Cum a funcţionat Legea Spiralei Tăcerii la alegerile locale

Profesor doctor in sociologie, Dorel Abraham, fondatorul si presedintele Consilului de Administratie al CURS – Centrul de Socilologie Regionala si Urbana, a explicat pentru Jurnalul National care au fost motivele aparitiei unor diferente mari intre sondajele preelectorale, sondajele la urne si rezultatele finale ale alegerilor locale din 10 iunie.

Jurnalul National: Pornind de la sondajele preelectorale si sondajele la urne realizate cu ocazia alegerile localor, dati dreptate celor care sustin ca aceste sondaje nu au estimat corect rezultatele obtinute la aceste alegeri?

Dorel Abraham: Mai intai as preciza faptul ca, fiind vorba despre alegerile locale, sondajele efectuate au vizat primariile, cu precadere orasele mai importante si Consiliile Judetene. Asadar, nici sondajele preelectorale, nici exit-poll-urile nu au estimat rezultatele alegerilor la nivel national sau regional. In general, cele cateva institute de specialitate si cu experienta au produs estimari corecte. Daca ma refer la sondajele CURS, pe care le cunosc cel mai bine, atunci trebuie sa spun ca atat sondajele preelectorale, cat si exit-poll-urile au estimat corect castigatorii alegerilor atat la partide, cat si la sectoare, atat pe Bucuresti, cat si pe cele sase sectoare, cat si la Craiova. Mentionez ca institutul nostru a realizat exit-poll-uri doar in cele doua orase, nu la Cluj sau la Iasi, asa cum a mai aparut prin presa. Mai concret, sondajele efectuate de CURS in Bucuresti in cele sase sectoare si in Craiova au estimat rezultatele in marja de eroare admisa in majoritatea cazurilor (partide si candidati). Trebuie, si specialistii cunosc asta, sa tinem seama ca marjele de eroare calculate conform volumelor esantioanelor pot fi afectate de situatii specifice alegerilor, provocate de ponderi semnificative ale voturilor anulate, mici fraude etc., ceea ce ar justifica acceptarea unei marje mai mari, de circa +/–3%. Avem deja rezultatele finale ale BEC si vom analiza comparativ rezultatele sondajelor cu cele ale votului.

Emotii putine, situatii spectaculoase

Jurnalul National: Ati avut emotii ca veti gresi?

Dorel Abraham: Putine. Au fost si situatii spectaculoase. De exemplu, in sondajul de calibrare estimat de CURS pentru Institutul Geopol si Realitatea TV s-a anuntat cu circa doua saptamani inainte de alegeri ca primarul Sectorului 3, Liviu Negoita, pierdea inca de atunci alegerile la 20 de procente distanta. Imediat au inceput acuzatiile de manipulare din partea unor politicieni si jurnalisti (unii de mare popularitate, asa cum am constatat tot prin sondaje!), solicitandu-se, in cazul in care predictia nu se confirma, pedepsirea institutului nostru, eventual prin ardere. Stiam insa ca, in conditii normale, sondajele nu mint.

Jurnalul National: Sa intelegem ca in presa au aparut si exemple de sondaje mincinoase?

Dorel Abraham: Eu vorbesc despre sondajele adevarate nu despre cele efectuate telefonic, pe esantioane discutabile sau pur si simplu inventate. In fapt, sondajele reflecta niste evaluari ale opiniei publice la un moment dat. Ele masoara cu aproximatie, dar nu mint. Este adevarat ca unii mint prin modul cum utilizeaza rezultatele sondajelor.

Jurnalul National: Totusi, s-a putut constata ca toate institutele care au efectuat sondaje in Bucuresti si Craiova au avut abateri mari de la marja de eroare, mai ales la Primaria Generala. Chiar si CURS-ul, care a dat din nou cele mai apropiate estimari, se gaseste intr-o astfel de situatie. Parca la alegerile anterioare, estimarile sondajelor erau mai apropiate de rezultatele urnelor, asa cum s-a consemnat de altfel si de noi.

