Cristiana Anghel: Cred că nu mulți ar rezista la stresul din Parlament

După trei ani de mandat, senatoarea Cristiana Anghel (ALDE) îşi face bilanţul activi­tăţii politice. Anghel relatează ce s-a aflat în spatele protestu­lui ciobanilor de la Parlament şi cum a văzut evenimentele de după incendiul de la Colectiv.

Ce vă așteptați să găsiți în politică și ce ați găsit de fapt? Care-i diferenţa dintre așteptări și realitate?
Eu, la Senat, am avut șansa unui colectiv mai mic. La Camera Deputa­ților este o atmosferă impersonală, rece. Acolo bate vântul tot timpul. La Senat, noi am reușit să ne cunoaștem și poate că acesta este și motivul pentru care dăm peste cap anumite planuri, deși ordinul pe unitate este să votăm altceva.

Cota de încredere a politicianului român este foarte redusă. De ce credeți că se întâmplă acest lucru?
S-a lucrat mult la asta. Uitați-vă că în fiecare zi un post de televiziune face praf Parlamentul, indiferent că are sau nu dreptate. Să te cerți sau să dai în judecată pe toată lumea nu ai cum, pentru că nu ai mai avea timp de nimic. Se spun enormităţi, se spun minciuni prin omisiune. Uneori, presa are dreptate, dar amestecând adevărul cu minciuna sau cu minciuna prin hiperbolizare... Să mă ierte, mai ales cei tineri, dar acuzând Parlamentul, nu înțeleg că își fac singuri rău, pentru că nu înțeleg că nu există stat democratic în care un Parlament să nu fie puternic și să nu fie respectat. Dacă un om sau o mână de oameni o ia razna, singura insti­tuție care poate să facă ceva este Parlamentul, pentru a readuce pe făgașul normal lucrurile.

Am văzut că deseori ați spus cuvinte dure de la tribună și am observat că deseori colegii v-au întâmpinat cu rumoare. Ați simțit vreo ostilitate?
Ei se așteptau ca eu să fiu tovarășa învățătoare venită din provincie, un pic credulă și comodă. Să fiu un fel de păpușică pe care o pui în bancă, cu o rochiță frumoasă și o fundiță în păr, și stă cuminte. Au constatat că femeia aceasta nu numai că a avut tupeul să lupte împotriva mizeriilor din timpul lui Băsescu, dar continuă să facă lucrul acesta și acum. Li se pare pe dos. În Senat, lucrurile s-au schimbat enorm în trei ani. Am reușit să-i fac pe colegi să înțeleagă că sunt bine intenți­onată, că în momentul în care depui o inițiativă legislativă, are fundamen­tare științifică și legală, m-am luptat cu argumente.

Să lămurim povestea cu ciobanul, când ați ieșit în stradă... Era sau nu cioban cel care v-a smuls hârtia din mână şi a rupt-o?
Trebuie să ai curajul să vorbești și cu oamenii furioși pe ceva ce ai făcut tu. Dacă ai avut curajul să faci prostia, nu trebuie să ai curajul să dai ochii cu oamenii pe care i-ai supărat prin prostia făcută? Dacă eu am frică să vorbesc cu oamenii, înseamnă că trebuie să plec acasă. Eu eram în curtea mea, ca senator în func­țiune, iar nenea acela venise în curtea Senatului spunând că vrea să se modi­fice legea. Eu i-am făcut pe plac și am modificat legea. Dar el a spus că asta nu e lege, că nu-l interesează. Păi, de ce-ai mai venit aici?

