Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
INTERVIU
De Ziua Nationala a Frantei,
ambasadorul Philippe Etienne ne
dezvaluie cateva dintre secretele
misiunii sale in Romania.
Zi revolutionara pariziana, devenita zi de sarbatoare nationala, 14 iulie este asociata azi cu solemnitatea defilarilor militare si farmecul aparte al balurilor si focurilor de artificii. Caderea
Bastiliei, la 14 iulie 1789,
este marcata in Franta ca zi nationala. In tarile prietene Frantei, cum este cazul Romaniei, comunitatile franceze respecta traditia balurilor si receptiilor udate de o cupa de sampanie. Ambasadorul Frantei la Bucuresti, Excelenta Sa, Philippe Etienne, gazda, in aceasta seara, a unui mare bal in cinstea Zilei Nationale a Frantei, va remite "Premiul 14 iulie" "pentru o actiune de solidaritate remarcabila". Excelenta Sa a acceptat sa impartaseasca cititorilor Jurnalului National, intr-un interviu neconventional, cateva dintre "secretele" postului de ambasador in Romania. Philippe Etienne implineste, la sfarsitul acestei luni, doi ani de cand i s-a dat vestea numirii in postul de ambasador in tara noastra.
MARINA CONTANTINOIU
Philippe Etienne: Am aflat despre numirea mea in Romania la data de 30 iulie 2002, in momentul in care paraseam Bruxelles-ul, unde am fost adjunctul reprezentantului Frantei pe langa Uniunea Europeana, pentru a pleca in vacanta in Italia. Trebuia sa-mi preiau postul incepand cu data de 19 septembrie 2002.
Citește pe Antena3.ro
A venit cu sotia si copiii
Impreuna cu familia mea (sotia si trei dintre cei patru copii ai nostri) ne-am instalat in Romania. Ca toti francezii care vin aici, ne-am simtit bine primiti la Bucuresti, atat de catre compatriotii nostri, cat si de catre romani. Nu voi resimti cu siguranta sfarsitul misiunii mele, cand acest moment va veni, ca pe o usurare. Din contra, voi simti in acel moment o puternica nostalgie.
Este, in primul rand, o problema de stil, cred, o diferenta de comportament intr-o oarecare masura culturala, intre diplomatiile americane si cele europene. Aceasta diferenta nu m-a impiedicat insa sa imi exprim parerile asupra unor subiecte precum coruptia sau libertatea presei, ca de exemplu la Cluj, intr-un discurs despre societatea civila, sau la Timisoara. In rest, ma straduiesc, asa cum a facut-o cu succes si ambasadorul Guest, in timpul misiunii sale de trei ani aici, sa cunosc Romania, pe care am parcurs-o amandoi in lung si-n lat, pentru a aprecia bogatiile culturii sale.
Da.
Despre aderarea la UE
Aderarea Romaniei la inceputul anului 2007, in acelasi timp cu aceea a Bulgariei, tine de un calendar stabilit si confirmat de catre Consiliul European. Bineinteles ca respectarea calendarului presupune ca Romania sa accelereze reformele sale interne si in special sa gaseasca mijloacele de a le aplica. Adevarata provocare, in afara aderarii, este de a sti daca Romania, in momentul in care va deveni membru al UE, va fi intr-adevar capabila sa utilizeze resursele, financiare sau de alta natura, care decurg din aceasta aderare.
Coruptia este in acelasi timp un risc inerent slabiciunilor naturii umane, peste tot, si o stare sociala mai mult sau mai putin dezvoltata, in functie de tara. Perceptia unei coruptii mai dezvoltate in Romania decat in alta parte vine, cred eu, dintr-un soc intre doua realitati: o realitate veche si negativa, care este aceea a unei societati inca foarte clienteliste, in care raporturile de solidaritate s-au denaturat; si o realitate in dezvoltare, mai pozitiva, in care predomina energiile si initiativele individuale. Cred ca societatea romaneasca va reusi integrarea sa europeana daca va sti sa ramana fidela anumitor traditii ale sale, valorilor de solidaritate pozitive, eliberand in acelasi timp energiile populatiei. Coruptia nu este numai imorala, dar este si o frana in calea dezvoltarii societatii si a indivizilor. Stoparea coruptiei presupune o atitudine energica a autoritatilor, si, de asemenea, o adevarata "intoleranta" a societatii fata de acest fenomen. Romania se gaseste in mod cert pe aceasta cale. Dar mai trebuie facute inca niste eforturi. Reforma administratiei, aceea a justitiei, reprezinta elemente importante in acest context.
Birocratia exista si in Franta. Cu ceea ce ne confruntam din cand in cand in Romania este o birocratie arhaica, care multiplica controalele cateodata pana la hartuire. Ea este in mod vadit legata de coruptie. Intreprinderile franceze se lovesc cateodata de acest fenomen, iar ambasada are astfel ocazia sa il mentioneze autoritatilor.
Da, dar tot din cand in cand, inclusiv prin intermediul problemelor cu care se confrunta cetatenii sau intreprinderile venite din Franta.
A avut trei profesori de romana
Multumesc pentru compliment. Nu stiu de ce, dar imi aduc aminte de un cuvant auzit in timpul unei scurte vizite anterioare in Romania: "micul dejun". Altminteri, am invatat destul de repede un cuvant care imi place: "noroc".
La inceput, singur, timp de o luna, cu metoda Assimil, pe care nu o parasesc niciodata, apoi cu profesorul Sincu, am facut treizeci de ore de curs la Paris, inaintea plecarii mele; apoi, de la sosirea mea la Bucuresti, cu doamna Sofia Oprescu: trei profesori excelenti.
Intalnirile cu tinerii (elevi, studenti); calatoriile in provincie, care imi permit intalniri cu "oameni obisnuiti".
Plictiseala niciodata, stres cateodata, caci un ambasador al Frantei are aici responsabilitati speciale, in raport cu francofonia in Romania, de exemplu, care, desi in scadere, ramane un fundament al relatiei noastre bilaterale.
Intr-o tara tot atat de interesanta ca si Romania, in care lucrurile se misca, si intr-o tara unde, ca si in Romania, relatiile cu Franta nu sunt relatii de indiferenta si de indepartare, ci relatii calduroase, cateodata pasionale, si bogate in continut economic, cultural, politic.
