicale în lumea largă. Acea poziţie ca a pruncului în burta mamei ajută pentru relaxarea spatelui și...

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”

Poliția de Frontieră depistează persoane, după bătăile inimii, cu echipamente cumpărate de la apropiații generalului „Timpanul”
Galerie Foto Fiul patronului de la Mira Telecom, o entitate abonată, de ani buni, la contracte grele cu instituțiile din zona siguranței naționale, livrează, pentru Poliția de Frontieră, începând cu 9 noiembrie, dispozitive...

Cu semnătură, pe moarte călcând

Cu semnătură, pe moarte călcând
Galerie Foto „Refuz transportul la spital, îmi asum toate riscurile şi consecinţele, inclusiv decesul”.  Observaţia scrisă cu pixul transformă fişa de caz COVID într-un fel de certificat de deces. Pe care pacientul...

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane

Parlamentarii termină mandatul cu datorii de aproape 100 de milioane de lei. Deputații au credite de 64 de milioane
Galerie Foto Din cei 326 de deputați care își încheie mandatul de parlamentar luna viitoare, 180 au datorii pe persoană fizică, cumulate, în cuantum de nu mai puțin 63.726.506,51 de lei. Creditorii, ca...
Serviciul de email marketing furnizat de