Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Eleonora Cioran, cumnata lui Emil Cioran, afirmă că a primit bani de la Laurence Tacou, prietenă de familie care ar fi înstrăinat arhiva şi cea care ar fi beneficiat de pe urma licitaţiei de la Paris. Ea mai spune că, totuşi, nu este exclus ca Tacou să fi sustras anumite documente din arhiva lui Cioran, chiar dacă nu a văzut-o personal. Acuzată de regizorul Sorin Ilieşoiu (care a realizat alături de Gabriel Liiceanu filmul "Apocalipsa după Cioran” şi a filmat interviul realizat cu Cioran în 1990) că "este un exemplu de imoralitate, de lipsă de principii” pentru că nu a îndeplinit dorinţa lui Emil Cioran, aceea de a dona Bibliotecii Astra din Sibiu toate manuscrisele, Eleonora Cioran declară că acesta este manipulat de Gabriel Liiceanu, cu care a avut o bună relaţie până s-a pus problema banilor.
Jurnalul Naţional: Bănuiesc, aţi aflat că Sorin Ilieşiu a cerut o anchetă internaţională în cazul manuscriselor lui Emil Cioran.
Eleonora Cioran: Am aflat că a cerut o anchetă. Nu înţeleg în ce calitate a făcut acest lucru, nu înţeleg cum de îşi permite. Dacă ar fi fost de donat aceste acte, pentru că despre asta este vorba, despre acte, paşaport, diploma de Bacalureat, le-ar fi donat soţul meu. Nu ştiu de ce se agită, pentru că absolut toate documentele s-au întors în ţară, fiind cumpărate de acest patriot, George Brăiloiu.
Nu stiu cine l-a autorizat pe acest domn, Ilieşiu, să se agite, dar lucrurile sunt foarte simple. Dacă într-adevăr aceste documente ar fi trebuit să fie predate, ar fi trebuit să existe ceva în scris de la Emil Cioran. Vorba zboară, ce ştiu ce vorbă zboară la Ilieşiu. Are ceva scris ? Sau doar, aşa, se trezeşte să facă serial Columbeanu?
J.N: Aţi spus că prietena dumneavoastră, doamna Laurence Tacou, a sustras acele documente.
E.C: Nu am spus asta, pentru că eu personal nu am văzut-o furând. Şi dacă eu nu am văzut-o nu pot să spun asta. Se pare că aşa este pentru că era şi fiul meu de faţă, erau şapte persoane în cameră, ea s-au dus şi în camera de alături. Eu, personal, nu am văzut să le fi luat.
J.N: Aţi încercat să luaţi legătura cu doamna Tacou?
E.C: Am încercat de nenumărate ori să luăm legătura cu dânsa şi să-i punem următoarele întrebări. Cine a cumpărat de la ea această arhivă? Pentru că ea a spus că un colecţionar. Am vrut numele colectionarului. Apoi, cine a organizat licitaţia şi unde au ajuns banii, pentru că eu nu am primit nimic. Nu mi-a răspuns.
J.N.: Ar fi vorba de 300.000 de euro încasaţi de cel care a vândut arhiva la licitaţie.
E.C.: Se poate. Dar pe mine m-a sunat un jurnalist din străinătate, care a asitat la licitaţie, ca să-mi spună că s-a făcut această licitaţie. Nu aveam de unde să ştiu, dacă nu am fost anunţată. Jurnalistul mi-a mai spus că înainte de Paşti o să treacă prin România şi ca o să-mi dea toate detaliile. Atâta ştiu.
J.N.: Domnul Ilieşoiu spune că s-a întâlnit cu soţul dvs. înainte să moară şi că acesta i-ar fi spus că a fost dorinţa lui Emil Cioran ca arhiva să meargă la Biblioteca Astra din Sibiu.
E.C.: Dar de ce să fac eu donaţia? Şi nu le-a donat soţul meu, direct? Acestea sunt poveştile lui Ilieşiu.
J.N.: Credeţi că are un interes dl. Ilieşiu?
E.C: Este mobilizat şi dirijat de Gabriel Liiceanu, care are o ranchină pentru că soţul meu s-a înţeles cu el ca toţi banii încasaţi din lucrările care au apărut după moartea lui Emil Cioran la editura Humanitas sa fie daţi sub formă de burse. Ori el nu a făcut aceste burse aşa cum trebuie. A dat sporadic, într-adevăr, câtorva persoane, dar nu ştiu pe ce criteriu, nu s-a ţinut de acest lucru. Şi ani de zile a mai publicat nu ştiu câte lucrări ale lui Cioran. Asta pe de-o parte. Iar când l-am rugat să-mi spună numele persoanelor care au beneficiat de bursă, mi-a răspuns foarte obraznic: "Nu dau nici un fel de informaţii nimănui şi, te rog, ca astfel de probleme să nu mai existe.” După ce l-am primit în casa mea de atâtea ori şi l-am tratat ca atare. Eram în cele mai bune relaţii. Totul până la bani. Asta este Liiceanu. Păcat că este un scriitor bun, dar ca om nu valorează.
