Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Uniunea Generală a Sindicatelor din România (UGSR) era până în 1989 o organizaţie mamut. Circa opt milioane de salariaţi plăteau lunar o cotizaţie de 1% din salariu, iar mişcarea sindicală reuşise să strângă, în numele clasei muncitoare, o avere impresionantă. Zeci de hoteluri şi vile, sute de baze sportive, sute de apartamente, zeci de cluburi, maşini, autobuze şi multe altele. În evidenţele contabile figura chiar şi un vapor. În conturile mişcării banii curgeau cu nemiluita. În 1989 era 4,7 miliarde de lei vechi şi 2,8 milioane de dolari.
O avere impresionantă care ar fi făcut invidios orice fond de investiţii a fost „subtilizată” abuziv de noile confederaţii sindicale apărute rapid după decembrie 1989 şi au fost necesari 25 de ani pentru ca justiţia să facă lumină în unul dintre cele mai grave cazuri de furt din averea naţională. Cum a fost posibil acest jaf şi ce se mai poate recupera ne spune Dragoş Frumosu, preşedintele Confederaţiei Generale a Muncii-Uniunea Generală a Sindicatelor din România (CGM-UGSR), organizaţie sindicală pe care instanţa a recunoscut-o ca fiind continuatorul şi moştenitorul de drept al UGSR.
Rep: Cum a fost posibil ca o avere imensă să fie înstrăinată fără ca cineva să reacţioneze?
D.F: Vorbim despre o înstrăinarea abuzivă care are la bază un fals grosolan. Imediat după 1990 s-a înfiinţat Comitetul Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România, iar în funcţia de preşedinte a fost ales Ştefan Călinescu. S-a încercat atunci schimbarea denumirii de UGSR şi crearea unui nou statut. La schimbarea denumirii s-a renunţat, considerându-se că este o denumire cu rezonanţă istorică, organizaţia fiind înfiinţată în 1906. În 1945 a devenit Confederaţia Generală a Muncii, iar în 1966 s-a revenit la denumirea de UGSR. Aceste schimbări de nume au fost ulterior, după 1990, speculate.
Rep: Adică?
D.Frumosu: Până în 1966 exista obligativitatea ca schimbarea denumirilor organizaţiilor obşteşti să fie trecute în Registrul de Menţiuni al judecătoriei sau tribunalului. După 1966 s-a renunţat la această obligativitate, motiv pentru care revenirea la denumirea de UGSR nu a mai fost trecută în Registrul de Menţiuni. Acest lucru a stat după 1990 la baza tuturor intervenţilor făcute de confederaţiile sindicale noi apărute şi care au preluat patrimoniul, ele susţinând că UGSR nu există.
Rep: A fost întreţinută voit o situaţie ambiguă?
D.F: Da, şi în aceste condiţii UGSR nu a putut timp de 25 de ani să-şi susţină continuitatea. Având în vedere imensa baza turistică, dar şi banii UGSR, în 1990 s-a decis ca toată situaţia juridică a acestui patrimoniu să fie stabilită în cadrul unui congres al confederaţilor sindicale, dar acest congres nu a mai fost convocat niciodată.
Rep: Au evitat acest congres noii lideri sindicali pentru a-şi putea împărţi, după bunul plac, averea UGSR?
D.F: Prima confederaţie apărută a fost CNSLR, condusă de Victor Ciorbea, şi un pic mai târziu CSI-Fraţia, condusă de Miron Mitrea şi Cartel Alfa, condus de Bogdan Hossu. De aici a început balamucul.
Rep: Vă referiţi la lupta pentru a pune mâna pe banii UGSR şi patromoniul imobiliar?
D.F: Da. CNSLR a recurs la un artificiu. În articolul 26 din statutul său se prevedea că este succesorul de drept al UGSR şi îi preia patromoniul. Total abuziv. Dându-şi seama că doar acest articol nu este acoperitor, în iulie 1990 CNSLR a făcut un proces verbal de predare-primire a patrimoniului. Procesul verbal era încheiat cu Comitetul Naţional Provizoriu de Organizare a Sindicatelor Libere din România. În mod normal din partea Comitetului ar fi trebuit să semneze preşedintele său ales, adică Ştefan Călinescu, dar în locul său a semnat o persoană care nu avea împuternicire să facă asta. S-a recurs astfel la un fals.
Rep: Odată rezolvată preluarea ce s-a întâmplat?
D.F: Articolul 26 din statutul CNSLR şi acest proces verbal semnat în fals au stat la baza gestionării frauduloase a patrimoniului UGSR după 1990. Ulterior, în noiembrie 1991, CNSLR, Frăţia şi Alfa au semnat o tranzacţie prin care şi-au împărţit frăteşte patrimoniul ( vezi facsimil-n. red). În 1992 ele înfiinţează societatea de turism SIND România SRL în care vin cu patrimoniul UGSR ca aport de capital. Un capital imens care se ridica la 1,65 miliarde de lei vechi.
Rep: Instituţiile statului nu ştiau ce se întâmplă cu patrimoniul?
D.F: Ba da, ştiau foarte bine. Ştefan Călinescu a făcut ani de zile intervenţii pe la instituţiile statului pentru a se clarifica situaţia patrimoniului, dar acestea au închis ochii.
Rep: În aceste condiţii v-aţi decis să acţionaţi....
D.F: Văzând că nimeni nu intervine, în condiţiile în care cele 300 de apartamente se vânduseră, se vânduseră sedii cu o mare valoare pe piaţa imobiliară, multe clădiri fuseseră lăsate în paragină, gestionarea hotelurilor care funcţionau era frauduloasă, cluburile sportive nu mai existau etc., am continuat cu acţiuni în instanţă, am cerut clarificări şi sprijin instituţiilor statului şi am luat în calcul o altă strategie. Am completat cu documente de arhivă, am reconstituit un dosar complet de la 1945 şi până în prezent şi am convocat un congres.
