x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Nastasiu va continua seria dezvăluirilor: "Voi scrie despre gulerele albe din marea crimă organizată”

0
Autor: Jurnalul National 18 Noi 2009 - 00:00
Nastasiu va continua seria dezvăluirilor: Dragoş Stoica/Jurnalul Naţional


Fostul procuror DIICOT Ciprian Nastasiu a acordat un interviu în exclusivitate Jurnalului Naţional în care completează cu noi informaţii mărturia publicată în volumul  "Prădătorii României", şi anunţă că va  publica noi cărţi în care va continua seria devăluirilor.


● Jurnalul Naţional: Domnule procuror, cea mai gravă acuzaţie pe care aţi adus-o prin apariţiile publice din aceste zile şi prin editarea cărţii ţine de faptul că preşedintele României intervine în treburile justiţiei şi intervine în ceea ce fac procurorii de caz...
● Ciprian Nastasiu:
Da, am să vă explic. Dar în primul rând vreau să delimitez două perioade. Este prima perioadă în 2005 - 2006, în care l-am perceput cu toţii ca fiind un garant al independenţei, ca fiind cel care sprijină, ca fiind cel care dă un nou impuls în activitatea asta de investigare a crimei organizate. S-au deschis şi marile dosare, deci s-a pornit cu avânt serios. A doua perioadă, al cărei început a coincis cu plecarea lui Omar din ţară, cuprinde anii 2006, 2007 şi 2008. O perioadă în care s-au schimbat lucrurile. Se închiseseră anumite dosare, altele nu. Iar intervenţiile pe care le-am perceput eu direct ca fiind amestec într-un dosar penal au fost cu privire la fuga lui Omar, la momentul în care am vrut să plec în Siria, pe baza unei comisii rogatorii, să mergem la Damasc, să-l audiem pe Omar în prezenţa autorităţilor siriene.


● Dumneavoastră nu sunteţi procuror de ieri, de azi. De ce credeţi că a făcut asta şi de ce în momentul acela?

● Probabil pentru că nu putea să aibă controlul pe ce avea să spună Omar la acel moment...


● În momentul în care aţi fi ajuns dvs la el?
● Da. Şi este posibil să fi stricat noi şi nişte aşezări în teren.


● Din ce aţi spus, pentru că aţi legat de sirian schimbarea de comportament a preşedintelui, reiese că Omar Hayssam este o "mare problemă" pentru şeful statului?!
● Omar e o "mare problemă" pentru sistem, al cărui reprezentant de frunte este Băsescu. Pentru că Omar este omul sistemului, a fost dintotdeauna, va fi...


● Practic este omul sistemului, dar un sistem condus de Traian Băsescu.
● Normal. În momentul în care eşti şeful statului eşti şeful sistemului sau, ca şi Emil Constantinescu, eşti victima lui.


● Spuneţi că spaima sistemului şi a liderului lui faţă de ceea ce ar putea divulga Omar e atât de mare, încât ar putea determina schimbarea de la o extremă la alta?

● Sigur că da. Omar a fost băgat în toate treburile murdare ale indiferent cu cine era la putere, de stânga, de dreapta sau de centru. Şi mă refer la trafic de armament, spălare de bani, evaziune, privatizari, tot ce înseamnă.


● Apropo de ancheta pe care aţi întreprins-o. Spuneaţi că nu ştiaţi ce s-a întâmplat la celula de criză, şi asta a fost un mare handicap al procurorului de caz. Nu aţi avut niciodată informaţii, discuţii cu cineva din servicii sau cineva din cei din celula de criză, să aflaţi cum s-a întâmplat cu răpirea şi cu eliberarea?

● Strict pe chestiuni de tactică investigativă şi pe informaţii, am avut două discuţii cu generalul Ion Marin, adjunctul SRI, cu Coldea, o dată am avut această discuţie şi cu procurorul general care ţinea legătura cu celula de criză, şi el făcea un punctaj la celula de criză. Şi practic mi se transmitea pe ce să insist la Omar cu întrebările. Aveam şi două perioade ale investigaţiei, una până la eliberarea jurnaliştilor şi alta după.