Dorel Abraham: Ati sesizat foarte bine acest aspect. Intr-adevar, la aceste alegeri, estimarile sondajului au aratat o depasire a marjei de eroare acceptate, mai ales la candidatul castigator (partid sau persoana).

Jurnalul National: Si cum va explicati o astfel de situatie?

Dorel Abraham: Se pare ca pentru prima data a functionat semnificativ in opinia publica din Romania Legea Spiralei Tacerii. Este vorba, in esenta, despre retinerea sau refuzul unor alegatori de a-si exprima optiunea de vot pentru un partid sau un candidat fata de care, in mass-media si implicit in opinia pubica, domina o atitudine de respingere, exista o imagine negativa comparativ cu alti candidati sau partide, in special cu cele care sunt pe val. S-a manifestat aceasta spirala a tacerii si in trecut, fata de Partidul Romania Mare, dar intr-o masura foarte mica. De aceasta data, o data cu participarea in alegerile locale a Partidului Poporului Dan Diaconescu, un partid antisistem adresat cu precadere electoratului sarac si disperat, a aparut aceasta retinere in recunoasterea votului dat, care a afectat rezultatele tuturor sondajelor, in sensul cresterii procentuale a celor situati pe primul loc in opiniile electorale si diminuarii, fata de votul efectiv, a procentelor obtinute in sondaje obtinute de PP-DD si candidatii sai la functia de primar. Acest lucru a fost confirmat in timpul desfasurarii exit-poll-urilor prin aparitia unui procent neobisnuit de mare de refuzuri (de circa un sfert dintre votanti, fata de 10%-15%, cat reprezentau acestia la alegerile anterioare). Desigur ca noi am sesizat acest aspect, dar ipoteza era ca aceste refuzuri puteau proveni si de la cei care au votat PDL sau candidatii acestui partid, nu numai de la cei ai PP-DD. Institutele de sondaje din Romania nu au fost pregatite pentru ponderari corespunzatoare, asa cum s-a intamplat si in Franta in anul 2000, cand exit-poll-urile de acolo au subestimat ponderea partidului lui Jean Leo Pen. O situatie similara a fost intalnita si in Marea Britanie, la alegerile generale din 1992, unde exit-poll-urile au subestimat ponderea Partidului Conservator in favoarea Laburistilor. In final, conservatorii au castigat alegerile cu un avans de 7,6%, iar eroarea exit-poll-urilor a fost explicata in principal prin factorul “Shy Tory' (“Conservatorul Timid'), si anume prin nedeclararea optiunilor de vot sau raspunsurile intentionat eronate acordate de unii votanti ai Conservatorilor.

Jurnalul National: Da, si ce s-a intamplat?

Dorel Abraham: In cazul nostru, beneficiarii directi ai unei astfel de situatii au fost cei aflati pe valul simpatiei, si anume USL cu candidatii sai. Tot aici, la primul loc s-au adunat cu precadere si procentele celor foarte mici, partide si candidati care aduna cu precadere ceva voturi, dar nu suficiente, incat sa apara in sondaje. De altfel, unele lamuriri pertinente pentru astfel de situatii au fost oferite deja in presa de Vasile Dancu, Catalin Stoica, Mirel Palada, Alin Teodorescu, directorii principalelor institute care au realizat exit-poll-uri.

Jurnalul National: Nu ridica o astfel de situatie un semn de intrebare asupra capacitatii sondajelor de a estima rezultatul alegerilor?

