Analistul politic vorbeste despre rezultatele recentelor sondaje si masurile propuse de guvernanti, pe care le considera niste impovizatii
● Jurnalul National: Rezultatele recentului sondaj realizat de CSCI, la comanda Fundatiei Multimedia si a Antenei 3, ii indica drept castigatori la viitoarele alegeri pe Crin Antonescu si USL. Potrivit rezultatelor, Dan Diaconescu intruneste 15% din optiuni, secondandu-l pe Antonescu, in lupta pentru fotoliul prezidential. Nu-s cam multe pentru DD?
● Cristian Parvulescu: In conditiile in care PDL-ul se prabuseste, pentru ca vorbim despre o prabusire din cauza manifestatiilor, atunci partidele antisistem - si singurul la dispozitie in momentul de fata este cel al lui Dan Diaconescu -, recupereaza. Si recupereaza mult mai multe din voturile din PDL decat PSD-ul, desi recupereaza si PSD-ul. Insa cel mai important lucru este sa calculam toate aceste date in functie de prezenta la vot in favoarea unor partide sau a altora. Spre exemplu, pentru partidele antisistem cu o baza insuficient de puternica la nivel local va fi foarte greu sa atinga scorurile din sondajele de opinie. Va aduc aminte ca, la vremea lor, APR-ul si Noua Generatie a lui Becali au avut scoruri foarte bune. De cele mai multe ori, partidele antisistem nu reusesc sa obtina voturile cu care sunt creditate in sondaje. Exista o exceptie, Romania Mare, in 2000, care obtine o crestere foarte mare de la alegerile locale (6%), la cele parlamentare (22%)... Deci e foarte posibil ca acest sondaj sa surprinda realitatea din acest moment, numai ca e influentata de miscarile numeroase din tara si de gradul mare de nemultumire acumulat care se manifesta in momentul de fata. Dar cea mai importanta schimbare care poate fi inregistrata in sondaje, de doua saptamani incoace, nu este neaparat cea referitoare la votul pentru USL si PDL, cat mai ales convingerea din ce in ce mai numeroasa a romanilor ca USL-ul va castiga alegerile. Acesta este un indicator mai important pentru predictii decat intentia de vot, pentru ca intentia de vot se schimba in functie de realitati. Daca USL-ul nu face nici o greseala importanta, are toate sansele sa castige alegerile, fara sa confirme in mod necesar scorurile indicate de sondaje.
● Ce va face USL in Parlament? Va organiza un boicot?
● Au lasat sa se inteleaga destul de clar ca, incepand cu reluarea sesiunii, cu 1 februarie, vor intra in greva parlamentara fara ca sa excluda nici posibilitatea unei demisii, dar doar in situatia in care vor avea un sprijin important din partea sindicatelor sau a miscarilor de strada. Daca miscarile de protest continua, eventual, daca se amplifica in momentul in care vremea se imbunatateste, s-ar putea ca strategia demisiei sa fie pusa in aplicare. Totul depinde de reactia sociala la acest lucru. Dar, cu siguranta, USL-ul nu va intra in Parlament pur si simplu, cu atat mai mult cu cat exista o dezbatere in interiorul UDMR. Pentru ca UDMR inca nu s-a pronuntat in mod oficial. Aparent, am putea vorbi chiar de o mica tensiune la nivelul conducerii UDMR, intre Kelemen Hunor si conducerea mai veche, Laszlo Borbely si Marko Bela, pentru ca, in week-end, amandoi au vorbit despre posibilitatea alegerilor anticipate. S-ar putea insa ca situatia de la baza UDMR-ului, pentru ca am vazut declaratii ale unor personaje mai putin cunoscute, dar totusi influente la baza, sa nu fie in favoarea alegerilor anticipate. Si mai e ceva: inca nu s-a rezolvat problema alegerilor comasate. Desi in mod normal alegerile locale ar trebui sa aiba loc la timp, in continuare coalitia asteapta motivatia Curtii Constitutionale si gandeste ca ar fi posibila o modificare a legii si eventual promovarea unor alegeri comasate cu modificarile cerute de Curtea