Mugur Mihăescu: "Nu mi-e frică de moarte, dar mi-e frică de prostie de mor!"

Mugur Mihăescu este pregătit să se ia de gât cu sistemul în care Garcea a ajuns să conducă la toate nivelurile şi anunţă "mişcări” spectaculoase pentru ianuarie 2011.

Jurnalul Naţional: Ce te-a determinat să iei atitudine, cum s-a născut "Ţara lu' Garcea"?
Mugur Mihăescu: Am avut nişte revelaţii. Şi acasă, familiale, referitor la viitor, la fii-mea care are acum 13 ani. Mă întrebam: ce să fac, să plec din ţară? Să dau bir cu fugiţii, să-mi toc banii prin alte ţări sau să rămân aici şi să încep să lupt? Le-am spus şi altora, o fac din egoism, n-o fac pentru alţii, ci pentru mine şi pentru fii-mea! Pentru că vreau ca atunci când ies pe stradă să mă simt eu bine. Şi dacă eu nu mă simt bine între graniţele astea, vreau să fac în aşa fel încât să se întâmple asta. Iar ăsta e doar începutul luptei pe care o voi porni. Iar "Ţara lu' Garcea" e doar un instrument. În ianuarie voi anunţa un alt instrument de luptă. Cred că este momentul să ne unim din nou forţele şi să ne recăpăm ţara.

Despre ce instrument e vorba?
Va fi ceva spectaculos. Şi de mult mai mare impact decât ăsta. Acum depinde doar de cei din jurul meu dacă vor într-adevăr să se implice sau dacă se vor complace doar să bârfească.

A existat un moment în care ai zis: trebuie să lansez un antitabloid?
Într-o zi, într-o cafenea, am luat un ziar, mi-au căzut ochii pe un titlu şi mi-am zis: Băi, unde s-a ajuns? Chiar nu pot să fac nimic? Dacă aş scoate eu altceva, ca instrument de lucru, de combatere? Nu am absolut nimic cu genul tabloid în sine, este un gen peste tot în lumea asta, dar nu poţi să-mi promovezi toate panaramele şi dezastrele decât dacă, eventual, îl pui în ţiplă şi scrii "conţinut pentru adulţi". Înţeleg, nu există o lege în presă care să îngrădească apariţiile, puterea cuvântului, dar până la un punct. Nu să-mi pui poze cu starlete porno pe ultima pagină şi să scrii "Trage-mi-o, că m-a făcut Irinel celebră!", cu titlu de-o şchioapă, pentru că citeşte fii-mea! Şi atunci pun mâna pe un instrument de luptă şi dau în voi, până când o să ne trezim! Nu se poate să fim chiar o ţară de dobitoci. Eu refuz să cred că, în esenţa lui, poporul ăsta este un popor de proşti. în "Ţara lu' Garcea" atac tot ce înseamnă nonvaloare în viziunea mea, foarte dur pe alocuri. Nu mă feresc de cuvinte.

Când ai hotărât să ieşi în faţă?
În momentul în care am realizat că nu vreau să plec din ţară. Acum vreun an, un an jumate. Sunt unul dintre oamenii care au muncit, care au făcut bani cinstit, nu sunt un şmecher, un miliardar de carton sau un controversat om de afaceri şi mi-am plătit taxele şi impozitele la stat. Mi-ar fi fost extraordinar de uşor să-mi iau banii, familia şi să mă mut la Monte Carlo, în Franţa, la Miami, oriunde. Dar mă ţine ceva. Ştii când a înflorit speranţa asta în mine? În momentul în care am demarat acţiunea de reconstruire a Centrului Istoric, prin puterea exemplului, băgând bani într-o casă care nu-mi aparţine, şi când am văzut ce emulaţie a produs chestia asta. Acum mai bine de şase luni, am strâns doi-trei inşi de acolo, am constituit o asociaţie, şi am zis că noi trebuie să ridicăm Centrul istoric. Ne-am dus la primărie, iar Oprescu a zis: "Băi, construiţi! Hai să facem!". Am scris un regulament, e pe masa Consiliului. Deci, prin puterea exemplului se poate face treabă. Am ambiţia ca peste doi ani să punem pancarte la intrarea în Centrul Istoric pe care să scriem: "Nu vă miraţi, şi aici este tot România!".
Înţelesesem că şi Mugur Isărescu voia să se implice în reabilitarea Centrului Istoric.
Hai s-o lăsăm, Isărescu şi-ar dori să fie bănci pe lângă Banca Naţională. Ar fi ok să fie bănci în zona Băncii Naţionale, dar pentru asta ar trebui nişte legi pentru ca pe ăia care ţin clădirile în paragină ca să dea tunuri imobiliare cu ele să-i forţezi. Ai clădire în Centrul Istoric, ai şi responsabilităţi. Dacă în Centrul Istoric al oraşului meu tu eşti proprietar, atunci refă-ţi clădirea. Ai un an. Nu o refaci, ţi-o confisc. Pe loc. Pentru că Centrul Istoric nu e al lu' mă-ta! E al oraşului. E a ta, exploateaz-o, ia-ţi bani! Dar ai responsabilităţi. Nu să zici: "O las aşa, dă-o dracu, îmi cade balconu', omoară un copil, ce contează..."