S-a dorit demisia lui Tăriceanu
La câteva zile a apărut în presă că acel om era fost ofițer în servicii...
Omul acela a fost dat afară din structură pentru că încălcase un consemn. Omul acela nu a fost adus de SRI, ci de Nini Săpunaru. Era mâna dreaptă a lui. Dacă era un acoperit al serviciilor, nu făcea prostia să iasă în evidență. Bănuiesc că nenea acela era o cunoștință a dlui Săpu­naru. Dacă obțin filmul întregii acţiuni din ziua respectivă, veți constata că s-a dorit să curgă sânge, astfel încât, până seara, domnul Tăriceanu să demisio­neze, iar a doua zi să vină domnul Iohannis să spună: „Ce bine este la un an după ce am depus jurământul cu Guvernul meu și, eventual, și Senatul meu!”. I-am spus șefului jandarmilor: Oamenii ăștia nu au fost violenți cu mine, cum să fie violenți cu voi? Multă lume spune că în acea zi am votat pentru legea pensiilor. Așa de zăpăcită sunt, și așa s-au derulat lucrurile, că eu nici măcar nu știu dacă am votat sau nu legea aceea. Știu că de la ciobani m-am dus la ședința comună și le-am spus celor de la Guvern să se ducă să stea de vorbă cu ei. Dl Zgonea, ce-i drept, pe proce­dură, mi-a spus că nu-i pe ordinea de zi și mi-a închis microfonul. Eu am vorbit cu oamenii, și unul a venit să-mi pupe mâna, că mă știa de la televizor. Atunci cum să te temi de niște oameni care au ieșit în stradă de supărare? Lucrurile au fost organi­zate de la Agrostar. Cei care strigau lângă cel care mi-a rupt mie hârtia erau de la Agrostar, nu erau ciobani. Am intrat în mijlocul lor și, când au văzut că ciobanii mă primesc bine, au început să împingă oamenii, iar trei ciobani au pus mâinile ca la sârbă, ca să mă protejeze. Când au văzut că nu mai rezistă, au strigat la jandarmi: „Scoateți-o pe doamna de aici, că o călcăm în picioare!”.

Anul acesta se schimbă sistemul electoral, se trece la votul pe liste, se va renunța la uninominal. Va crește asta calitatea Parlamentului?
Listele vor fi făcute de șeful de partid, da? Împreună cu doi, trei oameni. În momentul în care să zicem că ești un incomod, ai loc pe un loc eligibil? Probabil că vor avea unii care nu au niciun fel de pată și care nu pot fi trași la răspundere. Sau n-au cheiță, sau care n-au mânere, ca să poată să fie apucați, sau care n-au niciun fel de schelet în momentul în care le deschizi dulapul și constați că este gol. Probabil că vor avea unul, doi din aceștia, ca să poată să tragă lista în față, știți? Și în campania electorală să nu îți apară nicio surpriză. Dar altfel? Varianta cealaltă era bună dacă se făcea în așa fel încât cei care nu au obținut 50% să nu fi intrat în Parla­ment. Au intrat cei de la PDL cu 2.000 de v o t u r i , c ă v e z i , Doamne, să nu fie majoritate de 90% în Parlament. Eh, s-a constatat că între timp s-a ales praful de majo­ritatea respectivă. Culmea! În Biroul Permanent, acum, cu funcție și cu 3.000 de euro pe lună, sunt persoane care au intrat de pe locul trei. Iar eu, care mi-am câștigat locul cu 30 și ceva de mii de voturi în spate, sunt făcută pulbere.

Știți declarația deputatului Marius Manolache (PSD) cu „merităm pensii pentru că nu se poate pune egalitate între un demnitar și un om simplu”...
S-a exprimat prost! Omul a vrut să spună altceva. Că un parlamentar, dacă este să respecte legea, are foarte multe interdicții. Eu, spre exemplu, le respect, de asta îmi pot permite și să vorbesc mult, pentru că e foarte greu să îmi confecționezi din plastilină un dosar când eu nu am afaceri de niciun fel. Dar vă spun, nu cred că mulți oameni ar rezista la stresul de a fi parlamentar. Ești urmărit tot timpul, ești vizat tot timpul, ai spus o prostie, aia ajunge în presă! Și rămâi cu ea legată de gât! În momentul în care deranjezi interese financiare, și sigur știți că există interese financiare de miliarde. Păi, și vine tovarășa învăță­toare de la Caracal și deranjează inte­resele astea financiare?