Rep:Când a avut loc şi ce s-a decis aici?
D.F: Situaţia s-a rezolvat de abia anul acesta. După ce în februarie 2016 Congresul UGSR a decis schimbarea denumirii în Confederaţia Generala a Muncii-Uniunea Generală a Sindicatelor din România (CGM-UGSR), Tribunalul Ilfov, prin sentinţa civilă nr. 1450/25 mai 2016, a admis cererea noastră, a recunoscut că activitatea UGSR nu a fost întreruptă niciodată, a recunoscut toate congresele, statule şi organele de conducere alese din 1945 până în prezent. Mai mult, GCM-UGSR a fost înregistrată în Registrul de Menţiuni Speciale al Tribunalului Bucureşti, conform prevederilor Legii nr.62/2011 republicată.
Rep: Ce înseamnă asta?
D.F: Asta înseamnă că CGM-UGSR, este proprietarul de drept al patrimoniului de până în 1990. În aceste condiţii CGM-UGSR trebuie să facă demersurile pentru preluarea patrimoniului.
Rep: Cum veţi face acest lucru?
D.Frumosu: Se pare că situaţia se va rezolva pe două căi. Pe de o parte dovedind existenţa noastră în situaţiile în care în Cartea Funciară nu a fost schimbat numele proprietarului, adică UGSR, iar pe de altă parte apelând la instanţă acolo unde transferul de proprietate s-a făcut fraudulos pe parcursul celor 25 de ani. Oricum, sentinţa instanţei din 25 mai a şi fost atacată în instanţă de cele patru confederaţii sindicale care gestionează patrimoniul, de SIND România SRL şi de către Asociaţia Naţională a Caselor de Cultură.
Rep: Nu vă gândiţi să mergeţi în instanţă cu Victor Ciorbea, Miron Mitrea, Bogdan Hossu şi cu cei care s-au adăugat pe parcurs la împărţirea patrimoniului?
D.F: Probabil că astea vor fi acţiuni ulterioare. Faptele penale oricum s-au prescris. Noi ar trebui să facem o solicitare de audit care să constate ce mai există din patrimoniu raportat la ce era în 1990. Din hoteluri, în general, nu s-a vândut, dar s-au lăsat în paragină multe. S-au înstrăinat altele bunuri şi, teoretic, trebuie să ne luăm gândul de la ele. Nici nu mi se pare firesc ca proprietarii apartamentelor de după 1990 să-şi piardă proprietăţile, ei fiind în marea majoritate, cumpărători de bună credinţă. Dacă cineva trebuie să răspundă aceştia sunt cei care au vândut.
Rep: Am înţeles că problema patrimoniului a intrat şi în atenţia DNA în urmă cu câţiva ani?
D.Frumosu: Da, şi există rezoluţia DNA nr.197/2011 la dosarul 109/P/2011 în care s-au efectuat cercetări cu privire la posibile acte de corupţie săvârşite în legătură cu patrimoniul sindical. Prin aceasta, DNA confirmă că s-au săvârşit infracţiuni de înşelăciune, precizând totuşi că faptele constatate s-au prescris. Dosarul nu a fost închis, iar noi am făcut acum circa o lună o revenire prin care am cerut continuarea cercetărilor DNA. Este instituţia care, împreună cu instanţele de judecată credem ca poate face dreptate. (Pasaj din rezoluţia DNA - dam facsimil).
Daca mai este loc
Rep: Vizavi de problema patrimoniului clasa politică cum se plasează?
Astăzi sunt unii politicieni care încearcă să se implice. În anul 2009, câţiva dintre ei, la presiunile liderilor celor patru confederaţii, au scris un proiect de lege cu intenţia de a rezolva situaţia juridică a patrimoniului. Atunci proiectul a fost respins în Senat, dar şi Guvernul a dat aviz negativ. Acum se încearcă să fie readus în discuţia Comisiei Juridice a Camerei. CGM-UGSR a trimis documente către toate partidele politice, către liderii grupurilor parlamentare şi la Comisia Juridică. Sperăm ca toţi să înţeleagă că CGM-UGSR trăieşte şi că succesiunea unei persoane vii nu poate fi facută fără acordul ei. În plus, cineva trebuie să răspundă pentru jaf, gestionare frauduloasă şi falsuri. Nu cred că politicul se poate implica în soluţionarea unei asemenea probleme. În cazul nostru, un patrimoniu construit din cotizaţiile membrilor şi cu o importanţă naţională.
Vrem ca acest patrimoniu să fie folosit în favoarea tuturor membrilor de sindicat, inclusive a celor care au cotizat o viaţă, iar acum sunt pensionari.
De bazele de tratament şi odihnă trebuie să beneficieze toţi membri, biletele să fie parţial subvenţionate de CGM-UGSR, iar o parte din venituri să se reîntoarcă în servicii pentru membri. Este nevoie de departamente puternice care să lucreze pentru angajaţi, care să le câştige şi să le apere drepturile. Mişcarea sindicală din România trebuie reorganizată.
Banii din conturile UGSR au dispărut. În urma demersurilor făcute la bănci prin care am solicitat să ni se comunice cine a scos banii din conturi am aflat că acest lucru a fost făcut de CNSLR, în baza articolului 26 din statut prin care îşi arogau dreptul de a fi continuatorul şi moştenitorul de drept al UGSR. Răspunsul primit de la BCR-facsimil
Cum s-au împărţit banii UGSR-facsimil