● Care a fost diferenţa pe cele două perioade, din punct de vedere al anchetei, al informaţiilor obţinute?
● Prima perioadă a investigaţiei viza viaţa lor, eliberarea şi cât mai multă informaţie pentru a ne apropia. Dar Omar pierduse controlul... după cinci zile...


● S-a ştiut de cei din SRI, şi nu numai, de faptul că altă grupare preluase jurnaliştii? Se ştia când aveaţi deja investigaţia în curs?
● Nu era o altă grupare. Ci aceeaşi, gruparea condusă de Abu Sahar, Khaled al Alkidi îl cheamă de fapt.  


● Primeaţi informaţii în timp real de la celula de criză?
● Nu. Eu primeam un punctaj: întreabă-l pe Omar chestiunea asta.


● Apropo de Omar Hayssam, el este cel care a pus la cale răpirea jurnalistilor?
● Da, categoric da.
INDIFERENT CĂT S-A PLăTIT, AU DISPĂRUT 4 MILIOANE DE DOLARI.
● Spuneaţi mai devreme că a existat aceeaşi grupare sau a avut acelaşi lider, pentru că s-a vorbit foarte multă vreme că la început Omar a pus la cale răpirea jurnaliştilor, după care a scăpat de sub control grupul de jurnalişti, că au fost răpiţi de terorişti adevăraţi.

● Da. Practic a fost acelaşi lider, dar care a schimbat condiţiile. Şi aici a fost o interpretare, că la Abu Sahar s-a intervenit cumva ocult să-l determine să prelungească răpirea. Se aşteptau ca după cinci zile să fie eliberaţi toţi, aşa reiese şi din anchetă, dar ceva s-a întâmplat şi s-a întâmplat la Abu Sahar.


● Adică Abu Sahar a schimbat condiţiile. Şi, până la a schimba condiţiile, el a cerut bani?
● Era deja plătit: 30.000 de dolari.


● Bun. Sunteţi convins că au fost plătiţi bani pentru răscumpărare după ce teroristul cu pricina a schimbat condiţiile?
● Mă întrebaţi dacă sunt convins că s-a plătit răscumpărare pentru eliberarea jurnaliştilor? Păi convins sunt, pentru că au spus-o irakienii. Irakienii au altă metodă, mult mai dură, nu?, de a negocia cu Abu Sahar. Ei îi reţinuseră pe doi membri ai famililiei lui şi discutau în termenii lor.


● Deci s-au dat bani!?
● Eu aşa ştiu, aşa am auzit.


● Dar din documentele declasificate de americani aţi regăsit pe undeva această informaţie? Adică americanii, dacă nu sunt ei cel mai bine informaţi, cine să fie atunci?

● Pot să vă spun doar atâta, nu pot să vă spun chiar tot ce ştiu de la ei, dar atâta vă spun: tot ce s-a întâmplat acolo în Irak a fost monitorizat de către ei.


● Deci americanii sigur au informaţii despre răscumpărare, de sumă şi aşa mai departe?
● Sigur au informaţii, despre absolut orice s-a întâmplat acolo.


● Bun. Staţi puţin. Apropo de logica acestei răpiri, dacă teroristul care deţinea jurnaliştii la rândul lui era presat de irakieni prin reţinerea a doi membri de familie, până la urmă de ce să fie plătită răscumpărarea?
● (pauză)... Asta era metoda irakienilor, dar n-a fost pusă în practică.


● Dar care este suma despre care s-a vorbit că a fost dată?
● Au fost mai multe variante. Una a fost de 12-13-15 milioane de dolari. Alţii vorbeau de 30 de milioane de dolari. Alţii vorbeau şi de un cont. Alţii vorbeau de bagaje care s-au pierdut în Afganistan. Deci sunt mai multe variante care circulă pe această temă. Şi am şi spus şi în carte, dar eu n-am dovada concretă.


● Asta ştim, am înţeles.
● Am zis clar: se auzeau. Şi singura cale pentru a afla este să se declasifice documentul şi apare "discursul". Oricum, ce-am înţeles de la irakieni, Abu Sahar, cel care negocia punerea în libertate a jurnaliştilor, avea o tehnică extraordinară de negociere şi era un bun cunoscător al psihologiei României. Noi n-aveam nici un negociator de nivelul lui.