Constitutionala. In conditiile astea, am putea vorbi de fortarea unei crize politice. In cazul in care coalitia merge in continuare pe ipoteza comasarii alegerilor, fara nici o discutie cu opozitia, o criza politica importanta risca sa apara in Romania si ea poate sa duca la orice deznodamant, inclusiv la alegeri anticipate. Numai ca, pentru alegeri anticipate, trebuie sa existe un acord politic al principalelor partide, inclusiv al PDL-ului. Iar in momentul de fata, PDL-ul, si din motivele electorale subliniate de sondajele de opinie, nu este de acord cu alegerile anticipate. Cu siguranta, alegerile anticipate ar defavoriza la acest moment PDL-ul si UNPR-ul, iar necomasarea alegerilor defavorizeaza in mod evident UNPR-ul, pentru ca intreaga strategie a UNPR-ului se baza pe forta primarilor pe care i-au atras, in special dinspre PSD, care ar fi adus suficient de multe voturi pentru a obtine un scor peste pragul electoral. Sunt foarte multe necunoscute in momentul de fata. Chiar viata politica romaneasca a inceput intr-un mod accelerat anul 2012 si cu siguranta va continua exact in aceeasi directie. Si cred ca e pentru prima data cand Opozitia a preluat initiativa, iar guvernul, PDL-ul, presedintele Basescu au fost pusi in defensiva. Cu siguranta ca PDL-ul si Traian Basescu nu vor dori ca situatia sa ramana asa. Asa trebuie inteleasa si interventia lui Traian Basescu de joia trecuta, si cea de duminica.
● Ce a incercat Traian Basescu cu cele doua recente declaratii de presa?
● Traian Basescu incearca sa recupereze, daca nu pierderea de incredere pe care a cunoscut-o la inceputul lunii ianuarie, cel putin pozitia de lider al Romaniei, de presedinte, care era foarte contestata. Consider aceste aparitii si interventii ca o parte a unui program de comunicare. Din punctul meu de vedere, Traian Basescu nu aduce nimic nou, nu propune despartirea de PDL pe care o vad unii. Nici n-ar avea cum s-o faca, desi tactic probabil ea se va realiza la un moment dat. Cu siguranta este luata in discutie si de liderii PDL, ca strategie electorala. Dar distantarea discursiva de Traian Basescu nu inseamna si o distantare politica de Traian Basescu. E clar ca, in momentul de fata, asocierea lui Traian Basescu de PDL este defavorabila PDL-ului, si atunci cei mai energici dintre lideri vor incerca sa preia initiativa si sa creeze o distantare, nu stiu cat de reala, dar cu siguranta mediatica. Declaratia de miercuri a lui Traian Basescu, aceea ca ar fi condus altfel PDL-ul, nu poate fi considerata in nici un caz o despartire de PDL. Si este foarte simplu de ce nu se poate desparti de PDL. Riscul unei victorii semnificative a Opozitiei la alegeri inseamna totodata si o probabila suspendare si, in conditiile unui referendum, chiar o posibila demitere a presedintelui. Ori singurul care poate impidica acest lucru este PDL-ul. Tocmai de aceea interesul lui Traian Basescu este ca PDL-ul sa se relanseze si sa recupereze o parte din voturile pierdute.
● Si mai are vreo sansa se relanseze, pe fondul acestor nemultumiri ale populatiei?
● Evident ca este greu de crezut, cu atat mai mult cu cat situatia nu este noua, ci doar accelerata de miscarile sociale si politice de la inceputul lui ianuarie. Tocmai de aceea spera sa poata comasa alegerile, pentru ca alegerile comasate realizau matematic, mecanic un plus de voturi pentru PDL. Ei spera de asemenea ca o serie de politici si evolutia campaniei electorale sa le permita sa se stabilizeze la un scor acceptabil, dar de aici si pana la o victorie distanta este foarte mare. Cele 50 de procente intre PDL si USL reprezinta o diferenta imensa. In general, sondajele au indicat, si la alte institute de sondare, ca a crescut foarte mult distanta intre USL si PDL, in aceasta perioada.
