Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Generalul în rezervă, Constantin Lucescu, a fost avocatul soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu în procesul de condamnare la moarte a cuplului prezidenţial. El a acordat un interviu pentru Jurnalul Naţional în care susţine că revoluţia din România a fost o piesă de teatru scrisă de autori străini, cu regizori străini, actori predeterminaţi de posturile străine de propagandă şi cu populaţia nemulţumită pe post de figuraţie. Legat de rolul de avocat pe care l-a avut în procesul familiei Ceauşescu, Constantin Lucescu a precizat că a solicitat atunci ca aceştia să nu fie condamnaţi la moarte.
Jurnalul Naţional: În acest moment, credeţi că România a meritat şi/sau merită sacrificiul tinerilor de acum 25 de ani?
Constantin Lucescu: Lupta pentru o democraţie adevărată, care să ducă la o viaţă mai bună şi la speranţe pentru viitor, merită orice sacrificiu. Jertfa de sânge din decembrie ’89 ar trebui să fie onorată prin normalizarea unei vieţi politico-sociale multi partite, bazată pe principii doctrinare neviciate, pe respectarea valorilor reale ale societăţii, şi nu pe oportunismul politic generalizat manifestat în momentul de faţă.
■ Care dintre sloganurile Revoluţiei au rămas în actualitate şi de ce?
■ Rămâne şi astăzi în actualitate întrebarea “Cine a tras în noi în 21-22?” Oportunismul găsirii unor căi de acces spre valorile euroatlantice ne-au făcut şi ne fac încă incapabili de recunoaşterea faptului că în decembrie 1989 factorul extern a fost determinant în strategia scoaterii în stradă a maselor de manifestanţi, folosindu-se în acest scop acte de diversiune calificată. Decembrie 1989 a fost o piesă de teatru scrisă de autori străini, cu regizori străini, actori predeterminaţi de posturile străine de propagandă, şi cu populaţia nemulţumită pe post de figuraţie. Cu atât mai mult este regretabilă pierderea de vieţi omeneşti civili şi militari. Un act important al acestei piese a fost perfect jucat la Televiziunea publică, de unde s-a transmis pentru prima oară o revoluţie în direct.
■ Ce măsuri luate atunci nu le-aţi mai lua cum? (sau ce greşeli s-au făcut şi nu le-aţi mai repeta?
Deschiderea graniţelor în plin conflict intern, manipularea televiziunii naţionale şi implicit a populaţiei, lăsarea în zonele de impact a unor întregi rezidenţe străine, lucru observat chiar şi de doamna Doina Cornea, care nu credea că ostaşii Armatei Române pot fi trăgătorii de elită responsabili pentru victimele împuşcate profesionist, exact în frunte.
■ A lămurit trecerea timpului controversa revoluţie/lovitură de stat?
Aceasta nu a fost niciodată o controversă întrucât, din punct de vedere istoric şi politic, este cert că momentul ’89 reprezintă o lovitură de stat în care factorul militar a avut un rol hotărâtor în înlăturarea conducătorilor regimului dictatorial. Entuziasmul populaţiei şi dorinţa fierbinte de răsturnare a unei dictaturi prin ieşirea în stradă reprezintă acordul deplin al românilor la actul istoric înfăptuit, dar nu poate fi o revoluţie pentru că nu a fost organizată conform unui plan prealabil intern de acţiune pentru preluarea puterii. ?ntâlnirea de la Malta a dat undă verde dispariţiei Cortinei de Fier şi reformării guvernelor din Europa de Est, urmările fiind cele pe care le simţim acum pe pielea noastră. Preşedintele Iliescu a reprezentat atunci singurul factor de adiţie a voinţei maselor şi de iniţiere a formării unor noi organisme de preluare a puterii în stat, pentru a se pune capăt haosului şi riscului de pierdere a unei părţi din teritoriul statului român.
■ După 25 de ani de democraţie şi stat de drept, mai credeţi că soţii Ceauşescu trebuiau împuşcaţi sau nu? De ce?
La această întrebare am răspuns în cadrul procesului soţilor Elena şi Nicolae Ceauşescu, moment în care am solicitat să nu fie condamnaţi la moarte. Actul condamnării nu a respectat nici o procedură penală aplicabilă în speţă, iar dosarul întocmit poartă numărul 1/1990. Referirea la statul de drept şi la democraţie cred că este normal să o cantonăm în afara ultimilor 10 ani de dictatură băsistă şi de injustiţie politică.
■Dacă aţi faţă în faţă cu părinţii tinerilor morţi la Revoluţie, ce le-aţi spune acum, după 25 de ani, despre pedepsirea celor vinovaţi de moartea lor?
Spre familiile care şi-au pierdut fiinţe dragi în acele evenimente din decembrie ’89 nu pot decât să-mi îndrept întreaga mea compasiune creştinească pentru acele momente tragice şi să le doresc din tot sufletul aflarea adevărului şi pedepsirea vinovaţilor, pentru că până acum, cu rare excepţii, au fost condamnaţi numai “acari Păun”.
■Dacă ar fi vorba despre o ultimă soluţie, aţi mai participa la încă o revoluţie?
Da, dar la o revoluţie care să conducă la evoluţia spirituală a românilor, la unitate naţională şi progres social, şi nu la încă un scenariu pus la cale de neprielnici care urmăresc deznaţionalizarea poporului, ruperea teritoriului şi impunerea unor aşa zise valori robotice care distrug credinţa, învăţământul, cultura şi obiceiurile naţiei noastre.