Tu ai refăcut clădirea care găzduieşte irish pub-ul tău din Centrul vechi...
Când treceau nemţii şi îmi fotografiau pub-ul "dărâmat", intram în pământ de ruşine. A fost clipa în care am zis: eu nu pot să trăiesc în aşa ceva! Şi am refăcut toată clădirea. Acum trec nemţii, fotografiază aceeaşi clădire şi zic: oau! Şi sunt mândru!

Câţi ţi-au urmat exemplul?
Mulţi. A fost pe urmă ca un boom. Deci, se poate. Şi chestia asta vreau să o extind la nivel naţional. Pentru că vreau ca între graniţele ţării mele să trăiesc civilizat.

Cum?
O să anunţ în ianuarie! Revenind, în primul rând, am conştientizat că nu vreau să plec din ţară şi, în al doilea rând, a fost chiar acest declick cu Centrul istoric, când am hotărât să încep lupta asta, de nebun, cu delăsarea şi cu lenea şi am văzut că se poate. Apoi am purtat lupta cu magazinul "Muzica", spaţiu care ştii bine ce devenise. Rog acum pe oricine să treacă pe Calea Victoriei, să vadă magazinul "Muzica". O să zică da, magazinul ăsta e de Calea Victoriei, o emblemă a oraşului în care trăiesc.

Cum ai învăţat să faci afaceri?
M-au învăţat prietenii, îl am şi pe frate-miu lângă mine. Pe parcurs eu o să doresc să mă retrag din "Ţara lu' Garcea", iar afacerile o să le administreze fratele meu. Eu o să trec pe ceea ce pregătesc pentru ianuarie. Crede-mă, sunt foarte pornit.

De unde ai atâta energie?
Multă lume mă întreabă. Eu m-am gândit că am o singură viaţă şi m-am decis să mi-o trăiesc înţelegându-i chiar unicitatea asta.

Aşa erai şi înainte?
Probabil că da, pentru că energia asta am transmis-o şi prin umor. Toată lumea zicea: "mă, ce trece ăsta sticla!" Da, pentru că aveam o energie, ceva în plus. Şi îmi place ca şi în ceea ce construiesc să transmit energia asta.

Mulţi sunt sătui de ceea ce e în jurul lor...
Lor vreau mă adresez, să se scuture de pânza asta. 78% e procentul de lehamite. Au distrus ăştia tot în noi. Au distrus vise, au distrus şi puterea de a zâmbi. Tot! Suntem suspicioşi unii cu alţii, suntem puşi pe distrugere, pe scandal. M-am săturat de scandal!

Anunţaseşi şi un partid, "Deşteaptă-te, române!".
Vorbim după sărbători. Acum mă concentrez pe "Ţara lu' Garcea". Care însă vreau să aibă cât mai puţine numere. Sunt primul om de presă care îşi doreşte ca publicaţia lui să nu reziste. Am scris această "Ţară a lu' Garcea" ca să iau atitudine împotriva faptului că Garcea a ajuns să mă conducă la toate nivelurile. Nu e vorba doar de politic, Garcea e în economic, în poliţie, în învăţământ, peste tot. Este o ţară în care nonvaloarea este la rang de model. Voi face tot ce îmi stă în putinţă ca să opresc acest ziar să mai existe. Sunt primul duşman al ziarului meu. Cum? Printr-o altă metodă de luptă... O să se dea cu noroi în mine... Nu atât oamenii or să dea, cât sistemul. Sistemul se protejază, e ca un organism viu, am făcut teoria sistemelor la şcoală şi ştiu.

Eşti inginer?
Trebuia să fiu, pentru că m-am lăsat de facultate în anul cinci, nu am mai dat statul. Nu era vocaţia mea. Am zis: "pentru ce să fac asta, să fiu un om cu diplomă care n-o să performeze niciodată în domeniul ăla?" M-am dus pe partea artistică, era chemarea mea.

Personajul Garcea ţi-a pus beţe în roate în relaţia cu cei din jur?
În relaţia cu poliţistul, niciodată. Dar dacă mă întrebi în relaţia cu mine, ca individ, mă deranjează teribil. Pentru că ies de aici, dintr-un spaţiu frumos, şi trec iar prin ţara lu' Garcea ca să ajung în altă oază de linişte şi de civilizaţie. Mă duc să plătesc nu ştiu ce, iar mă izbesc de el. Şi chestia asta n-o mai suport. Şi n-o să dau bir cu fugiţii nici de-al dracu'!

