Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
■ Jurnalul Naţional: Noi, românii, nu prea ştim să ne apreciem valorile, atât timp cât ele sunt în viaţă. De ce crezi că nu ne onorăm oamenii valoroşi?
■ Ionuţ Budişteanu: Eu sunt născut pe 1 Decembrie, de ziua României, şi am păstrat o legătură foarte strânsă cu oamenii care au crezut în mine şi m-au susţinut în pregătirea mea. Când am luat premiul Gordon E. Moore (n.n. este vorba de marele premiu la Intel International Science and Engineering Fair 2013, în valoare de 75.000 de dolari, cu invenţia sa, o maşină autonomă low-cost), foarte mulţi români s-au mobilizat şi chiar am reuşit să fac ceva pozitiv în această ţară. Primul ministru şi ministrul Educaţiei au creat, la sugestia mea, un program de 50 de burse de 15.000 de euro fiecare pentru 50 de viitori olimpici care vor să studieze şi să facă cercetare în România. Sunt foarte mândru de acest lucru, este doar un început şi cred că în România se poate face cercetare. Rezultatele mele nu au apărut peste noapte, în România am fost la peste 130 de concursuri, dar şi la 18 concursuri internaţionale. Am participat de 7 ori în America, în Mexic, Elveţia, Slovacia, Olanda, Turcia, Azerbaijan, Taiwan, Ucraina. Dimpotrivă, eu am fost susţinut tot timpul pentru rezultatele mele internaţionale.
■ Eşti onorat de vedetele trustului Intact, în campania "Români buni europeni". Avem nevoie de astfel de campanii?
■ Probabil campania dvs. a schimbat deja România, pentru că au conştientizat foarte mulţi români că schimbarea României stă în ei. Şi nu trebuie să aşteptăm pe cineva ca să schimbe România, pentru că avem mulţi oameni deosebiţi, cercetători, care împing ştiinţa mai departe.
■ Suntem noi, românii, buni europeni? Prin ce?
■ Bătălia economică forţează toate ţările să se afirme internaţional numai prin educaţie, ştiinţă şi tehnologie. Fiecare ţară are o istorie proprie, fiecare ţară are un Ştefan cel Mare al ei, dar doar o singură ţară îl are pe Petrache Poenaru, inventatorul primul stilou.
■ De ce crezi că europenii au, în general, o părere proastă despre noi, românii?
■ Dacă s-ar socoti toate părerile, cred că vom observa că sunt mai multe păreri bune. Din păcate, majoritatea oamenilor din străinătate nu au cunoştinţe foarte multe despre România. Eu mă mândesc întotdeauna că sunt român. Majoritatea oameniilor de ştiinţă au păreri foarte bune despre România. Din câte am sesizat, numai lumea arabă este împotriva tuturor creştinilor şi europenilor.
■ Cum am putea schimba percepţia greşită a unora despre noi?
■ Toţi ne dorim o Românie foarte dezvoltată, ca ţările din vest. Ţările dezvoltate au ajuns acolo unde sunt doar prin muncă. În general, în România este o crimă să munceşti, tot timpul vine cineva să îţi măsoare coada la lopată atunci când faci ceva. Nu trebuie făcută statuie celui care munceşte, trebuie doar lăsat în pace să muncească.
Aud numai de români care pleacă cu visele lor şi se întorc cu visele altora
■ Cum te-au primit acasă, la Rm. Vâlcea, ai tăi, prietenii, colegii, profesorii, după câştigarea marelui premiu Intel ISEF 2013, cu invenţia ta, maşina autonomă low cost?
■ Acestă recunoaştere pe care mi-a oferit-o Vâlcea va fi cea mai valoroasă pentru mine, deoarece îmi va arăta peste ani încrederea pe care mi-a acordat-o comunitatea din care provin. Încrederea este cel mai important, dar şi cel mai dificil lucru de dobândit pe care l-am căpătat în acest oraş şi mi-a fost acordată şi oferită de oameni foarte importanţi. Încrederea lor mă onorează şi mă obligă. Calitatea mea de cetăţean de onoare al oraşului Rm. Vâlcea mă obligă să mă ridic şi în viitor la nivelul încrederii pe care mi l-a acordat comunitatea din care provin.
■ Ce ţi-ai propus să faci cu cei 75.000 de dolari pe care i-ai primit ca premiu, peste Ocean?