● Masurile din ultimele zile – discutiile pentru marirea pensiilor si salariilor, amanarea liberalizarii pretului la gaze, amanarea taxei auto – fac parte din acest plan de relansare?
● Da, dar acestea sunt improvizatii. Si ele risca sa afecteze echilibrele macro-economice de care vorbeau foarte mult Mugur Isarescu si presedintele Basescu, cand spuneau ca intr-un an electoral nu trebuie sa se mai faca daruri electorale, pentru ca ele afecteaza foarte grav dinamica economica. In momentul asta, PDL-ul nu prea are alternative. Pe de alta parte, nici publicul nu este atat de naiv. Exista mai degraba un dezinteres mimat al publicului fata de politica. Explozia ratingurilor pentru canalele de stiri din ultimele trei saptamani ne dovedeste cat se poate de clar ca acum exista un mare interes pentru politica si ca oamenii inteleg ca viitorul lor depinde de tipul de politica. Pe de alta parte, responsabilitatea USL-ului este imensa. Nu e vorba de sansele lor de a castiga sau nu, ci de tipul de program, de promisiunile pe care le fac si pe care s-ar putea sa nu le poata indeplini, daca ating cote populiste, in momentul in care ajung la guvernare. Atunci, riscurile prabusirii imaginii USL, la cateva luni de la preluarea guvernarii, sunt foarte mari. De asemenea, este o oportunitate pentru USL sa preia initiativa, dar si o mare responsabilitate pentru modul in care va genera dezbaterea politica, pentru ca pe de o parte va trebui sa-si conserve voturile, pe de alta, sa se pregateasca pentru guvernare. In momentul de fata, nimeni nu-si mai imagineaza, cel putin la cum se prezinta situatia acum, ca Traian Basescu va refuza sa propuna un prim-ministru de la USL. Deja discutiile din vara lui 2011 par depasite de context.
● Vor continua protestele, cu toate improvizatiile astea menite sa le domoleasca?
● Foarte probabil ca vor continua. Dar chiar daca nu va fi asa, ele au produs o asemenea schimbare in opinia publica romaneasca incat nici o politica improvizata nu va putea schimba starea de spirit. Dar starea de spirit nu este una contrara doar PDL-ului sau guvernarii actuale. Ei sunt doar primii care platesc. Starea de nemultumire este una generala fata de politica, de modul in care se face politica si asta nu e caracteristica doar romanilor. O gasim in intreaga lume, este exprimata de miscari care au loc nu doar in Europa sau in SUA, unde indignatii sunt mai vizibili, ci pe toate continentele. Aceeasi nemultumire se manifesta in Kazahstan, impotriva realegerii lui Nazarbaiev, la Moscova unde, iata, miscarile de protest au reizbucnit. Este o stare de nemultumire si, de fapt, in asta consta responsabilitatea tuturor politicienilor, de a intelege acest lucru si de a se adapta nevoilor societatii. Pentru ca fac politica cu instrumente care sunt, in cel mai bun caz, de inceput de secol XX, si care sunt cu mult depasite de evolutia societatii. Societatea este foarte dinamica si vedem asta in Piata Universitatii, unde, in continuare, vin acele sute de persoane care reprezinta cat se poate de clar diversitatea sociala din Romania si problemele care exista. Oamenii aceia chiar sunt reprezentativi pentru categoriile lor. Ceea ce se intampla in Piata Universitatii este o expresie clara a societatii civile neorganizate, iar aceasta spontaneitate va influenta societatea romaneasca in continuare. Si cu cat dureaza mai mult, cu atat influentele vor fi mai mari.
● Consiliul Local al Municipiului Bucuresti a respins azi propunerea venita din partea Pro Democratia de a transforma Piata Universitatii intr-o zona libera pentru proteste.
