"Ma straduiesc sa cunosc Romania"

De Ziua Nationala a Frantei, ambasadorul Philippe Etienne ne dezvaluie cateva dintre secretele misiunii sale in Romania. Zi revolutionara pariziana, devenita zi de sarbatoare nationala, 14 iulie este asociata azi cu solemnitatea defilarilor militare si farmecul aparte al balurilor si focurilor de artificii. Caderea Bastiliei, la 14 iulie 1789, este marcata in Franta ca zi nationala. In tarile prietene Frantei, cum este cazul Romaniei, comunitatile franceze respecta traditia balurilor si receptiilor udate de o cupa de sampanie. Ambasadorul Frantei la Bucuresti, Excelenta Sa, Philippe Etienne, gazda, in aceasta seara, a unui mare bal in cinstea Zilei Nationale a Frantei, va remite "Premiul 14 iulie" "pentru o actiune de solidaritate remarcabila". Excelenta Sa a acceptat sa impartaseasca cititorilor Jurnalului National, intr-un interviu neconventional, cateva dintre "secretele" postului de ambasador in Romania. Philippe Etienne implineste, la sfarsitul acestei luni, doi ani de cand i s-a dat vestea numirii in postul de ambasador in tara noastra.

Jurnalul National: Excelenta, cand si unde ati primit vestea ca ati fost numit ambasador in Romania?

Philippe Etienne: Am aflat despre numirea mea in Romania la data de 30 iulie 2002, in momentul in care paraseam Bruxelles-ul, unde am fost adjunctul reprezentantului Frantei pe langa Uniunea Europeana, pentru a pleca in vacanta in Italia. Trebuia sa-mi preiau postul incepand cu data de 19 septembrie 2002.

Care a fost primul lucru de care v-ati temut, referitor la aceasta numire?

Citește pe Antena3.ro

Un rus arestat a smuls probele din dosar și le-a mâncat, în timpul interogatoriului

M-am temut in special de lipsa de timp in vederea pregatirii pentru o misiune atat de importanta; era vorba de primul meu post de ambasador, intr-o tara, Romania, care este un partener foarte important al Frantei.

A venit cu sotia si copiii

V-ati acomodat aici? Sunt multi diplomati care pleaca de aici si resimt incheierea misiunii ca pe o usurare.

Impreuna cu familia mea (sotia si trei dintre cei patru copii ai nostri) ne-am instalat in Romania. Ca toti francezii care vin aici, ne-am simtit bine primiti la Bucuresti, atat de catre compatriotii nostri, cat si de catre romani. Nu voi resimti cu siguranta sfarsitul misiunii mele, cand acest moment va veni, ca pe o usurare. Din contra, voi simti in acel moment o puternica nostalgie.

Domnule ambasador, sunteti receptat ca un critic mai putin virulent al situatiei din Romania. Asta, in comparatie cu ambasadorul Statelor Unite, renumit pentru criticile sale la adresa lentorii reformei de la noi sau a coruptiei. De ce sunteti mai bland cu problemele Romaniei ?

Este, in primul rand, o problema de stil, cred, o diferenta de comportament intr-o oarecare masura culturala, intre diplomatiile americane si cele europene. Aceasta diferenta nu m-a impiedicat insa sa imi exprim parerile asupra unor subiecte precum coruptia sau libertatea presei, ca de exemplu la Cluj, intr-un discurs despre societatea civila, sau la Timisoara. In rest, ma straduiesc, asa cum a facut-o cu succes si ambasadorul Guest, in timpul misiunii sale de trei ani aici, sa cunosc Romania, pe care am parcurs-o amandoi in lung si-n lat, pentru a aprecia bogatiile culturii sale.

Credeti in aderarea noastra la Uniunea Europeana in 2007?

Da.

Despre aderarea la UE

Ce argumente aveti in sustinerea acestei idei?