● Şi de la noi cine era negociatorul?
● La Bagdad se ocupa Hârşeu, Octavian Hârşeu.


● Bun, şi atunci de unde ideea că au dispărut bani din răscumpărare?

Aşa erau comentariile la acel moment.


● Comentariile oficialilor irakieni sau ale cui?
● Şi irakieni, şi americani.


● Şi care era suma aceea care ar fi dispărut?

● Ziceau de patru milioane. Sumă care coincide cu cea pe care Omar voia să o scoată din ţară, ca plată pentru răscumpărare.


● Aaa, deci indiferent care ar fi fost suma plătită ca răscumpărare, e vorba de patru milioane de dolari care ar fi dispărut?

● Da.


● Cum face procurorul general presiuni asupra unui procuror de caz, în România?
● (pauza lungă, căutarea atentă a cuvintelor)


● Vorbiţi din experienţa trăită de dumneavoastră, nu a altcuiva!
● (râde) Păi normal că din experienţa mea. (pauză şi apoi categoric) Îl revocă!


● Bine, asta este soluţia finală, revocarea, dar până atunci?

● Îi face aluzii, îi atrage atenţia.


● Doamna Ciurea, într-o emisiune la Realitatea, spunea foarte clar: i s-a spus chiar să aresteze sau să nu aresteze pe cineva în dosar. Vi s-au dat indicaţii de genul ăsta: arestează, nu aresta! Eliberează, nu elibera?! Anchetează, nu ancheta?
● Sunt astfel de presiuni, în sensul că, dacă este faptă, de ce nu mergi cu arestarea, păi, poate nu e coaptă şi trebuie să mai strângi. După aceea insistă că, dacă tot ai provocat tot scandalul asta, măcar fă arestarea.


● Dar de când a fost numită doamna Kovesi procuror general, de câte ori v-aţi întâlnit, câte momente de posibile presiuni ar fi fost? Toate momentele, toate întâlnirile erau presiuni?
● Bine, cu mine s-au stricat relaţiile cu doamna procuror general în momentul în care am fost la Washington în 2007, unde am avut o vizită la Institutul Hudson, un ONG foarte influent acolo, şi am avut întâlniri şi cu alţi oameni din agenţii americane şi e normal, pentru că le-am făcut o impresie favorabilă, au început să sune, în stilul lor. Să sune la Bucureşti.


● Deci vreţi să spuneţi că relaţia cu doamna Kovesi s-a stricat din invidie?

● Nu din invidie. Nu neapărat. Dar cum am plecat eu în Statele Unite fără să anunţ? Deşi ea primise faxul de la Hudson Institute. M-am dus pe banii mei acolo. Cum am ocolit Ambasada şi tot Bucureştiul, şi pe Băsescu? Cam asta era. Băsescu era în perioada suspendării, în 2007. Deci eu l-am sprijinit la Departamentul de Stat pentru că atunci încă mai credeam că este o garanţie pentru independenţa procurorilor.


● Bun. Revenind. Au fost multe întâlniri cu procurorul general în care încerca să vă influenţeze?

● La început... Deci au fost trei întâlniri de genul ăsta şi marile ciocniri au fost pe fuga lui Omar. Eu aveam o altă strategie. Adică voiam să verific dacă Omar era plauzibil când spunea că Mossad-ul deţine interceptări şi deţine, şi face. Deci voiam să verific şi pistele lui Omar. Eram obligat. În urma declaraţiilor date de el, cele cu avionul, în principal.


● Şi ciocnirile în ce au constat? Vă sugera ceva? Ce vă spunea?

● Zicea că nu suntem ataşaţi de ideea care rezulta din investigaţiile SRI-ului cu privire la Nava Iman T şi dacă avem altă părere s-o spunem şi să. Deci era agitată.


● Deci vă cerea să spuneţi dacă aveţi altă părere decât cea a serviciilor.

● Da, şi să-i spunem în faţă: "Da, asta e". Traseul acesta al lui Omar de la Bucureşti la Constanţa, totul este tehnic, este făcut pe expertiză tehnică. Deci nu există nici o mărturie cu privire la fuga lui Omar de la Bucureşti la Constanţa. După aceea se regăseşte, în altă parte e ok, dar pe segmentul ăsta...


