Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Când au apărut pietre la vezica biliară, soluţia este îndepărtarea calculilor cu tot cu vezică, prin laparoscopie. Când un traumatism a distrus splina, se reconstruieşte organul. Cancerul de pancreas nu dă dureri decât în fazele avansate. Toate acestea, precum şi alte lucruri foarte interesante pe care e bine să le cunoaştem despre organele noastre interne aflăm de la cunoscutul chirurg prof. univ. dr. Mircea Beuran.
Florin Condurăţeanu: - Unii fug de cuţit când calculii biliari le creează suferinţe şi apelează la medicamente, nu la operaţie. E bine?
Prof. dr. Mircea Beuran: - Există unele medicamente care topesc calculii biliari, dar terapia medicamentoasă e lungă. Medicamentele dizolvă doar calculii din colesterol. E bine să se ştie că majoritatea pietrelor la vezica biliară sunt micşti. Soluţia este chirurgicală. Se scot şi calculii, şi vezica biliară. Peste 90% din operaţiile de îndepărtare a vezicii biliare sunt laparoscopice. Calculii mici sunt mai periculoşi decât cei mari, pentru că sunt trimişi uşor în circuit. Ei blochează scurgerea secreţiilor biliare în duoden, secreţiile băltesc în vezică, se pot infecta, conducând la infecţii, peritonite. Peritonita fecaloidă, când prin perforare materiile fecale ajung în abdomen, este o complicaţie gravă.
F.C.: - De ce susţineţi că populaţia are noţiuni greşite despre splină?
Prof. dr. M.B.: - Legenda că splina face parte din sistemul digestiv este eronată. Splina face parte din circuitul sângelui, din sistemul imunitar, din cel endocrin. În splină ajung globulele roşii moarte, acolo ele sunt prelucrate şi trimise în circuitul sanguin. Splina e un fel de cimitir al globulelor roşii. Când organul este inflamat, scad leucocitele, acele globule albe care luptă cu infecţiile. Splina joacă un rol şi în viaţa trombocitelor, acele componente din sânge ce acţionează în coagulare. Splina nu poate lipsi din organism. Dacă în urma unor traumatisme sau a unor accidente este lezată splina, dar nu au fost afectate vasele, nu se recurge la intervenţia chirurgicală. În faza gravă, gradul IV, splina e prelucrată de chirurg: se taie în fâşii, apoi se modelează din ea cubuşoare, care se implantează iarăşi în organism.
F.C.: - De ce spuneţi că e pervers cancerul de pancreas?
Prof. dr. M.B.: - Pentru că nu dă dureri. Totuşi, unele semne apar: bolnavul slăbeşte, nu are poftă de mâncare, are scaune grase şi manifestă o respingere a cărnii şi a pâinii. Când apar durerile, cancerul de pancreas este într-o fază avansată, s-au îngălbenit pielea şi mucoasele, urina e ruginie, scaunul albicios. Acest icter nu este provocat de calculii biliari, tumora de pancreas a blocat scurgerea secreţiilor biliare. Cancerul de pancreas mai dă şi alte semne: se inflamează ganglionii de deasupra claviculei, vezica biliară e mărită, apare lichid în abdomen şi nu e ascită. Vărsătura nu e galbenă ca în suferinţele bilei.
Tumora canceroasă la pancreas, când este sub 2 centimetri, se operează. Din păcate, bolnavii de cancer de pancreas vin târziu la medic, în faze avansate.
