Întâlnire online cu Nicu Alifantis

andreea @ reactii cred ca de mult 8un concert de o asemenea anvergura nu a declansat reactii atit de diverse, de contradictorii. dvs ati fost si pe scena in seara aceea... cum s-a vazut distinsa adunare de pe scena? si cum s-a vazut concertul lui dylan din fata scenei?... banuiesc ca ati ramas la concert... l-ati intilnit pe dylan in culise?

Nicu Alifantis: Dacă l-am întâlnit pe Dylan în culise? Ei bine, da, l-am văzut. Eu aveam întâmplător cabina chiar lângă trupa lui, şi a apărut la un moment dat, s-a uitat prin noi, a trecut pe lângă noi, şi s-a dus direct în cabină. Reacţia firească pe care am avut-o a fost să ne ridicăm în picioare. A intrat în cabină  la băieţii lui, într-o mică şedinţă, au stat de vorbă, nu mai mult de cinci minute. Şi-a aprins o ţigară. Au discutat, bănuiesc, despre repertoriu, mai exact despre piesa cu care urmau să înceapă şi despre cea cu care au încheiat concertul, nu cred că au vorbit despre toate. După care a plecat şi nu l-am revăzut decât în momentul în care şi-a început show-ul. Arăta foarte bine, îşi trădează vârsta, e adevărat, dar arăta foarte bine. Avea un tonus foarte bun.

Ce pot să vă zic despre ce s-a văzut pe scenă? S=a văzut un muzeu de instrumente. Toate erau foarte vechi, era o colecţie de chitare acustice, cred că vreo douăzeci, vreo treizeci de chitare electrice , dacă nu şi mai bine. Tot echipamentul tehnic era foarte vechi, de prin anii '60-'70. Nu ştiu dacă erau bine întreţinute sau erau o replică modernă, reconstruită pe stilul acelor ani. Bănuiesc că erau chiar originale, şi bine întreţinute.
Reacţia pe care mi-a transmis-o văzându-l, şi văzâdu-i trupa, a fost cea a unor oameni care se rostogolesc care se tot duc înaite, neştiind de unde au plecat şi nici unde 'or să ajungă. Toată povestea asta avea o încărcătură aşa de frumoasă pentru că era impresionant să vezi o echipă de peste 25 de tehnicieni, în care fiecare ştia foarte precis să-şi facă treaba. Până a început spectacolul totul era curăţat, aranjat, stivuit, pus la locul lui. Un staff care trebăluia pe lângă trupa lui Dylan, şi pe lângă Dylan însuşi.

Noi am fost atenţionaţi să nu-l interpelăm deoarece ar putea avea o reacţie imprevizibilă şi am preferat să avem doar acea reacţie firească de a ne ridica câd a trecut prin faţa noastră, şi aşa am şi rămas până când a plecat. Nu s-a uitat la noi, sub nicio formă... Dar nu asta e important, important este că preţ de cinci minute am avut şansa să respir acelaşi aer şi să-l văde de la un metru şi jumătate pe acest magnific muzician al acestor timpuri.



Ana @ Intrebare Multi au contestat valoarea concertului lui Bob Dylan, pentru ca nu au primit de la acesta muzica pe care o cunosteau. Cum priviti asta? A fost o fuga inutila de cea mai glorioasa parte a trecutului lui de artist sau a fost o simpla strategie de reinventare,considerata necesara de unii, in viata fiecarei legende? Multumesc!
Nicu Alifantis: Costant, din mai multe mesaje postate aici, că se contestă valorea concertului lui Dylan. Mie mi se pare un lucru uşor eronat să gandeşti aşa, ceea ce poate spune cineva, prezent la un astfel de eveniment, este că i-a plăcut sau nu. Să conteşti valoarea cuiva, şi mai ales a unuia ca Bob Dylan e un pic exagerat, zic eu. Nu cred că se gâdeşte cineva să meargă atât de departe în privinţa fugii de trecut sau a reinventării. Un om ca Bob Dylan nu cred că are de ce să fugă de ceva ce a făcut, pentru că a făcut numai lucruri absolut senzaţionale în viaţa lui. Cât priveşte reinventarea, e dreptul fiecărui artist să abordeze acest lucru, cred ca la el a fost pur şi simplu vorba de un pas înainte pe drumul pe care şi l-a croit şi nu cred că are de dat cuiva vreo explicaţie. Dacă el are chef să cânte numai la orgă, căntă numai la orgă, dacă are chef să ia chitara di ncând în când o face, sau muzicuţa...