● Dumneavoastră spuneţi că "Profesorul", alias Traian Băsescu, este cel care l-a pus în libertate pe Omar, este cel care l-a lăsat să plece?

● Nu că l-a lăsat să plece, ci că şi-a dat ok-ul ca eu să particip la şedinţa de judecată şi să cer să fie pus în libertate.


● Nu-i tot aia?

● Nu, pentru că momentele sunt diferite. Eu am fost în 26 aprilie la instanţă şi am cerut revocarea, Omar a plecat în 28-29 iunie, deci la trei luni după.


● De ce aţi cerut revocarea mandatului de arestare?
● În baza unei înţelegeri anterioare cu Omar, în sensul de cooperare în ancheta cu traficul de armament şi pentru că eram convins că-i bolnav. Am avut ideea asta din momentul în care Omar a fost operat.


● Înţelegerea de colaborare privea numai dosarul cu armamentul sau şi alte cauze?
● Pe dosarul cu traficul de armament, că pe ăsta îl aveam eu şi nu interesa pe nimeni de el. I-am spus: condiţiile sunt astea. Jumătate din pedeapsă şi în funcţie de evoluţia stării tale de sănătate vedem cum e cu punerea în libertate, ca să te poti trata în linişte.


● Deci Traian Băsescu nu v-a spus niciodată în mod direct eliberează-l pe Hayssam, dar...
● Niciodată. Dar în momentul în care am fost la procurorul general, la Ilie Botoş, mi-a spus... Au fost două momente în acea zi. Dimineaţă Sâmpetru zice, domnule nu se poate. Încă nu era ok-ul "de Sus". Bine, mi-am zis, plec la Timişoara, îmi iau trenul şi mă duc, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat. La câteva ore a venit şi Ilie Botoş. A zis uitându-se în sus: "E OK, avem acordul".


● Deci dumneavoastră spuneţi că şi procurorul general Ilie Botoş dansa pe sârmă după cum îi cânta preşedintele?

● Aici era vorba despre o decizie cu impact media, un impact în societate şi atunci eu, de exemplu, puteam să mă duc, din rebut cum m-au scos la CSM, la instanţă şi să spun îl vreau liber pe ăsta, şi judecătorul să zică da, dar apoi ei aveau 24 de ore la îndemână ca să declare recurs, să mă dea afară, să mă priponească, să îmi facă de toate. Şi atunci de aia s-a cerut un ok pe toată linia.


● Şi când aţi înţeles că de fapt preşedintele Traian Băsescu vrea să îl vadă plecat din ţară pe Omar Hayssam?

● Nu neapărat plecat. Eu am ştiut că ştie de plecarea lui după ce Omar a plecat din ţară. Mi-a spus vezi că e în Siria, nu e în Liban.


● Şi ce-aţi înţeles din discuţia asta cu preşedintele?

● Că ştia. Pentru că i-am întrebat pe cei din serviciile secrete şi nu ştiau nimic. I-am întrebat unde e? Nu ştim, mi-au spus. Îl căutau prin telefon.


● Credeţi că nu ştiau sau nu vă spuneau dumneavoastră? Că poate ştiau, că şeful statului de unde să ştie din altă parte decât de la servicii? E ceva ilegal ca şeful statului să ştie de la şefii serviciilor?
● Nu. Dar şefii serviciilor au fost chemaţi la Cotroceni, şi când au fost întrebaţi au spus că nu ştiu. Şi i-a certat. A fost public.


● Cu alte cuvinte, dacă am înţeles bine, reiese că şeful statului ştia unde este Omar din altă parte decât de la structurile statului?

● (încurcat) posibil să ştie din altă parte, nu ştiu neapărat locul de unde ar putea să ştie?


● Bun, cum a decurs discuţia dumneavoastră cu preşedintele?
● A fost simplu. I-am spus că m-a sunat Omar şi mi-a spus că este în Liban, şi că a plecat din cauza presiunilor la care a fost supus şi, mă rog, poveştile lui, că i s-a cerut să dea un interviu ca să-l acuze pe preşedinte de răpirea ziariştilor. "Nu e în Liban. E în Siria", mi-a spus preşedintele.