Garcea e singurul personaj pe care un grup de umor l-a impus, după '89. Cred că întotdeauna o să fii asociat cu personajul ăsta.
Care este problema? Sunt mândru că am creat un astfel de personaj, prin care am încercat să arăt unde poate să ajungă prostia. Vreau ca oamenii să recunoască prostia şi s-o excludă. Am o singură frică în viaţa mea. Nu mi-e frică de moarte. Absolut deloc. Dar mi-e frică de prostie de mor. Vin dintr-o familie de dascăli. Două crengi de dascăli, bunicii, chiar şi unii dintre străbunici. Toată viaţa m-au învăţat cât de importante sunt cartea, puterea cuvântului, puterea informaţiei şi iar cartea, şi mâncam biblioteci pe pâine, ca să nu ajung un prost.

Din păcate, mulţi te-au privit numai din perspectiva lui Garcea.
Îmi pare rău, a fost mai facil pentru ei. Hai să-ţi spun un lucru: viaţa noastră, în ultimii 20 de ani, ştii bine cum a fost, no comment. Ca să faci un om să zâmbească în timpul ăsta este extraordinar de greu. Normal că am fost criticat că am reuşit să fac asta. Probabil că am fost exclus pentru că nu am făcut parte din aceeaşi gaşcă a plafonării naţionale... Mulţi poate nu se aşteptau la mine să fac "Ţara lu' Garcea", pentru că mulţi mă privesc doar ca pe personajul căruia i-am dat viaţă. Nu mă aşteptam din partea oamenilor care într-adevăr şi gândesc să cadă în această capcană, să confunde omul cu personajul. Cine nu ştie despre mine, să vină să stea de vorbă cu mine. Cine nu mă cunoaşte, să vină să-l cunoască pe Mugur Mihăescu, nu pe Garcea.

Ce se-ntâmplă cu Vacanţa Mare? Aţi lăsat-o baltă?
Pentru televiziune, da.

Definitiv?
Ştii cum e, never say never. Dar am văzut că n-am putut să lupt împotriva prostiei cu mijloacele Vacanţa Mare, pe care am făcut-o şi din dorinţa de a-i arăta cu degetul pe proşti. Toate personajele noastre au fost întruchiparea grotescă a prostiei umane. 

S-a zis că sunteţi vulgari.
Într-adevăr, incultura este vulgară. Prin ea însăşi. Da, am fost vulgari tocmai ca să arătăm prostia. N-am reuşit cu Vacanţa Mare, pornim altfel. Că eu nu mă las.

Vrei să faci un alt grup de umor?
Pentru ce? Am demonstrat ce am avut de demonstrat. Şi n-am vanităţi.

Există multă mizerie la televizor.
Este tot o reacţie a nivelului la care suntem la ora actuală. Eu am avut o şcoală foarte bună în televiziunile în care am fost, ştiu ce înseamnă manipulare. Intrând în contact direct cu sute de mii de oameni am avut un mare avantaj. Un om adus într-o stare foarte jos nu se va simţi om decât dacă va privi la ceva situat şi mai jos. Ori la ora actuală starea noastră, a poporului, este atât de jos... Ce poate fi mai rău decât stadiul la care suntem? Şi cele la care privim ca să ne salte pe noi în ochii noştri sunt aceste lucruri pe care le vezi la televizor. Şi nu este vina televiziunilor în sine că promovează chestiile astea, pentru că nu au ce altceva. Să arate nivelurile alea superioare, nu le mai crede nimeni, nu mai sunt credibile nivelurile superioare. Modelele de real succes sunt atât de sus la ora actuală, încât nici măcar nu mai îndrăznim să visăm la ele.

Cum se repară asta?
Reparaţia porneşte de la însuşi telespectatorul. El trebuie ridicat. Societatea în care el se exprimă trebuie să-l ridice la un nivel la care să echilibreze balanţa între inferior şi superior. Şi abia atunci vor privi la fel de interesaţi oamenii către nivelurile superioare şi către cele inferioare.

Mai există vreun politician de bună credinţă în Romania?
Din ăştia care au fost, nu. Dar eu nu mă voi lupta de anul viitor cu oamenii, neapărat. Un om, aici, îl vezi delăsător, leneş, dar dacă îl duci într-un sistem care funcţionează el munceşte, se îngrijeşte, începe să-şi plătească dările, pentru că simte că are pentru ce să muncească. Oamenii funcţionează la ora actuală într-un sistem cretinoid pe care l-au creat toţi. Eu împotriva chestiei ăsteia voi lupta, prin tot ce fac. Acum avem un sistem facil, care nu te pune să munceşti sau să gândeşti prea mult.

