Mircea Badea: "Suntem o forţă şi mergem înainte, pentru că începem să contăm”

de Anca Nicoleanu | 18 Ian 2012 • 17:00

Mircea Badea, despre protestele din Piata Universitatii si manevrele pe care cei aflati la guvernare le vor aplica, in urmatoarele zile, pentru descurajarea participantilor la manifestatii

● Jurnalul National: De ce-ai simtit sa mergi in Piata Universitatii?
● Mircea Badea: Eu de sapte ani vorbesc despre cum este condusa Romania, raspunsul meu ar dura sapte ani. Sa fac o recapitulare a celor sapte ani in care am vorbit despre Basescu si despre cum a condus el Romania, mi se pare penibil. Ma bucur ca exista, cati exista, oameni care rezoneaza la aceste idei.

● Cum sunt oamenii din Piata?
● Sigur ca exista un numitor comun al celor care au iesit in Piata Universitatii. Si, din ce am vazut la televizor - mult prea putin din ce as fi dorit sa vad despre manifestatiile din tara -, numitorul comun este Basescu Traian si plecarea lui din functia pe care o ocupa. Functie pe care nu o intelege, nu o aplica in sensul ei real, confiscand-o si transformand-o intr-o postura dictatoriala si abuziva, de impunere a punctului sau de vedere, care intotdeauna este egoist si interesat. Altfel, oamenii au, unii dintre ei, cereri diverse. Unii vor legea Cojocaru, care sigur ca este o ineptie, dar, ma rog, unora li se pare o idee buna. Altii scandeaza pentru ca au prea multi copii si nu se descurca din punct de vedere financiar. Unii dintre ei au probleme concrete, punctuale, pe care si le striga, ceea ce este foarte bine, pentru ca de aia este libertate. Numitorul comun, intr-o oarecare diversitate de cereri, scandari, puncte de vedere este Traian Basescu.

● Ludovic Orban a incercat ieri marea cu degetul, a venit in Piata Universitatii si a fost huiduit pe tot parcursul sederii lui acolo. Un coleg mi-a spus ca si-ar fi luat si doua palme, de la un protestatar. Crezi ca se vor aventura si alti politicieni, in Piata, in zilele urmatoare?
● Traim intr-o tara libera si fiecare face ce doreste, inclusiv dl Ludovic Orban. Ca nu a fost primit decat cu ostilitate de cei prezenti acolo, este o alta realitate a libertatii. Nu cred ca cei din Piata Universitatii sunt suporteri sau fani ai vreunei parti din clasa politica. Sigur ca cererile lor se indreapta catre cei care conduc Romania. Dar nu cred ca exista o adulatie, o aplecare macar catre o alta zona a clasei politice. Exista o stare de dezamagire si de enervare legitima, la 20 de ani de la Revolutie. Pe asta mizeaza si propaganda basista. Ei incearca sa-l faca pierdut pe Basescu si perioada in care el a condus tara in aceasta perioada, incercand sa-l ascunda, sa-l dizolve, intr-o nemultumire de altfel legitima pentru felul in care a fost condusa Romania de la Revolutie incoace. Dar problema principala, care se regaseste si in strigatele celor din piata, este actualitatea. In care actualitate, in ultimii sapte ani, Basescu a condus Romania. Si daca ar fi condus-o, ar fi fost in parte un lucru bun, dar el nu a condus-o, el a stapanit-o, iar acest lucru a ajuns sa ne isterizeze pe suficient de multi romani.

● E o idee buna mitingul USL de maine?
● Nu exista idei bune sau proaste in libertate, fiecare intr-o democratie, daca are puncte de vedere de exprimat, sa si le exprime. Ceea ce ma deranja pe mine, cetatean al acestei tari, era starea aceasta de coma generalizata, de baltire puturoasa. Mai aveam putin si ne crestea matasea-broastei pe noi de cat am baltit. Acum exista oameni care vor sa-si spuna punctul de vedere, ca e cu Legea Cojocaru, care e, repet, o ineptie, ca e vorba despre butelii ori taxa auto. Acum, daca USL-ul vrea sa faca miting, sa faca. De asta au murit tineri la Revolutie, ca sa existe libertatea de a se spune clar si raspicat punctul de vedere si de a se auzi. Din pacate, foarte multi dintre noi, din lene, din prostie, poate din frica, din diferite motive, au renuntat benevol la acest drept, insemnand cumva ca e bine sa stai acasa si sa faci pe interesantul.

