Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pregătirile pentru cea mai importantă expoziţie care a venit vreodată în România, în istoria noastră, după cum ne spun specialiştii de la Muzeul Naţional de Istorie a României, “Comorile Chinei”, au intrat pe ultima sută de metri. Expoziţia va cuprinde 101 seturi de artefacte de o valoare excepţională din patrimoniul cultural al Chinei şi va fi deschisă pentru public la 30 aprilie.
Vor fi prezentate obiecte provenind din sit-ul arheologic de la Xi’an, unde a fost cercetat parţial ansamblul funerar al primului împărat al Chinei: celebra armată de soldaţi de teracotă, statui în mărime naturală reprezentând ofiţeri din armata chineză, atât infanterişti, cât şi arcaşi sau cavaleri. Sit-ul a fost descoperit în 1974, iar din 1987 a intrat în patrimoniul UNESCO.
Pe lângă unele dintre aceste capodopere de o valoare excepţională, vizitatorii expoziţiei vor mai putea admira, printre altele, mai multe vase neolitice, cu o vechime de câteva mii de ani, o serie de vase din bronz, celebre în lume pentru calitatea şi valoarea lor extraordinară, porţelanuri şi obiecte din jad; periplul prin civilizaţia chineză continuă cu o serie de bunuri culturale legate de istoria Drumului Mătăsii şi artefacte referitoare la istoria modernă a Chinei.
Despre toate acestea am discutat cu domnul dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu, directorul general al Muzeului Naţional de Istorie a României.
Jurnalul Naţional- Titlul acesta al expoziţiei -”Comorile Chinei” – te duce cu gândul la o lume fabuloasă, pe care noi, oamenii de rând, poate nici nu putem să o ghicim.
dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu - Nu numai pentru oamenii de rând această expoziţie este una fabuloasă. Şi un specialist o priveşte ca pe un eveniment extraordinar, poate chiar irepetabil. Este o performanţă ca prin 101 piese să prezinţi toată complexitatea şi toată originalitatea unei civilizaţii unice, o civilizaţie care se întinde pe câteva mii de ani, (peste 5000), care ocupă un spaţiu uriaş, un sfert din cel mai mare continent al lumii, şi care a iradiat mult dincolo de frontierele Chinei. Este o lume în sine care trăieşte în lumina civillizaţiei chineze, mergând din Japonia şi terminând cu Vietnamul, Birmania, Asia Centrală, insule din Indonezia care până în secolele al XIV-lea, al XV-lea au fost în aria de influenţă a civilizaţiei chinezeşti. Înţelegem ce lucru extraordinar s-a petrecut în acest spaţiu. Oamenii au inventat aproape singuri totul. China este despărţită de restul lumii prin deşerturi, prin munţi, aproape impenetrabili şi astăzi, prin păduri uriaşe. Te minunezi cum au repetat, în acelaşi, moment cu marile centre din bazinul mediteraneean, toţi paşii majori ai civilizaţiei, de la descoperirea agriculturii şi creşterea animalelor, aşezarea în sate şi apoi oraşe stabile, au inventat scrisul, au descoperit metalurgia, au descoperit mai mult decât în alte locuri resurse pe care le-au folosit , cum este mătasea, hârtia, praful de puşcă, acul magnetic, au fost un popor care a inovat foarte mult şi care multă vreme a învăţat pe alţii pe gratis.
Au civilizat... Să revenim la China care va fi prezentă aici, acum, la Bucureşti, la soldaţii din armata de teracotă, poate printre cele mai cunsocute artefacte din lume, dar şi la alte obiecte deosebite care vor fi expuse.
Exponatele din armata de teracotă sunt impresionante prin mărime, prin greutate, prin realizare, dar în acelaşi timp, în expoziţie sunt multe lucruri la fel de rare, poate chiar mai rare decât soldaţii şi calul. Piese uluitoare... În 1974 a fost făcută una dintre cele mai importante descoperiri arheologice ale secolului al XX-lea, după mine, cea mai importantă. Lângă Xian a fost găsit un complex legat de mormântul primului împărat, cel care a unificat China, care s-a dus pe lumea cealaltă însoţit de o armată, garda imperială. Până în prezent au fost descoperite 4 depozite, construcţii anexe în care sunt depuşi soldaţi din diferite arme, care de luptă trase de cai. Soldaţii, realizaţi din teracotă, erau pictaţi, fiecare are trăsături aparte, ca nişte portrete individuale, şi în mâini ţineau armament real, din bronz: halebarde, arcuri, cu săgeţi; caii, tot din teracotă, purtau harnaşament, carele de luptă erau din lemn. Din cei peste 8000 de soldaţi care se presupune că există, câteva sute de cai şi câteva sute de care de luptă, la Bucureşti vor fi prezentaţi un general, un ofiţer de rang foarte înalt, un infanterist, un arcaş, un conducător de car de luptă şi un cal, care era înhămat la un car de luptă. Sunt cinci capodopere ale artei sculpturale chinezeşti şi mondiale, piese care uimesc pe toată lumea prin complexitatea realizări lor şi prin greutate. Calul are greutatea unui cal real. Pentru noi a fost o problemă complicată cum să îl băgăm în muzeu. Această clădire construită între 1894 şi 1899 n-a fost prevăzută să primească în interior cai. Uşile de acces sunt destul de înalte, însă... a băga un cal cu tot cu ambalaj... am avut doar 3 centimetri în plus ca să putem băga calul. O problemă este şi cum vor fi expuşi, pentru că sunt şi foarte fragili. Pentru cal, care are 700 de kilograme, trebuie construită o structură specială care să suporte aşa ceva.