■ Banii câştigaţi o să fie folosiţi cu cap pentru dezvoltarea următoarelor proiecte. Nu este primul concurs internaţional pe care l-am câştigat. Am participat la 18 concursuri internaţionale din 11 ţări diferite. Întotdeauna foloseam banii câştigaţi din premii pentru realizarea următoarelor proiecte. Mi-am creat un laborator propriu de electronică, în care am investit 3-4.000 de dolari.
■ Ai fi putut să te înscrii la o facultate de afară, însă tu ai ales Universitatea de Matematică şi Informatică din Bucureşti. Ai primit deja propuneri de colaborare cu mari companii din străinătate, însă tu ai preferat să rămâi aici. De ce ai făcut aceste alegeri?
■ De foarte mult timp am optat pentru a studia în România. Încă nu l-am văzut pe acela care a făcut Oxford-ul să vină în România să ne arate panaceul universal. Aud numai de români care pleacă cu visele lor şi se întorc cu visele altora. Ajung reprezentanţi de vânzări ai marilor companii în România. Presupun că toţi cei de la FMI au terminat Harvard-ul şi alte universităţi prestigioase şi nu au adus nici un miracol României, parcă au adus chiar mai mult criza în ţară.
■ Când cei mai mulţi elevi supradotaţi fug de învăţământul românesc şi se plâng de el, tu l-ai ales. De ce?
■ Acum o lună am absolvit un liceu public din Râmnicu Valcea, Liceul Tehnologic Oltchim. Eu personal sunt un rezultat al învăţământului românesc, deşi foarte mulţi critică educaţia din România, despre care spun că e la pământ. La concursul din America, învăţământul românesc a câştigat şi a fost în frunte faţă de sistemul educaţional din America sau din Europa. În ultimi ani, am lăsat deschisă posibilitatea studiului în România. Ultimul premiu îmi confirmă faptul că pot studia orice în România şi că pot fi apreciat de întreaga omenire, chiar dacă vin şi sunt din România. După ce am câştigat marele premiu la concursul Intel ISEF din Phoenix, am decis definitiv să studiez la Universitatea din Bucureşti, deşi am aplicat la universităţi din SUA, deoarece eu cred că România se va dezvolta în următorii 10-20 de ani şi se vor putea face cercetare şi educaţie de calitate înaltă.
Se poate face performanţă şi în România
■ De ce pleacă atât de mulţi tineri români valoroşi să studieze şi să muncească în străinătate?
■ Foarte mulţi tineri sunt îndrumaţi de părinţi, cunoştinţe, vecini şi chiar profesori că în străinătate “umblă câinii cu covringi în coadă”, vestitul “American dream”. Sunt foarte dezamăgit că foarte mulţi români îşi trimit copiii să studieze la liceu pe la rude în Italia, Spania sau Anglia. Nu consider că un elev care studiază la vreun liceu particular prin Elveţia va avea o pregătire mai bună decât un elev român care ar fi studiat la un liceu public în România. Înţeleg un program de masterat sau doctorat în străinătate, dar liceul? Sunt o persoană care-şi doreşte o carieră bazată pe realizările proprii şi nu pe numele universităţii din CV-ul meu. Sunt foarte dezamăgit de aceşti români care “fug” să studieze pe la diverse universităţi şi se întorc în România ca să-şi facă o carieră pe numele universităţii. Deja sunt sute de absolvenţi români de universităţi străine de top care vin în România şi încearcă să se angajeze prin Guvern, singura lor realizare fiind aceea că au terminat o universitate celebră.
■ Ce le transmiţi celor care aleg acest drum?
■ Că se poate face performanţă şi în România.
■ La ce proiecte lucrezi acum?
■ Încerc să colaborez cu câteva companii din România pentru realizarea versiunii Lidarului 3D impus de mine şi, până la anul, să pun o maşină autonomă foarte ieftină pe străzile din România.
■ Ce visezi să inventezi?
■ Nu pot să îmi dau seama unde voi fi în următorii ani. Eu îmi doresc să devin profesor universitar şi fac cercetare în domeniul Inteligenţei Artificiale. Cei ce schimbă lumea nu sunt programatorii din industrie, ci acei profesori universitari care fac cercetare întreaga carieră. Dacă matematica este veche de peste 2500 de ani, iar matematicianul Leonard Euler, adevăratul descoperitor al transformatei Fourier, nu şi-a putut da seama de aplicabilitatea formulei lui, ci pentru el a fost doar o problemă "simplă" de câte ori apare o explozie solară... Toată electronica, tot ce vedem noi, gadgeturi, telefoane, calculatoare, instituţii de cercetare, sunt bazate numai pe formalismul matematic gândit de el şi aplicat de electronişti. Informatica este doar în ultimii 50 de ani şi aceşti profesori universitari care au făcut cercetare au schimbat faţa omenirii.
