Zice omul din popor, după ce a văzut un om tuşind zdravăn: “Tusea s-a copt, tusea s-a rupt, are tuse cu flegmă, semn că îi trece boala”. Ei bine, această părere care umblă printre oameni, nu prea e adevarată. Conf. dr. Constantin Marica de la Institutul de Pneumologie “M. Nasta” explică în detaliu acest simptom, menţionând că există tuse seacă cauzată de mulţi factori, nu toţi de natură pulmonară. Există şi tusea cu expectoraţii care, în 90% din cazuri, e produsă de o afecţiune bronhopulmonară.
Florin Condurăţeanu: - Cum se ajunge la tuse? Care e mecanismul?
Conf. Constantin Marica: - Tusea este un reflex pornit de la terminaţiile nervului vag, aflate în faringe, laringe şi la bifurcaţia traheei în bronhii. Este o modalitate de a elimina secreţiile din aparatul respirator inferior, secreţii cu bacterii. Ea permite curăţenia locală, fiind un fel de gunoier cu sarcina de a elimina secreţiile din aparatul bronhopulmonar.
Tusea are următorul mecanism: mai întâi, o inspiraţie profundă, urmată de o expiraţie explozivă; la început glota (n.n. - spațiul dintre coardele vocale prin care circulă aerul în timpul respirației) este închisă şi apoi se deschide pentru evacuarea acestui curent, un fel de mic uragan, implicaţi fiind muşchii abdominali.
F.C: - E adevărat că tusea uscată, fără expectoraţii are şi alte cauze în afara celor pulmonare?
Conf. C. Marica: - Tusea uscată, rebelă, iritativă are multe cauze. Ea poate fi prima faza a unei bronşite acute înainte de a coace. Dacă tusea uscată apare atunci când omul se întinde în pat, este vorba de o afecţiune bronhopulmonară sau, dacă noaptea el este trezit de o chintă de tuse uscată, poate fi semn de boală cardiacă. Tusea seacă iritativă după masa de seară, cand omul s-a lungit în pat, cu urme de vomă în procesul tusei, e semn de reflux gastro-esofagian sau de hernie hiatală, ambele motive extrapulmonare impunând un tratament pentru componenta gastrică. După fugă, apare tusea de efort, posibil la cei cu sinuzite şi rinite cronice. Mai există o tuse seacă în două tonuri, întâi înaltă, urmată de o tuse joasă, semn că un nerv plasat spre laringe este inflamat sau este comprimat de o tumoare în torace.
Există şi o tuse seacă stinsă, răguşită, care apare în tuberculoza laringiană sau în cancerul de laringe. În TBC, iniţial, tusea este uscată şi durează una-trei săptămâni. Dacă tuberculoza evoluează spre caverne, tusea devine cu expectoraţie micropulurentă.
F.C: - Uneori, la teatru, tuşeşte un spectator şi parcă e contagiune, se aude apoi un cor de tuşitori. Ce se întâmplă?
Conf. C. Marica: - Există şi o tuse nervoasă de tip funcţional, care nu e generată de nicio afecţiune a organelor. Mai există si o tuse emoţională, când omul isi drege glasul, dupa cum medicina nu poate neglija tusea de imitaţie. Există şi tusea tabagică, precum şi tusea în bronşita cronică obstructivă, care la început e dură, seacă şi apoi se termină printr-o vărsătură. Tusea aceasta face parte din toaleta matinală a fumătorilor. Când tusea este însoţită de o febră mare este vorba de o pneumonie, de o supuraţie. Tusea uscată însoţită de durere e semn de pleurită, apoi apare şi junghiul. Există şi întreruperile de respiraţie în somn, în dispnee, cu senzaţia de sufocare urmată de tuse. De altfel, tusea seacă iritativă presupune tratarea cauzelor ei: terapii fie pentru cauzele bronhopulmonare, pentru cauzele din sfera ORL, fie pentru cauzele abdominale.
Expectoraţia explozivă, eliminată dintr-o dată ca urmare a unei chinte de tuse, seamănă cu o vomă şi e semn de rupere a unei colectări de puroi la nivelul plămânilor. Când tusea e însoţită de expectoraţie urât mirositoare, semn de instalare a germenilor anaerobi, se recomandă antibiotice. Pentru fluidificarea sputei, se recomandă medicamente, însoţite de o corectă hidratare a bolnavului şi de gimnastică respiratorie.
Când bolnavul are febră, frisoane, e roşu la faţă şi expectoraţia e fie mucopurulentă, fie ruginie, vâscoasă, e semn de pneumonie. Sputa cu sânge precede fie o hemoptizie în TBC, fie bronşectazii, fie cancer.