Ana @ Despre Bob Dylan Singurul motiv pentru care au exisat voci care sa conteste prestatia lui Bob Dylan a fost lipsa pieselor pe care publicul nostru le cunostea cel mai bine. Ce credeti? A gresit, fugind de cea mai glorioasa parte a trecutului lui muzical? Sau a adoptat o strategie obisnuita, de reinventare, de care marile legende au nevoie, din cand in cand, pentru a supravietui?
Nicu Alifantis: Aş vrea să clarific povestea repertoriului. Un artist ca Bob Dylan cântă chiar ceea ce are el chef să cânte. Ce-i face lui plăcere să cânte în seara respectivă, în funcţie de starea pe care o are, şi atâta tot. Nu cred că îl iteresează cărui public i se adresează pentru că ideea e una şi foarte clară: când ai un astfel de concert e clar că vin oamenii să te vadă, să te asculte şi se presupune că oamenii sunt informaţi. Şi atunci, pot să vă spun, nu sunt sigur dacă şi la Bucureşti, dar acum trei ani, la Paris, am intrat pe site-ul lui Dylan, imediat după concert, am aflat că play-list-ul concertului era de 180 de piese, deci oamenii din trupă trebuiau să ştie foarte bine 180 de piese ale lui Dylan, din care el cânta nouă, zece sau 15 piese. Este inutil să acuzi pe cineva că nu ţi-a cântat piesa pe care tu ţi-ai fi dorit-o. Asta este! În fond îl vezi, îl asculţi, ăl vezi, îl pipăi, preţ de două ceasuri, şi cred că ăsta e lucrul cel mai important! Iar faptul că a cântat câteva din piesele lui emblematice este un mare câştig, putea, foarte bine, să cânte integral ultimul său album şi cu asta basta! Şi atunci cred că era o supărare maximă. Şi ce făceau dezamăgiţii, se sinucideau? Ce-i asta? Este o mare prostie!


bobi @ prea tirziu? am fost la concert, cu niste prieteni. dupa a doua piesa, am plecat. am vrut sa plec cu imaginea MEA despre marele dylan. si nu cu cea pe care o vedeam atunci pe scena. n-am fost singurul... cred ca m-am asteptat la altceva. m-am asteptat sa cinte acele geniale cintece care i-au adus faima. am inteles ca a cintat totusi vreo doua... mi-a parut fara chef de-a cinta... m-am asteptat ca sunetul sa fie exceptional... am plecat trist. a venit prea tiorziu pentru noi?
Nicu Alifantis: Nu cred că Bobi este cu adevărat un îndrăgostit de Dylan, dacă a plecat după a doua piesă. Nu ştiu ce se aştepta el să vadă, în sie, faptul că îl vezi pe Dylan este un lucru extraordinar, atât şi nimic mai mult . Să aştepţi să cânte acele cântece geniale? Care cântece? Toate cântecele lui Dylan sunt geniale! Bobi cred că trăieşte în altă lume. Spune că Dylan n-a cântat cu chef. Ba a cântat cu chef! Dacă te uitai mai bine la el, îl vedeai! Am o fotografie cu Dylan, în care e surprins zâmbind, şi zâmbind către public, un lucru care este absolut extraordinar! Deci, Bobi să îţeleagă că Dylan cântă pentru a fi ascultat, nu pentru a fi văzut, petru că nici vreo frumoasă blodă, nici vreun june plin de muşchi şi că dacă ai şansa să mergi la un concert de-al lui trebuie să te bucuri cap-coadă. Eventual ar putea să-ţi pară rău fiindcă ai fi vrut să cânte u ştiu care piesă. Ei bine, n-a fost să fie! Dacă ai păreri de rău după a doua piesă, înseamă că ai venit degeaba, ai bătut drumul de pomană! Eu sunt uţor dezamăgit de oamenii care au aceste păreri, pentru că realizez că ei, de fapt, vor să se afle î treabă, doar aşa vorbind, şi nu sunt interesaţi cu adevărat şi sincer de un anume fenomen muzical.