Sunt exponate foarte valoaroase, din punct de vedere istoric, dar şi ca valoare de asigurare din câte am înţeles.
Valoarea de asigurare este foarte mare, vă pot da numai nişte date sugestive, câteva milioane de dolari o piesă. În general, această expoziţie este cea mai scumpă expoziţie care a venit vreodată în România. Este mai mare ca valoare de asigurare decât expoziţiile de artă franceză care a fost la Muzeul Naţional de Artă, câteva zeci de milioane de dolari. Expunerea acestora va fi semiliberă şi publicul va fi despărţit numai de o balustradă de sticlă. Însă, această expunere ridică probleme de securitate- nu ştim ce acte de vandalism pot apărea. Ne pregătim cât se poate de bine, învăţăm cât se poate din experienţa altora, mai ales că expoziţia a fost organziată într-o viteză extraordinară, în câteva luni.
Spuneaţi că sunt şi alte obiecte care vor ului vizitatorii...
Mai complicate, şi mai frumoase, şi mai originale din punct de vedere artistic decât aceste aceste piese despre care am vorbit. Statuile sunt impresionante, sunt mai cunoscute. Când spui China, prima imagine care vine sunt statuile din ansamblul imperial de la Xian. Însă expoziţia are o serie întreagă de piese extraordinare. Este vorba, în primul rând, de sculpturi în jad. Vă arăt aici, în acest catalog. Jadul este o rocă extrem de dură şi, în acelaşi timp, foarte fragilă; o statuie în jad produsă la vremea respectivă fără instrumente din diamant, fără lupă, este o operă la care se lucra timp de foarte mulţi ani. Uitaţi, o dantelă, făcută fără scule cu capete din diamant, cum suntem obişnuiţi astăzi. Apoi, vasele din porţelan sau cel din pastă de sticlă, acesta de culoare galbenă... este o capodoperă, ca formă, ca realizare. Acestea sunt vestitele ceasuri. Când au venit europenii ( în Evul Mediu n.r.), chinezii erau uimiţi de mecanismele pe care le-au adus cu ei; după două sute de ani, chinezii produceau ceasuri, aşa că să nu ne mirăm că pot face orice, la un nivel calitativ foarte înalt.
Cum a fost colaborarea cu partea chineză în vederea organizării expoziţiei?
Această expoziţie, în mod obişnuit, nu s-ar fi realizat niciodată la Bucureşti, dacă partea chineză nu ar fi manifestat o maximă deschidere şi pot s-o numesc şi generozitate. Expoziţia este foarte scumpă. Nu am date contabile la zi, dar ca om de meserie pot să fac o estimare. Asigurarea şi transportul acestor piese trebuie să coste multe milioane de euro, şi aceste lucruri au fost asumate de partea chineză. România, în acest moment, n-ar fi putut să aloce o asemenea sumă. Partea chineză a plătit în întregime costul transportului internaţional al personalului chinez care va fi implicat în realizarea expoziţiei, este vorba de oficialii care au venit pentru negocieri şi să vadă pregătirile noastre. Piese din această expoziţie le-am văzut la Londra, în 2007, la British Museum, şi ştiu că acesta a plătit numai pentru dreptul de a expune piesele sume considerabile, de ordinul mai multor milioane de lire sterline. Noi nu am plătit din punctul acesta de vedere nimic. Avem şi noi o contribuţie financiară - raportată la resursele României este importantă - muzeul a trebuit să fie adus la capacitatea de a primi piese de o asemenea valoare, raritate şi importanţă mondială. Am făcut pregătirile necesare; crearea instalaţiei de climatizare – ele trebuie să stea în anumite condiţii de temperatură şi umiditate, până la sistemul de securitate şi expunere, am investit mult, până la 650.000 de euro, cea mai mare parte din investiţie. Cu această expoziţie noi am făcut un salt uriaş în ceea ce priveşte capacitatea noastră de a primi de aici încolo expoziţii importante. Este o ocazie istorică. De asemenea, autorităţile chineze s-au implicat foarte mult în organizarea expoziţiei, şi vreau să subliniez rolul foarte mare pe care l-a jucat excelenţa sa doamna ambsador Huo Yuzhen, care a fost promotorul expoziţiei, dar şi alţi membri ai ambasadei. În spate sunt negocieri foarte serioase, orice detaliu contează. Această expoziţie a fost realizată în colaborare cu 11 muzee din China. Se realizează sub egida ministerului culturii, ambasadei Republicii Populare Chineze la Bucureşti şi a Administraţiei de Stat pentru Patrimoniul Cultural din China, şi cei care realizează expoziţia sunt Agenţia pentru Schimbul de Patrimoniu din China şi Muzeul Naţional de Istorie. Expoziţia va fi deschisă la 30 aprilie şi va fi însoţită de un foarte frumos catalog. Se va putea vizita până la 1 august.
Citește pe Antena3.ro