J.N: Arhiva a fost evaluată acum ceva timp şI aţi fi dorit ca statul român să o cumpere.
E.C.: A fost evaluată. Mi s-a trimis evaluator de la Bibliotecă, m-am adresat Mininsterului Culturii, doi ani am dus tratative, după care mi-au transmis că nu au banii necesari. Aş fi acceptat şi mai puţin de 100.000 de euro, cât a fost evaluată. Şi m-aş fi bucurat să rămână la aceste persoane, dar ministerul nu le-a dat bani.
J.N.: Aţi fi avut parte, totuşi, de niste bani de la doamna Tacou...
E.C.: Este adevărat că mi-a trimis nişte bani după ce a luat documentele.
J.N.: Deci ştiaţi că a luat documentele?
E.C.: Ştiam că a luat documentele, da.
J.N.: Dar dânsa pentru ce v-a dat acea sumă da bani, exact?
E.C.: În ideea să le posede dânsa. Ea mai avea foarte multe documente şi de la tatăl ei, care a fost prietenul cel mai bun al lui Emil Cioran. Acest Tacou l-a protejat foarte mult, mereu îl invita la el. Era un om foarte bine situat. De altfel, când am fost în Franţa, ne-a dus la mansarda lui Emil Cioran. Tacou ne-a găzduit în palatul lui de acolo. Am fost în relaţii apropiate, deci nu am dat nimic unor străini care nu erau competenţi.
J.N.: De ce vă dezamăgeşte acum d-na Tacou?
E.C.: Pentru că nu m-a pus şi pe mine în temă cu licitaţia. Asta nu am înţeles. Când eşti aşa prieten cu cineva trebuie să-i şi relatezi anumite lucruri. Iar Ilieşiu nu are nici un drept să se amestece pentru că nu are nimic scris. Numai vorbe cărora nu ştiu cât credit pot să le acord. Apoi, un lucru pe care îl subliniez, documentele acestea trebuiau date de Aurel Cioran, soţul meu. Altfel nu mi le lăsa mie prin testament. El a tot donat şi a considerat că a donat suficient: 540 de scrisori şi eu 520 de cărţi. Noi, pot să spun, ne-am făcut datoria faţă de ţara noastră.
J.N.: Spuneţi că Aurel Cioran nu ar mai fi vrut să încredinţeze arhiva, aşa cum spune Sorin Ilieşiu, Bibliotecii Astra din Sibiu?
E.C: El le făcuse deja o donaţie şi dacă ar fi vrut să le doneze, le dona. Nu e adevărat că a murit înainte să facă acest lucru. Ar fi avut timp berechet să predea şi ultimele lucrări ale lui Emil. Dar ştiţi ce se întâmplă? Emil era numai criticat în ultimul timp şi probabil că abia acuma îşi dau seama de valoarea lui. A fost denigrat chiar de români şi de asta nici nu a venit în ţară. Noi am insistat să vină, dar mai bine că nu a făcut-o pentru că ar fi primit ce a primit Noica, ani de închisoare. Pentru că au fost discipolii lui Nae Ionescu şi toţi au păţit ce au păţit.
J.N.: Şi atunci staţi liniştită? Nu vreţi să aflaţi adevărul despre ce s-a întâmplat cu arhiva chiar şi pe cale juridică, dacă doamna Tacou nu vă va răspunde?
E.C.: Chiar azi am vorbit cu secretara lui Tacou şi mi-a spus că ea nu cunoaşte ce s-a întâmplat, dar o s-o pună în temă şi pe d-na Tacou.
J.N.: Dacă nu veţi primi, totuşi, un răspuns vă împăcaţi cu situaţia?
E.C: Dar ce să fac? Desigur că mă voi împăca. Până la urmă documentele au intrat în ţară. Asta este esenţialul. Întra-devăr, poate că şi eu aveam dreptul să primesc ceva, dar dacă nu am primit, nu am primit. Nu mă lupt petru bani. Sunt şi în vârstă şi foarte dezamăgită de românii noştri care se pretează la astfel de situaţii.
Jurnalul Naţional: Copiii dvs înţeleg că nu vreţi să luptaţi?
Eleonora Cioran: Păi ce au de făcut? Ce ar putea să facă. Eu dictez în fond. Dar sper să nu se transforme totul într-un serial, pentru că e deplorabil. Uite ce se întâmplă cu Oana Zăvoranu şi cu Columbeanu. Dar asta vor ai noştri. Asta le place şi aşa se lansează şi ajung diverşi vedete.
Citeste si:
Regizorul Sorin Ilieşiu este convins că licitaţia manuscriselor lui Cioran ascunde o escrocherie
Plângere penală pentru arhiva Emil Cioran
Lotul documentelor lui Emil Cioran a fost donat Academiei Române