● Mai departe?

● Atât. Am zis ce fac cu ăsta, interceptez telefoanele pentru a-l localiza? Mi-a spus să fac ceea ce este legal să fac. Ăsta era discursul. Eventual, dacă avea alte ordine, le făcea prin procurorul general. Niciodată nu vorbeşte singur.


● Dar până la urmă dumneavoastră ştiţi cum a plecat Hayssam?
● Nu. Deci varianta oficială este cea că a plecat cu nava Iman-T, iar celelalte 4-5 variante sunt toate...


● Dumneavoastră susţineţi că nu sunteţi sigur că varianta cu care parchetul a sesizat instanţa, şi dosarul se judecă la Oradea, este cea reală?
● E varianta oficială, pe care trebuie s-o infirme sau s-o confirme o instanţă de judecată. Cu privire la celelalte variante ale lui, cum a spus, spre exemplu, că a plecat cu avionul, sunt variante imposibil de probat. Deci dacă a plecat cu nava Iman-T sunt nişte chestii, că niciodată nu se face aşa ceva cu echipajul uzual pe care-l foloseşti de obicei, se face cu alt căpitan, cu alt echipaj. Pentru că eu am vorbit cu sirienii şi mi-au spus aşa: "N-avem informaţii pe segmentul Bucureşti - Constanţa (pentru că, na, aici numai dobitocul nostru ştie), dar vedeţi că diferă puţin datele şi echipajul diferă, ei au ajuns în Siria". Sirienii au dosarul.


● În toată această perioadă până să fiţi rejectat din sistem, aveaţi discuţii cu colegii, cu alţi procurori cu alte cazuri. Aveaţi discuţii că s-ar fi încercat de către procurorul general să se bage în anchetele lor?

● Erau astfel de discuţii, dar nu neapărat de a impune o soluţie.


● Nu de soluţie, dar de a duce o anchetă într-o parte sau alta?

● Da, sigur că erau.


● Şi de ce credeţi că sunteţi singurul, şi acum şi doamna Ciurea, care aţi avut curajul să spuneţi asta. De ce credeţi că alţi colegi nu au reacţionat?
● La mine s-a întâmplat un lucru. Eu chiar m-am certat rău de tot şi cu Victor Gaetan, chiar era să-l şi bat, că nu voiam să scot acum această carte. Dar s-a întâmplat un fenomen. De când a început campania asta, s-a creat un fel de perdea de fum că eu aş fi dat date, informaţii presei. A fost vorba de stenograma cu Degeratu, a fost vorba de înregistrarea convorbirii mele cu Omar Hayssam, cea cu avionul şi cu 300.000, care, deşi eu spun în carte că e făcută pe telefon, ea e făcută ambientală, dar am avut-o pe telefon, şi acel telefon mi s-a furat în 2007. Am fost împins de un taximetrist, uşor de tot, eu m-am pierdut, au deschis uşa, mi-au luat telefonul şi-au plecat.


● Deci aţi avut această înregistrare pe telefon.
● Da, am avut-o până în 2007, când mi-au furat telefonul. Erau şapte convorbiri, una a apărut în presă, înseamnă că restul...


● Aşa explicaţi faptul că aţi scos această carte în ultima săptămână de campanie electorală?! Cu faptul că aţi fost silit de dezvăluirile care apăreau şi...

● Da, şi care mă implicau. Eu, după informaţiile pe care le am, în urma apariţiei stenogramei cu Degeratu mi s-a deschis dosar pe siguranţă naţională.


● Şi înregistrarea între Degeratu şi Hayssam?
● Nu ştiu cine a făcut-o acolo.


● Nu, dar cine putea să o facă, staţi puţin?
● Păi perimetrul, locaţia... putea s-o facă STS-ul. Oricum, Degeratu ar fi fost, în opinia mea, obligat să aibă această interceptare pentru protecţia lui contrainformativă. Pentru că Omar putea să spună: "I-am dat reţeaua nu ştiu care, i-am dat nu ştiu ce".


● Bine, dar procurorul de caz nu a fost de faţă, nu putea să aibă loc întâlnirea totuşi.