Dorel Abraham: Nicidecum. Cred ca pretentiile mass-media si chiar ale unor sociologi cu mai putina experienta in domeniu fata de sondajele de opinie sunt prea mari. Se uita repede, de pilda, ca sondajele de opinie produc rezultate in cadrul unei marje maxime de eroare data cu o probabilitate sau nivel de incredere de 95%. Aceasta inseamna ca in 95 de cazuri dintr-o suta sau in unul din 20, rezultatele pot, conform acestei stiinte, sa se situeze in afara marjei de eroare. Prin urmare, mass-media ar trebui sa stie ca masuratorile noastre, prin chestionare de opinie, nu trebuie comparate cu cele efectuate cu “sublerul', in domeniul fizic, ca sa nu spunem ca si acolo exista o marja de eroare. Ma surprinde ca mass-media accepta cu usurinta greselile la numaratorile paralele, de fapt centralizari de procese-verbale, efectuate de partide, si uneori chiar si greselile de numarare ale unor reprezentanti ai birourilor electorale, dar nu accepta abaterile inerente survenite prin masuratori, opiniile, elementele subiective, cu chestionarul si cu operatorii de interviu, si ei subiectivi. Pot sa inteleg, din aceasta perspectiva, supararea si reactia extrem de dura la adresa criticilor sondajelor, exprimata pe blogul sau de Mirel Palada (director executiv al CCSB), un profesionist din domeniul sondajelor.

Institute profesioniste vs firme impostoare

Jurnalul National: Exista totusi sondaje, inclusiv exit-poll-uri, care au depasit marja de eroare cu peste 10%.

Dorel Abraham: Da, asa este. Am constatat ca de fiecare data, in timpul campaniilor electorale, apar sau reapar institute-fantoma sau pirat, unele fara acreditare, care publica sondaje preelectorale sau exit-poll-uri reale sau fictive, cu scopul direct de a manipula electoratul in directia dorita. Aici am avea nevoie de ajutorul mass-media, deoarece trebuie facuta diferenta intre institutele profesioniste si firmele impostore, care evident trebuie descurajate. Bineinteles ca si corpul profesional al sociologilor ar trebui sa se pronunte in astfel de situatii, dar reactia sa este, atunci cand exista, palida si, de regula, intarziata. Nici Asociatia firmelor de marketing si sondaje nu acorda suficienta importanta acestui fenomen. Oricum, pericolul este ca in presa sa apara o confuzie intre institute si, in final, toate institutiile si sondajele sa fie acuzate otova de minciuni si manipulare. Evident, vorbim doar despre unii jurnalisti, de regula partizanii partidelor care pierd, si care vad totul intr-o singura culoare, evident neagra, si condamna toate sondajele, indiferent de rezultate, la pedeapsa cu infernul.

Jurnalul National: Se reuseste sa se manipuleze electoratul prin sondajele realizate de astfel de firme?

Dorel Abraham: Nici vorba. Din fericire, asa cum arata studiile de specialitate, despre care am scris si eu, impreuna cu Ionela Sufaru si cu Septimiu Chelcea, un articol numit “Influenta sau manipulare prin sondajele de opinie?' – Sociologie Romaneasca nr. 3-4/2008, influenta directa asupra comportamentului de vot este de sub 1%. Asadar, nu exista decat o influenta directa, foarte redusa, a publicarii sondajelor de opinie asupra comportamentului de vot. Si cei 1% care sunt influentati in decizia de vot nu actioneaza toti in aceeasi directie. Unii se alatura invingatorului din sondaje, adica au efectul cunoscut in sociologie ca band wagon (se asociaza celor din vagonul cu orchestra), iar altii (circa un sfert) se orienteaza spre “underdog', adica se asociaza cu invinsul din sondajele de opinie. Aceasta nu inseamna ca publicarea sondajelor nu are o influenta directa asupra activului de partid, reprezentantilor mass-media, mai mult sau mai putin partizani etc. Prin acestia se influenteaza, in mod indirect deci, comportamentul de vot al electoratului. Influentarea indirecta a comportamentului de vot prin publicarea sondajelor de opinie constituie inca o problema nelamurita, care necesita cercetari de specialitate.