sandu s. @ genial a fost un concert genial. cine nu a stiut la ce vine, cine nu a stiut la ce sa se astepte mai bine statea acasa. ce vroiati, sa faca precum toti maimutoii: buna ziua bucuresti, hai cintati cu mine? cine cunostea discografia lui bob dylan, recunostea si cintecele, chiar daca le-a interpretat cu diferit, cu orchestraiile schimbarte, si nu se mai vaicarea aiuerea. sinteti de acord cu mine ca a fost genial?
Nicu Alifantis: Cu Sandu sunt de acord, pare singurul care gândeşte normal. În sfârşit un român normal! Sigur că Dylan e genial, şi concertul a fost extraordinar. Cei care au exprimat părerile anterioare, care au plecat după a doua piesă, nu au niciun fel de treabă cu muzica domnului Dylan.

Mie, sunetul mi s-a părut extraordinar, pentru că s-a urmărit un lucru, cu care publicul nostru nu este obişnuit, şi care este esenţial la un concert Dylan, a fost sunetul anilor'60-'70, aşa suna atunci, şi asta s-a dorit. Inclusiv pe scenă, inclusiv în monitoare, a fost sunetul acelor ani, sunete create de instrumentele folosite, pentru că altfel trupa ar fi avut instrumente foarte noi, care sună într-adevăr foarte bine, dar nu acesta era scopul. Piesele lui Dylan au farmec atunci când sunt cântate în sunetul acelor ani, cu in strumentele perioadei respective. Mi se pare firesc să cânţi într-un sound specific muzicii acelor ani! Dylan este un exponent al acelei perioade muzicale, e un om care a revoluţionat muzica acelor ani şi i se pare firesc să vină şi să cânte într-un sound absolut recognoscibil şi specific muzicii sale.

Cât priveşte orchestraţiile, când ai o trupă ca cea din seara concertului lui Dylan, sigur că jocurile muzicale sunt interesante, sunt ale lor, ei le înţeleg, şi pentru cineva care a avut şansa să fie în public, a fost un câştig fabulos să aibă şansa să participe la un astfel de dialog între muzicieni. Într-adevăr au fost piese cântate în alte variante, dar asta este o şansă să asculţi aceeaşi muzică apărută pe Dumnezeu ştie pe ce album live sau pe un album înregistrat într-o anume perioadă.

Aceasta este o reacţie normală, să te bucuri de ceea ce vezi, de ceea ce auzi din partea unui geniu ca Bob Dylan. Ar trebui să învăţăm în sfârşit de ceea ce ne oferă viaţa, să ne bucurăm de puţinele şanse pe care ni le oferă, să le luăm ca atare şi să nu mai mâniem pe Dumnezeu, acestea sunt nişte lucruri care te marchează şi cu care rămâi în suflet pe viaţă!



Alin @ Influenta Cand si cu ce piesa ati inceput sa studiati in amnunt creatiile artistice ale lui Bob Dylan si ce influenta a avut asupra compozitiilor
Nicu Alifantis: Aici e simplu, în general m-am ferit cât am putut de tare să fiu influenţat de anumite personalităţi muzicale şi singurul scop pe care mi l-am propus a fost acela de a-mi crea un drum propriu. În ce măsură am reuşit, habar n-am. Dacă aş fi avut şansa să mă nasc într-o alta ţară probabil că aş fi avut şansa să-l studiez pe Dylan la cursurile de la Universitate,  În rest nu am făcut altceva decât să ascult, şi atâta tot.



young & restless @ back in time ce credeti ca ar spune tanarul alifantis despre concertul bob dylan din 2010 de la Bucuresti?
Nicu Alifantis: În primul rând m-aş duce stăpânit fiind de un respect deosebit pentru o legendă şi o istorie a muzicii, dar oricum, asta aş face-o numai după ce aş fi avizat la ce concert urmează să merg.