Aderarea Romaniei la inceputul anului 2007, in acelasi timp cu aceea a Bulgariei, tine de un calendar stabilit si confirmat de catre Consiliul European. Bineinteles ca respectarea calendarului presupune ca Romania sa accelereze reformele sale interne si in special sa gaseasca mijloacele de a le aplica. Adevarata provocare, in afara aderarii, este de a sti daca Romania, in momentul in care va deveni membru al UE, va fi intr-adevar capabila sa utilizeze resursele, financiare sau de alta natura, care decurg din aceasta aderare.

Cum anume sau ce anume poate pune capat coruptiei? In general, si, in particular, in cazul Romaniei.

Coruptia este in acelasi timp un risc inerent slabiciunilor naturii umane, peste tot, si o stare sociala mai mult sau mai putin dezvoltata, in functie de tara. Perceptia unei coruptii mai dezvoltate in Romania decat in alta parte vine, cred eu, dintr-un soc intre doua realitati: o realitate veche si negativa, care este aceea a unei societati inca foarte clienteliste, in care raporturile de solidaritate s-au denaturat; si o realitate in dezvoltare, mai pozitiva, in care predomina energiile si initiativele individuale. Cred ca societatea romaneasca va reusi integrarea sa europeana daca va sti sa ramana fidela anumitor traditii ale sale, valorilor de solidaritate pozitive, eliberand in acelasi timp energiile populatiei. Coruptia nu este numai imorala, dar este si o frana in calea dezvoltarii societatii si a indivizilor. Stoparea coruptiei presupune o atitudine energica a autoritatilor, si, de asemenea, o adevarata "intoleranta" a societatii fata de acest fenomen. Romania se gaseste in mod cert pe aceasta cale. Dar mai trebuie facute inca niste eforturi. Reforma administratiei, aceea a justitiei, reprezinta elemente importante in acest context.

Vi s-a intamplat sa va confruntati direct cu birocratia din Romania?

Birocratia exista si in Franta. Cu ceea ce ne confruntam din cand in cand in Romania este o birocratie arhaica, care multiplica controalele cateodata pana la hartuire. Ea este in mod vadit legata de coruptie. Intreprinderile franceze se lovesc cateodata de acest fenomen, iar ambasada are astfel ocazia sa il mentioneze autoritatilor.

Dar cu coruptia?

Da, dar tot din cand in cand, inclusiv prin intermediul problemelor cu care se confrunta cetatenii sau intreprinderile venite din Franta.

A avut trei profesori de romana

Vorbiti bine romaneste. Care a fost primul cuvant romanesc pe care l-ati invatat?

Multumesc pentru compliment. Nu stiu de ce, dar imi aduc aminte de un cuvant auzit in timpul unei scurte vizite anterioare in Romania: "micul dejun". Altminteri, am invatat destul de repede un cuvant care imi place: "noroc".

Cu cine ati invatat romana?

La inceput, singur, timp de o luna, cu metoda Assimil, pe care nu o parasesc niciodata, apoi cu profesorul Sincu, am facut treizeci de ore de curs la Paris, inaintea plecarii mele; apoi, de la sosirea mea la Bucuresti, cu doamna Sofia Oprescu: trei profesori excelenti.

Ce aspect al muncii dumneavoastra ca ambasador va place cel mai mult? Intalnirile cu politicienii, receptiile, calatoriile prin tara?

Intalnirile cu tinerii (elevi, studenti); calatoriile in provincie, care imi permit intalniri cu "oameni obisnuiti".

Aveti un spor de plictiseala sau de stres pentru ca sunteti ambasador la noi?

Plictiseala niciodata, stres cateodata, caci un ambasador al Frantei are aici responsabilitati speciale, in raport cu francofonia in Romania, de exemplu, care, desi in scadere, ramane un fundament al relatiei noastre bilaterale.

Unde v-ar placea sa fiti trimis in urmatoarea misiune diplomatica?

Intr-o tara tot atat de interesanta ca si Romania, in care lucrurile se misca, si intr-o tara unde, ca si in Romania, relatiile cu Franta nu sunt relatii de indiferenta si de indepartare, ci relatii calduroase, cateodata pasionale, si bogate in continut economic, cultural, politic.