● Au fost 24 de voturi pentru si 23 de abtineri, ar fi fost necesare inca patru voturi pentru, pentru ca decizia sa fie luata si Piata Universitatii sa se transforme intr-o Agora civica. Nu pot decat sa regret aceasta situatie si sa sper ca o noua varianta ne va aduce totusi la un vot pozitiv. Nu inteleg de ce s-au abtinut atat de multi consilieri locali de la aceasta decizie, consilieri locali care apartin de fapt actualei majoritati. Era un proiect care nu avea absolut nici o semnificatie politica si care ar fi asigurat bucurestenilor si romanilor posibilitatea de a transmite mai repede nemultumirile lor la adresa politicienilor. A fost acolo Septimius Parvu, director adjunct al Pro Democratia, cu care am tinut legatura permanent si care m-a anuntat instantaneu rezultatul votului. Cred ca a fost o tactica politica, de asta n-au votat impotriva, dar nici pentru, din cate inteleg cei de la PDL nu au avut o pozitie clara din acest punct de vedere si asa s-a ajuns in aceasta situatie de impas...
● Exista un scandal referitor la solicitarea societatii civile de a primi finantare de la stat...
● E o mare confuzie. Este vorba despre scrisori istorice ale organizatiilor neguvernamentale si cereri istorice care au fost facute in decursul ultimilor 20 de ani, mai cu seama in ultimii 10 ani, periodic. Ultima data, in 2008, cand s-a trimis catre toate partidele politice o scrisoare in care se faceau niste cereri... Nu e vorba despre o finantare oculta si dubioasa. Societatea civila nu primeste bani din Cosmos. Ii primeste pe proiecte. Riscul de a-i primi pe proiecte europene este acela de a se indeparta, mai ales dupa un anume tip de organizatii, de obiectivele lor. In toate tarile din lume - SUA, tarile occidentale -, finantarea se realizeaza din niste surse transparente. Ori ceea ce cereau in 2008 organizatiile neguvernamentale era tocmai o finantare transparenta pe proiecte, care sa asigure acestor organizatii posibilitatea de a-si atinge obiectivele, care nu sunt meschine, ci sociale acceptabile. Si daca, pe baza unor criterii, ele pot fi finantate, cu atat mai bine. Peste tot organizatiile sunt finantate de la autoritatile publice, din bugetele locale sau din cele centrale, problema este asigurarea transparentei acestor finantari. De aceea, prezentarea oarecum trunchiata a acestor cereri, cum ca ar fi, pe de o parte, o cerere a societatii civile de a fi cumparata, pe de alta, o incercare a USL-ului de a cumpara societatea civila este evident o exagerare, o inexactitate. Si ca sa lamurim subiectul, Asociatia Pro Democratia nu este interesata sa primeasca fonduri publice cata vreme in Romania nu va exista o legislatie care sa asigure in mod clar si indiscutabil independenta organizatiilor neguvernamentale si finantate de la buget, pentru ca din experienta noastra, organizatiile care ajung sa fie finantate de la buget, in mod preponderent, risca sa devina anexe ale autoritatilor care le-au finantat si acesta este un risc pentru intreaga societate. Pe de alta parte, daca nu exista surse de finantare, nu mai exista activitati.
● Ce miscari anticipati pe scena politica in perioada imediat urmatoare?
● E foarte greu de anticipat, pentru ca depinde de reactia societatii. Nu cred ca vor fi miscari inovative. Presedintele, dupa atatia ani de cariera politica, este previzibil si, cu siguranta, va folosi aceeasi strategie antiparlamentara, punand in discutie problema reformei constitutionale, a reducerii numarului de Camere, a reducerii parlamentarilor, incercand sa preia, daca poate, mesajul protestatarilor la adresa politicii, in general. Pe de alta parte, partidele vor incerca sa speculeze momentul, cele ale majoritatii intr-un fel, cele ale opozitiei in alt fel.