■ Ai avut primul computer la vârsta de 3 ani. Pentru ce îl foloseai, te jucai, scriai, desenai? Când ai început să iei computerul în serios?
■ De la 3 ani am calculator şi, ca orice copil, mă jucam. La 7 ani aveam peste o mie de CD-uri cu jocuri. În clasa a treia am citit într-o revistă cum se fac filmele 3D la Hollywood şi am instalat 3DS Max 7. Am încercat să modelez obiecte, mesh-uri şi să fac filme 3D timp de un an, dar nu am avut talent artistic. Chiar mi-am cumpărat două cărţi de 3D Studio Max, dar tot nu am reuşit. Am fost dezamăgit şi am aflat că jocurile se fac de fapt în limbaje de programare şi doar grafica în 3D. Am încercat să învăţ singur Q-Basic, din documentaţia oferită, şi făceam micuţe aplicaţii, dar într-un an nu am reuşit să mă prind cum se scriu jocurile în Q-Basic. Din fericire, doamna mea profesoară de informatică din clasa a V-a, Mlisan Mirela, mi-a zis, cu înţelepciunea unui profesor, că mă învaţă dânsa să fac jocuri, dar întâi să învăţ algoritmica de şcoală. Aşa am mers la multe concursuri. Eu am început să tot învăţ şi... la jocuri tot nu mai ajungeam. Târziu, după vreo doi ani, am înţeles că, de fapt, a fost o metodă a doamnei profesoare ca eu să învăţ algoritmica şi programa şcolară. În decursul a doi ani, adică din clasa a cincea până într-a şaptea, am parcurs toată materia de liceu şi, în paralel, am studiat trei cursuri universitare de tehnici avansate de programare.
■ Acum câte ore pe zi petreci în faţa computerului? Mai ai timp şi de altceva?
■ Calculatorul este pasiunea mea. Lucrez la proiectele mele, citesc literatura de specialitate, eu asta fac de dimineaţă până seara. Rezultatul câştigării marelui premiu Gordon E. Moore este datorat muncii mele şi pasiunii de a crea proiecte benefice omului. Satisfacţia mea este atunci când o idee de-a mea prinde contur şi, într-un final, îmi văd finalizat tot proiectul.
În faţa blocului, copiii nu se mai joacă de-a hackerii, ci doresc să fie ca Ionuţ Budişteanu
■ Îmi spuneai că cei mai buni prieteni ai tăi sunt părinţii şi computerul. Nu îţi doreşti şi nişte prieteni de vârsta ta?
■ Consider că cei mai buni prieteni a unui tânăr sunt părinţii. Majoritatea prietenilor mei sunt persoane pe care nu le-am cunoscut fizic, care au reuşit să realizeze diverse proiecte în Germania, SUA, China, Taiwan. Sunt persoane foarte inteligente, care au muncit foarte mult şi pe care le respect pentru acest lucru.
■ Mulţi tineri te consideră un model. Înţeleg că institutul MIT Lincoln Laboratory a anunţat că un asteroid va primi numele tău, în semn de recunoaştere a meritelor tale. Au toate aceste performanţe ale tale un preţ pe care îl plăteşti?
■ Sunt foarte mândru că am reuşit să dau aripi multor tineri români care au înţeles că numai prin educaţie şi muncă se pot realiza în viaţă, dar şi pentru că media m-a promovat intens ca model pentru ceilalţi tineri din România. La examenul de bacalaureat de anul aceasta foarte mulţi copii au scris că sunt un model de urmat pentru ei... Am auzit cu uimire că în faţa blocului, în Râmnicu Vâlcea, numit şi Hackerville de Le Monde şi presa internaţională, copiii nu se mai joacă de-a hackerii, ci doresc să fie ca Ionuţ Budişteanu. Sunt un elev normal, care a învăţat foarte mult, nu sunt un geniu. Fiecare persoană se naşte cu şanse egale de reuşită, diferă doar prin ce îşi impune fiecare individ. Sculptor este şi cel care face o vioară, şi cel care face o mătură.
■ Cum va arăta viaţa ta din toamnă? Unde vei sta, la Bucureşti?
■ Îmi doresc să găsesc un loc bun pentru învăţătură şi să încerc să îmi îndeplinesc toate visele. O să stau la căminul universităţii.
Citește pe Antena3.ro