● Am observat zilele astea ca oamenii isi exprima nemultumirile mai degraba la chioscul de ziare si in statiile de autobuz, seara preferand sa se duca acasa si sa urmareasca la televizor ce se intampla, decat sa iasa in piata.
● E optiunea lor. Sigur ca eu obosisem sa ma uit in jur si sa nu vad decat coma de-aia cataleptica. Si eu am libertatea de ma simti obosit si enervat sa vad atata lentoare si, la foarte multi, as putea sa spun chiar nesimtire, dar putem fi cum dorim sa fim. Nu sunt pentru "haideti sa...', nu, "hai eu sa...'. Fiecare pentru el, daca are ceva de spus, de revendicat, daca vrea sa se faca auzit, daca rezoneaza la niste idei, la niste strigate. N-as face apeluri de-astea, sa vina lumea. Daca as fi organizator de miting, sigur ca as face tot ce pot sa-mi fac cunoscut demersul si cine vrea sa mi se alature. Observ o tanguire: de ce nu ies 100.000 de oameni? Uite ca nu ies 100.000 de oameni. Si ceea ce s-a intamplat in Piata Universitatii - pentru ca, repet, in tara nu s-a intamplat asa si, din pacate, vedem foarte putine imagini din tara -, si cu actiunea acelor descreierati, si cu actiunile jandarmilor care intr-o mare masura au actiunat la fel de descreierat ca manifestantii, sigur ca au descurajat foarte multa lume, care se gandeste: de ce sa ma duc acolo si sa risc sa patesc tot felul, de la o piatra in cap la niste bastoane pe spate si dus la sectie degeaba? Si atunci, institutiile statului au facut tot ce au putut ca sa descurajeze manifestatiile. Trenurile sunt oprite, in Bucuresti nu s-a putut intra cu masina, intre anumite ore, in anumite zile, deci institutiile statului au colaborat in cel mai securist mod posibil cu cei care doreau ca manifestatiile sa nu se intample.

● Prima victorie a protestatarilor a fost intoarcerea lui Arafat la minister.
● Este si o victorie foarte importanta. Este si certificarea faptului ca demonstratiile nu sunt niciodata in van. Asta doar un text basist, de propaganda basista de descurajare. E, merg acolo si ce-o sa se intample? E, uite ca se intampla! Ghici ghicitoarea mea, ce s-a-ntamplat?

● Ce crezi ca vor mai schimba protestatarii in zilele urmatoare?
● E greu de apreciat, si dinamica zilelor urmatoare, dinamica manifestatiilor in sine, si ce vor face cei de la putere. Eu l-am vazut astazi pe Emil Boc foarte balbait. El, de obicei, este omul care se exprima gen Kalasnikov, fara virgule in exprimare, e un fel de Dan Diaconescu cu un ritm de vorbire mai alert. Ziceam ca Emil Boc, altfel un Kalasnikov, era azi foarte descumpanit, balbait si foarte intrat in panica, in momentul in care reporterii il intrebau, dupa intalnirea cu aia de la USL, daca isi va da demisia. Nu stia ce sa zica... Starea asta de febrilitate, de panica si balbaiala la o putere altminteri extrem de sigura pe ea, aroganta, cu pus piciorul in prag, cu bagat pumnul in gura, cum a fost pana acum, constrasteaza. E greu sa nu observi o schimbare de reactie interioara, in primul rand, de la siguranta aceea de stapan absolut, de grof pe domeniul lui, uitandu-se dispretuitor la iobagii pe care-i poseda, la o destabilizare absolut evidenta. Asa era si Oprea, care, el neavand multe circumvolutiuni, recurge la doua-trei grimase, pe care le exerseaza non-stop. Tot timpul e incruntat, sa para dur, hotarat, un arhetip de militar. Incearca sa joace tertipul asta. Pe unii poate i-a prostit, dar astazi, cum era el incruntat, incercand sa joace rolul ala caricatural, cand l-a intrebat de demisia lui Boc, ca asta era intrebarea la care dadeau din colt in colt, a inceput sa se balbaie. A uitat de grimasa, ca n-a mai controlat-o, si i-a zis reporterului un lucru demn de Gaga combinat cu Bula: "imi puneti intrebari prea politice'. El fiind acolo in calitatea lui de instalator, nu de om politic. Dupa o intalnire politica, despre o decizie politica, intrebarea era prea politica. Poate ca s-ar fi simtit mai in siguranta daca ar fi fost intrebat despre izmene, am inteles ca el, la numarat itari, e foarte competent. Cred ca in acest moment avem de a face cu o destabilizare, macar interioara a celor care stapanesc Romania. Pe un lucru insa m-as baza. Basescu, mai degraba ar prefera, daca ar avea, sa dea bomba atomica si sa intre in razboi, nu doar cu Statele Unite, ci si cu civilizatiile intergalactice, inainte sa-i treaca prin cap sa-si dea demisia. Sunt absolut sigur ca nu exista posibilitatea ca lui Basescu sa-i treaca macar prin cap sa ia in considerare astfel de gest, pana n-ar fi recurs la toate blestematiile de care este el capabil.