● Ba da.


● Dar aţi ştiut? Când a venit Degeratu aţi vorbit cu dânsul, l-aţi condus în sala de întâlnire, unde a avut loc discuţia? Ne puteţi spune ceva?
● Nu, astea sunt amănunte pe care nu vi le pot da.


● Să revenim la celălalt caz care a făcut vâlvă, cel al monitorizării lui Stolojan, Udrea, Verestoy, lui Voiculescu şi aşa mai departe. Ce s-a întâmplat în acest caz şi de ce s-a oprit monitorizarea? Pentru noi este foarte clar că a fost vorba de o intervenţie, dar cum s-au derulat lucrurile? Când a început dosarul?
● În iulie 2006, au fost derulate activităţi în 2005-2006. A fost pe două mari componente: a fost pe privatizări strategice şi a fost pe problema energiei, cu subramurile gaz şi..... În momentul în care s-au accelerat pe partea cu privatizările energetice am disjuns dosarul, deci în 2007, fiind interceptările cu Maschitsckiy şi cu ruşii, şi cu toată partea de acolo am zis hai să le separăm, pentru a fi operativi. Şi-n 11 ianuarie 2007 le-am separat. Moment în care am început urmărirea penală faţă de Benyatov, pentru tentativă la subminarea economiei naţionale, pentru că făcea parte din grupul lui Maschitskiy, în sensul de a obţine acele contracte. Şi au început să se facă verificările pe toată partea asta, însemnând comisii rogatorii, i-am chemat şi pe ruşi - ăia bucuroşi că după 20 de ani cineva îi bagă în seamă.


● Dar de dosarul disjuns tot dumneavoastră vă ocupaţi?
● Da, eu împreună cu dl Cristescu. Şi, în momentul în care ne-am apucat de monitorizare, eu împreună cu dl. Cristescu am zis hai să facem ceva să nu fie probleme de nelucru şi aşa mai departe. Şi procedura pe care am aplicat-o în 222, cu Sereş şi echipa, am zis să o aplicăm şi în acest dosar, 30. Deci era în oglindă. Şi am făcut un referat în care am solicitat autorizarea monitorizării la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi atunci s-a admis.


● Pentru?
● Pentru cei care am spus, intrând şi Voiculescu aici. Şi 30 de zile n-am primit nici un transcript, nici la Voiculescu, nici la Udrea, nici la Stolojan.


● Dar cum v-aţi explicat?

● Nu mi-am explicat nicicum?


● Deci asta în ce an era?
● În 2008. La 2 iunie 2008 am solicitat autorizarea, s-au dat 30 de zile, iar în 2 iulie 2008, când am solicitat prelungirea şi am şi cuprins în referat, şi în sentinţă şi scrie asta, că nu am primit transcripturile convorbirilor, atunci în 3 iulie am fost revocat.


● Dumneavoastră le puneţi în legătură, revocarea cu solicitarea autorizaţiei?
● Păi n-am cum altfel, pentru că la noi, la volumul de dosare pe care le aveam şi de predat, niciodată procurorul general nu te revocă peste o oră. Te cheamă şi-ţi zice: "Băi, coane, vezi că divorţăm. Poate, ai două săptămâni, unde vrei să mergi? Du-te la Timişoara, du-te la Parchetul Curţii de Apel".


● Dar listeningul apucaserăţi să-l vedeţi?

● Da. Normal.


● Şi cu cine vorbeau cei pe care i-aţi monitorizat?
● Vorbeau cu multă lume, nu contează. Erau foarte multe convorbiri pe care nu le aveam.


● Mii de convorbiri?

● Da, erau, erau ceva convorbiri acolo, de atunci, din 2008, din cele 30 de zile.


● Şi erau foarte multe convorbiri ale lui Udrea, Verestoy...?

● Ale lui Verestoy le-am primit.


● Ale lui Udrea nu le-aţi primit!

● Da, şi ale lui Voiculescu şi, mi se pare, ale lui Stolojan. Nici la ei n-am primit.


● Deci ei figurau acolo, în listeninguri, dar n-aţi primit convorbirile. Şi mai ştiţi ceva ce s-a întâmplat cu acest dosar?

