x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Interviuri Criza legionarilor

Criza legionarilor

de Paula Mihailov Chiciuc    |    09 Iun 2007   •   00:00
Criza legionarilor

Astăzi, in cadrul tărgului de carte Bookfest, va avea loc lansarea volumui I al lucrării "Mişcarea legionară după Corneliu Codreanu (februarie 1938-septembrie 1940, Mecanismele schimbului de generaţie)", semnată Ilarion Ţiu. Apărută la Editura Vremea, cartea se adresează publicului de specialitate, dar şi tuturor pasionaţilor de istorie.

†Jurnalul Naţional: In zilele de azi, pline de scandaluri politice şi cancanuri mondene, mai era nevoie de o carte de istorie?
Ilarion Ţiu: Orice carte ce tratează aspecte noi ale cunoaşterii ştiinţifice sau ale societăţii este binevenită. Cu atăt mai mult o lucrare din domeniul istoriei, care in mod normal ar trebui să lămurească o chestiune controversată a trecutului. Important nu este să scrii o carte, ci mesajul pe care-l transmiţi cititorului. Din păcate, in zilele noastre pănă şi istoricii reputaţi au abandonat misiunea lor de analiză specializată a trecutului, preferănd să publice tone de documente de arhivă, care pentru un "consumator" nefamiliarizat cu tema nu spun nimic.


Continuitate

†Ce aduce nou cartea ta?
Acest subiect va naşte intotdeauna controverse, aşa că orice aduci nou, indiferent de cătă documentare ai in spate, va stărni "dezbateri". Lucrarea prezintă un moment "de cumpănă", să-i spunem, in Mişcare, respectiv perioada post-Corneliu Codreanu. In general, studiile privind Legiunea au tratat "perioada Căpitanului", pănă in 1938. Istoricii au considerat că această fază a organizaţiei a fost mai "spumoasă", deoarece gruparea condusă de Codreanu aducea in peisajul politic interbelic un mesaj extremist, de factura fascismului italian şi nazismului german. După moartea liderului fondator din noiembrie 1938, organizaţia intră insă in derută, etapă "sărită" din istoriografie. Dar in cei doi ani post-Codreanu, organizaţia işi schimbă structura de "cadre", mijloacele de acţiune, echipa de conducere. Noii membri veniţi acum vor asigura "suportul uman" pentru guvernarea legionară din 1940, dar şi pentru mişcarea de rezistenţă anticomunistă.


†Cui se adresează acest volum?
Cartea nu este un studiu rigid, adresat in primul rănd comunităţii ştiinţifice. Am incercat să folosesc un limbaj căt mai cursiv, pe alocuri jurnalistic. Aşadar o recomand şi "publicului larg". Este şi o "radiografie" a societăţii romăneşti din acele timpuri. Multe dintre problemele sociale ale perioadei interbelice sunt actuale şi astăzi - lipsa de perspectivă a tinerilor, discrepanţa intre discursurile triumfaliste ale politicienilor şi realităţile din ţară etc.


†Ce planuri de viitor ai in domeniul scrisului?
Eu sunt in situaţia fericită de a fi un istoric detaşat de lumea destul de rigidă a institutelor de cercetare sau a universităţilor. Aici, la Jurnalul Naţional, lucrez intr-o echipă la un serial privind istoria comunismului in Romănia. Cercetarea privind Mişcarea legionară m-a ajutat foarte mult şi in inţelegerea comunismului, cred că cele două curente sunt manifestări opuse ale aceloraşi "frustrări sociale" din perioada interbelică. Pe viitor voi continua lucrul la acest proiect de la ziar, foarte util istoriografiei romăneşti, iar in toamnă va apărea al doilea volum al lucrării "Mişcarea legionară după Corneliu Codreanu" (ianuarie 1941-august 1944).


"Scrierea istoriei continuă pe drumul cel bun"

"Pănă in 1990, istoria Mişcării Legionare nu a fost cercetată, date fiind transformările radicale prin care a trecut Romănia, incepănd mai ales cu 1944. Din 1990, tema a fost abordată cu interes, crescănd fie pentru evoluţia mişcării de la inceputuri pănă la interzicerea ei in 1938, fie pentru etapa in care a fost la putere, in toamna anului 1940. Insă intervalul din februarie 1938, cănd a fost instaurat regimul monarhiei autoritare şi pănă la abdicarea Regelui Carol al II-lea, in septembrie 1940, nu a format, pănă in prezent, obiectul unei analize pe multiple planuri, pe temeiul unei cuprinzătoare documentări. Este ceea ce a făcut Ilarion Ţiu in volumul apărut prin grija Editurii Vremea care, an de an, sprijină studiile istorice. Volumul este o reuşită. El urmează reperele statornicite ale scrierii istorice şi anume: o solidă documentare de arhivă; o atentă şi nuanţată analiză a informaţiilor inedite şi edite; o ordonare logică a expunerii; o perspectivă nouă a temei, anume schimbul de generaţie in conducerea Legiunii provocat de asasinarea de către autorităţi, in inchisori şi in lagăre, a grupului fondator şi preluarea conducerii de elemente mai radicale; o expunere clară. Cănd citeşti volumul, ai un sentiment de satisfacţie pentru lucrul bine făcut; pentru că scrierea istoriei continuă pe drumul bun; pentru reuşita unui istoric din promoţia 2004".
(Academician Dinu C. Giurescu)


Prima carte

Una dintre impresiile neschimbate ale copilăriei (şi dacă mă găndesc mai bine singura, poate) e aceea că a scrie o carte ar fi semn de inzestrare şi putere deosebită. Un semn tărziu, dacă nu-i o carte de poezie, făcut din culmile unei "vărste a inţelepciunii". Şi iată că puţin după implinirea a 25 de ani, Ilarion Ţiu publică prima sa carte. Gazetar şi istoric, in amăndouă breslele se-aşează sub semnul normalităţii unei (dorite) noi generaţii. După excesele demolărilor şi denunţurilor trecutului, Ilarion Ţiu intră-n firescul muncii de cercetare: caută zona mai puţin cunoscută din cămpul său de investigaţie şi o străbate fără implicări afective ori partizanate politice, sintetizănd informaţii din toate sursele disponibile - Â bibliografie de specialitate, documente de arhivă, memorii şi jurnale, mărturii ale supravieţuitorilor. Fără a căuta să se facă remarcat prin criticile aduse altora ori prin trucuri ieftine, de autor cu "operă mare" care include sub coperta ce-i poartă numele sute de pagini cu stenograme de şedinţe ori documente, fără a selecta citări şi referinţe din v.i.p.-urile prezentului, istoricul face deja figură aparte printre aspiranţii la succes. Sub semnul credinţei lui Borges că şi paradisul e o bibliotecă, şi-a scris prima lui carte. (Lavinia Betea)

×
Subiecte în articol: interviu carte