● Cum vezi ca se reflecta in presa scrisa evenimentele din ultimele zile?
● In afara de Jurnalul National, si aici nu vorbim de cea electronica, doar de cea scrisa, nu cred ca mai exista presa scrisa neaservita puterii. Dintr-un motiv foarte simplu, presa scrisa este intr-o criza economica grava. Si atunci exista toate acele ziare, Evenimentul Zilei pe primul loc, dar si Romania Libera, care isi fac treaba de organe de propaganda, ele fiind in acest moment parte din aparatul lui Traian Basescu. Nu mai sunt niste organisme exterioare care, din cand in cand, mai executa niste interese. Nu, ele sunt niste organe interne ale propagandei de partid. Iar ziarul Adevarul, atat prin patronul lui, Dinu Patriciu, acest mare om de afaceri expert in faliment, cat si prin cei pe care i-a luat la ziarul Adevarul, in frunte cu Grigore Cartianu, sunt de fapt niste activisti basisti. Nu stiu cum se vede in presa scrisa. Presa scrisa este in acest moment organul de propaganda al lui Traian Basescu, cu aceasta exceptie care este Jurnalul National. Nu includem aici tabloidele care analizeaza gaurile din chiloti, nu putem numi presa scrisa acea galeata de laturi.

● Se vehiculeaza ideea ca presa portocalie isi va schimba curand culoarea. Ar fi plauzibil?
● Scenariul asta ar avea o oarecare logica dintr-un anumit punct de vedere. Nimeni, fie ca e vorba despre site-uri, bloguri, presa scrisa, televiziuni, nu sunt portocalii din convingere. Sunt portocalii pe statul de plata. Pentru ca nici una dintre aceste intreprinderi nu ar subzista si nu subzista pe bune in economia reala. Ele nu-si castiga banii din piata, ele supravietuiesc din bani veniti de la aparatul portocaliu care, desigur, ii extrage din buget. Atunci ei nefiind niciodata pe picioarele lor, neproducand banii pe care-i cheltuiesc, sunt dependenti de banii pe care-i primesc de la aparatul portocaliu. E greu de crezut ca-si pot schimba orientarea, abordarea faptelor de viata intr-o alta cheie, pentru ca ar insemna sa moara, pentru ca nu ar mai primi banii respectivi. Sigur, daca aparatul PDL-ist renunta la unele dintre aceste intreprinderi, ele pot incerca sa se reorienteze, dar cred ca vor muri, pentru ca nu subzista.

● Te vei mai duce zilele astea in Piata?
● Da, sigur ca o sa ma mai duc. Nu stiu exact cand si cum, este in functie de starea de spirit. Eu voce publica am de sapte ani de zile, in fiecare seara. Din acest punct de vedere, eu sunt exprimat. M-am exprimat in fiecare seara, de doua ori chiar, pentru ca am emisiune si la Radio Zu, unde vorbesc in direct cu cetatenii. Dar, din cand in cand, simt nevoia sa strig. Cand o sa simt nevoia sa ma exprim foarte zgomotos da, o sa fac acest lucru.

● Vor mai dura protestele, se vor plictisi oamenii sa mai iasa?
● Sigur, te poti plictisi de orice, dar oamenii tocmai si-au descoperit o voce. Nu se prea pot plictisi atat de repede. Noul organ pe care si l-au descoperit... e ca si cum ai fi fost mut si deodata poti vorbi. Deci un miracol s-a intamplat. Cred ca te poti plictisi si de miracole, dar nu foarte repede. Ce s-ar putea intampla este ca institutiile statului sa faca in continuare diferite manevre pentru descurajarea celor care se duc la proteste. Uriasul aparat de propaganda despre care am vorbit sa incerce sa corupa intr-un fel perceptiile cinstite, oneste ale celor din Piata si cred ca aceasta tentativa va avea loc foarte viguros in urmatoarele zile. Sau s-ar putea intampla sa se strice vremea foarte rau. Si acum este foarte frig, dar daca incepe viscolul, e greu fizic sa mai faci fata intr-o demonstratie de strada. Dar cred ca multe zile de-acum incolo manifestatiile vor continua. Vor continua si pentru ca exista victorii de etapa. Suntem o forta, suntem puternici si mergem inainte pentru ca incepem sa contam. Din punct de vedere cetatenesc, cred ca este un sentiment minunat. Bine, peste o frustrare teribila, din pacate absolut indreptatita, pe care o simt multi oameni.