Despre buna-credință a alegătorilor
A înțeles clasa politică mesajul protestelor de toamna trecută? Se va schimba ceva anul acesta după alegeri?
Ar fi înțeles dacă n-ar fi fost detur­nate protestele. Deci în prima și a doua zi chiar, am văzut că unii erau marcați de ceea ce se întâmplă. După aceea au fost deturnate, cum am și spus eu, că tot eu am avut curajul să spun lucrul acesta. Mi-a plăcut ce spunea cineva din Republica Moldova, că n-ar mai fi existat Moldova de astăzi dacă Ștefan cel Mare i-ar fi întrebat pe oameni când trebuie să plece la război și ce trebuie să facă. Și n-ar mai fi existat Moldova de astăzi dacă, după bătălia pierdută de la Podul Înalt, spre exemplu, oamenii i-ar fi cerut demisia. Deci politica mare trebuie să o facă cei aleși, pentru că ei văd de deasupra toată pădurea și nu văd copacii. Ches­tiunea este ca cel care este ales acolo, să fie ales de bună-credință, iar el, la rândul lui, să fie de bună-credință. În momentul în care îl alegi doar pentru că ți-a dat timp de o lună de zile plase cu ulei cu zahăr, sau că ți-a dat posibili­tatea să bei la o bombă de-asta de dimineață până s e a r a , g r a t u i t , prostie de-aia de doi ochi albaștri și fără să plătești, și te duci și-l votezi doar pentru lucrul acesta, fără să te gândești că urmează patru ani de zile în care tu ai nevoie de școli, ai nevoie de alocații pentru copii, pentru oamenii cu probleme de handicap, ai nevoie de salarii, pensii, drumuri... În momentul în care vei înțelege lucrul acesta, vei refuza plasa.

De ce ați avut impresia că protes­tele din toamnă au fost deturnate? Ce vă face să spuneți asta?
Seara și ziua în care a fost numit „Guvernul meu” și în care domnul Iohannis a dat pe din afară de bucurie. Deci a uitat și de Colectiv, a uitat și de sufletele morților pe care a jucat pur și simplu, a jucat pe sufletele lor și pe lacri­mile celor care au rămas în urmă. Te duci tu și instalezi până în miez de noapte miniștrii? Ați mai pomenit așa ceva până acum? Te bâțâi, te... Deci, cum să zic, nu mai ai verticalitate, deși tu ai doi metri, pari un clovn, de bucurie că ai terminat cu Guvernul Ponta.

Se poate spune că au profitat de victimele din Colectiv?
Au jucat pe sufletele morților, au jucat pe lacrimile amărâților ălora de părinți care nu vor fi împăcați nicio­dată. În barul acela au fost concerte și de 800 de persoane, nu de trei, patru sute câte au fost atunci, și au fost arti­ficii, a fost în urmă cu un an și ceva un spectacol cu focuri, focuri, cruci, cu de toate. N-a luat nimic foc! Nu era interes atunci să ardă! Era interesul să ardă acum! N-am date exacte, dar am vorbit cu câțiva pompieri vechi și cu multă știință de carte, care au parti­cipat la multe incendii. Oamenii spun că ce s-a întâmplat acolo nu este normal. Nu este normal în sensul de amploare a focului raportat la timpul în care s-a petrecut. Nu este normal ca în câteva secunde să ia foc tot. Iar eu poate că n-aşfi crezut lucrul acesta dacă n-aș fi văzut bucuria nebună, pur și simplu au dat pe din afară de bucurie că s-a întâmplat ce s-a întâm­plat. Îmi spui că nu faci nimic de Ziua Națională a României pentru că, vezi Doamne, au fost morți în Colectiv, dar tu cu o săptămână înainte făcuseși dezastru și te bucuraseși în văzul lumii? Îi chemi după aceea pe părinții celor morți la Colectiv pentru concert și muzică la Parla­ment? Ați citit „Ca-pra cu trei iezi”, nu? Știți că răzbunarea caprei este să îl in-vite pe lup la po-mană, da? Și lupul acceptă să vină la pomană, da? Ce pățește după aceea asta e altă poveste. Dar lupul acceptă să vină la pomană, da? Nu știu dacă ați citit „Interpretarea ezoterică a basmelor” a lui Lovinescu... Ați vedea că în toate poveștile astea pe care noi le citim copi­ilor sau le citim noi când suntem copii există un filon ezoteric și o interpretare absconsă filozofică. Nicio poveste nu este cu adevărat doar o poveste. Ei, în momentul în care lupul acceptă să vină la pomană, mi se pare prea mult! Și ar merita să aibă soarta lupului.