Dacă ţi s-ar oferi ocazia să fii preşedinte pentru o zi, care ar fi prima schimbare pe care ai face-o?
Aş schimba din temelii legislaţia României. Totul porneşte de la legislaţie şi de la faptul că noi nu avem nici un fel de politici, de viziune. Nimeni din toate sistemele care s-au succedat n-a avut viziune. Pentru că sistemul nu te lasă să ai viziune. Sistemul vrea rezultate imediate. Ei se gândesc doar la burţile lor. Eu mă gândesc la copilul meu. Asta e singura diferenţă. Ei s-au gândit la copilul lor şi doar al lor. Eu mă gândesc că copilul meu dă ochi în ochi cu alt copil, care nu e neapărat şmecher de Dorobanţi. E colegul lui de clasă, de şcoală.

A venit vreodată fiica ta să-ţi spună: uite, tată, nu ştiu ce coleg are un telefon foarte scump...
Niciodată. Educaţia pe care a primit-o n-a făcut-o să-şi dorească niciodată aşa ceva. Sau să comenteze cu mine despre asta. Fata mea vine acasă şi spune: am găsit o partitură nouă.

Regreţi ceva din ce-ai făcut?
Îmi pare rău de ce nu am făcut. Îmi pare rău că nu am făcut pian. Atât. Mi-ar fi plăcut foarte mult. Dar face fii-mea, şi de câte ori o ascult, plâng de îmi belesc ochii. Ca şi tat-su, consideră că muzica-i divină. Eu consider că tot Universul este până la urmă vibraţie şi muzică.

Ai intra într-un partid, dacă ţi s-ar propune?
În aceste structuri, sisteme actuale, nu!  Astea sunt o bătaie de joc la adresa cuvântului partid. Nici măcar cercuri de interese nu au. Pe mine nu mă deranjează o societate care are cercuri de interese. Oriunde în lume există. Dar ăştia au găşti! În SUA, cercurile de interese creează ceva. Locuri de muncă, de exemplu. Aştia îşi iau banii şi îi duc în offshore-uri. Asta e cercul lor de interese: japca. Dacă au ajuns să se mire oamenii din lumea asta unde dracu' au dispărut banii din ţara asta? În offshore-uri! Iar dobitocii nu-i aduc să-i investească aici. Îi lasă pe ăştia şi le taie acuma de la mame, cretinii! Nu există nici o viziune. N-au ştiut unde dau România, ce fac? O să mă bat cu ei, ţi-am spus! Şi sunt pregătit să mi-o iau rău! O să fiu: securist, gay, o să mi se găsească amante, copii, eventual o să mi se arunce un om în faţa maşinii... Îi oftică. Îi deranjează că ar putea să vină unul curat! O să înceapă cu chestii de-astea peiorative: a ajuns Garcea să ne spună nouă! Asta va fi stilul! Eu îi rog pe oamenii care citesc să vină să-l cunoască pe Mugur Mihăescu.

Cine-ţi va sta alături?
Suntem nişte oameni din generaţia asta care am spus: "Stop joc!" Şi dacă o să vad pe cineva din generaţia asta că încearcă să nu se implice, avem supărări mari! Pentru că asta este complicitate. Pe urmă să n-ai tupeul să mă comentezi prin cafenele. Vino colea lângă mine şi pune mâna şi munceşte! O să ai copii, şi tu ce faci? Îţi înjuri ţara? Păi ţara asta tu o faci, mă, aşa cum e, pentru că stai!

Există o naţie pe care o respecţi în mod deosebit?
Naţia română. Are atât de mare potenţial naţia asta, maica mea... Noi, puşi în sistemele funcţionale, suntem tătici, mă! Suntem profesori de excepţie, chirurgi de excepţie, constructori, artişti... Dar naţia asta n-are sisteme. Naţia asta a importat un sistem funcţional, o singură dată în istoria ei, regalitatea. Pe ăsta l-au găsit în momentul ăla. Păi tot ce avem şi ne face să credem că suntem buricul pământului, avem de pe timpul ăla. Nu a regelui în sine, ci a sistemului funcţional de atunci când, tot aşa, un grup de oameni care formau "monstruoasa coaliţie" au zis: "dom'le, nu suntem în stare, pentru că sistemele noastre nu duc. Hai să importăm un sistem funcţional". Şi a venit neamţu', cu sistemele alea riguroase. Este cazul să învăţăm să creăm un sistem funcţional. Nu trebuie să-l inventăm, trebuie să avem minima decenţă de a copia. Pentru că sistemele funcţionale, din fericire, nu au copyright. Eu asta vreau să fac, să import un sistem funcţional. Eu unul o fac! Păi până când? Nu o să am pace, geană pe geană! Ori eu, ori ei!