● Păi spune Verestoy că s-a închis. El spune, că eu nu ştiu, nu ştiu dacă s-a închis.


● Aţi început să spuneţi că aţi făcut o adresă la SRI să vă spună de ce nu sunt stenogramele de la acele convorbiri.

● Le-am solicitat, dar n-am mai apucat să primesc răspuns. Ei probabil că se vor apăra că a fost foarte multă cantitate şi e posibil să spună că n-au trimis transcripturile, dar au trimis CD-urile.


● Deci Udrea, Stolojan, în ce cauză?
● Alro Slatina.


● Păi ce legătură avea Elena Udrea, care nici măcar nu mai era la Cotroceni, să spunem că ar fi avut acolo...
● Păi eu spun în carte că era în siajul lui Bogdan Chireac.


● Lăsaţi cartea, spuneţi-ne acum, prin viu grai!
● Bogdan Chiriac era cel care răspundea de imaginea lui Alro Slatina, preluată de Grupul Marco, şi avea legături cu magnatul Vitaly Maschitskiy, pe partea rusă, cu Valery Krasnov.


● Păi nu văd legătura Elenei Udrea cu cazul ăsta, adică...
● Elena Udrea e prietenă de familie cu Bogdan Chireac.


● A, şi încerca să ce? Ce să facă?
● Bogdan Chireac încerca să facă un lobby pe lângă Palatul Cotroceni, pe lângă Stolojan. Eu n-am spus că erau vinovaţi, asta era speţa. Puteau să dea neînceperea urmăririi penale, cum s-a şi dat. Erau suspecţi de treaba asta, da. Şi l-am sunat pe preşedinte, nu mai ştiu sigur când, cred că înainte de a prelungi. I-am zis: "D-le preşedinte, vă rog să-mi permiteţi să vă prezint o situaţie de siguranţă naţională". "N-am ce discuta cu nici un procuror din Ministerul Public până nu lămurim implicarea instituţiei prezidenţiale în crimă organizată", mi-a spus. Eu trimisesem, în 16 iunie 2008, o adresă scrisă la Preşedinţie prin care cerusem să se dea Parchetului copii după toate cererile sau petiţiile primite din partea reprezentanţilor Alro Slatina sau ai grupului Marco la Administraţia Prezidenţială din perioada ianuarie 2005 până la 16 iunie 2008, inclusiv înregistrările întâlnirilor cu reprezentanţii acestora. Adică cu cine s-a întâlnit Maschitskiy, dacă a clipit, de câte ori a clipit.


● Dar cu cine se întâlnise Maschitskiy?
● Cu Stolojan.


● Şi s-au întâlnit chiar cu preşedintele?
● Păi, din câte ştiu eu, da. Că de asta am şi cerut.


● Constat, din ce spuneţi dumneavoastră, că e uzual ca un anchetator să caute un demnitar în stat să-i spună ceva din dosare.
● Nu, nu, nu e o practică. Când ai o problemă care ţine de siguranţa naţională ai obligaţia să informezi preşedintele CSAT şi coordonează serviciile. Şi atunci dacă vrei să-i comunici ceva preşedintelui, care el după aia ia informaţia şi o transmite în sistem...


● Dumneavoastră aţi apelat la preşedinte practic, nu în mod particular, ci în mod instituţional?
● Instituţional, în primul rând, era o anchetă care privea Preşedinţia şi nu este obiectul unui şantaj, asta voiam să-i spun. Dar mă interesează foarte tare dacă aceşti oameni sunt cumva o agentură rusească sau de care o fi ea.


● Câte întâlniri la Cotroceni au avut cei pe care îi suspectaţi de sprijinire a grupului Marco?
● Două, din câte ştiu eu.


● Şi cu preşedintele?

● Şi cu preşedintele, şi cu Stolojan.


● Întâlniri cu cei care reprezentau interesele celor interesaţi de Alro Slatina, da?

● Da, se pare că în asta şi constă clenciul cu Putin.


● Deci până aţi plecat din DIICOT aţi ajuns la o concluzie în dosarul ăsta?
● La ce concluzie să mai ajung? N-am ajuns la nici o concluzie.


● Dar de audiat aţi audiat în acest dosar pe Elena Udrea, pe Chireac şi restul?
● Nu, pe Elena Udrea, nu, domnul Cristescu. Eu l-am audiat pe Bogdan Chireac. Şi pe Stolojan, în 2007.


● Şi de ce aţi reluat dosarul în 2008?
● Aveam ceva informaţii sugerate de către ruşi: "Vezi că se mişcă iar ceva în partea aia!". Şi acolo erau comisii rogatorii cu Marea Britanie, cu Rusia.


● Şi ce vizau comisiile rogatorii?
● Conturile. Interesau conturile, urma. Totdeauna găseşti urma.


● Interesau conturile, pentru că s-au dat bani aicea? De ce conturi, dacă nu s-au dat ban
i?
● Erau bani care se presupune că i-ar fi spălat Maschitskiy, prin contractarea de gaz natural. Prin firma lui se ducea gazul. Practic, suspiciunea era că spăla banii prin România, prin contracte de intermediere cu Gazpromul. Noi nu cumpărăm direct, ci prin intermediul lui. Contractul era încheiat de firma lui. Pe comisia rogatorie cu ruşii ne-au venit informaţiile care ţineau de conturile lui Maschitskiy, care o parte din ele erau la Moscova.


● Şi a venit revocarea, pur şi simplu?
● Fără nici un avertisment. Eram în perioada de evaluare a activităţii procurorilor.


● Şi aţi avut vreo discuţie cu procurorul general?
● Nu. În momentul acela a evitat să mai spună ceva. Întotdeauna îşi mai chema pe cineva, un consilier sau ceva de genul ăsta.


● Bun, şi cine se mai ocupa de cazul ăsta?

● Dl procuror Cristescu.


● Şi doamna Ciurea?
● Era procuror de instanţă în tot ce înseamnă privatizări energetice.


● Totuşi, n-aţi văzut nici unul dintre dumneavoastră, Cristescu şi Ciurea, vreo stenogramă a convorbirilor pe care le-aţi cerut?
● Eu n-am mai reuşit să văd.


● Şi nici Cristescu şi Ciurea?
● Ba ei s-ar putea, nu ştiu. În momentul în care am ieşit de acolo nu mai....


● Dar care e traseul acestor documente secrete, că sunt surse care spun că acest traseu era perturbat atunci când făceaţi dvs echipă "foarte bună" cu dl procuror general Ilie Botoş? În sensul că nu erau înregistrate documentele secrete la Compartimentul de Documente Clasificate.
● Nu era numai la mine, era la toţi colegii, pentru că nu era pus la punct compartimentul nostru.


● De ce vă întreb? Dumneavoastră spuneţi că aţi aflat ulterior că SRI-ul spune că, deşi nu v-a trimis transcripturile, v-ar fi trimis totuşi nişte CD-uri. Circuitul acestor informaţii secrete nu era clar?

● Să lămurim foarte clar. Este o aberaţie faptul că SRI-ul secretizează transcripturi telefonice cerute pe autorizaţii judecătoreşti. Deci este o aberaţie a aberaţiilor. Deci, în momentul când e mandat pe siguranţă naţională, şi ei, SRI, sunt răspunzători de gestiunea acestora, da, este secret. Dar în momentul în care eu ca procuror cer autorizaţie la judecător nu mai este secret faţă de mine. Eu sunt titularul acelei acţiuni, ei sunt doar nişte executanţi. SRI este un simplu prestator de servicii. Trebuiau să-mi transmită toată informaţia, mai puţin cele privind viaţa privată şi siguranţa naţională. Dar restul nu aveau de ce să-mi secretizeze mie.


● E clar că în foarte multe cazuri s-a întâmplat ca SRI-ul să-şi depăşească cu mult atribuţiile şi să gestioneze practic tot felul de convorbiri de genul acesta.
● De câte ori mai lucrasem cu ei, cei de la SRI, până la acest caz, niciodată nu au practicat să ne trimită CD-ul şi noi să facem transcrierea.



● Păi ce, le era frică să scoată transcripturile la Udrea şi restul sau care era ideea?
● Să n-ajungă la mine.


● Şi ce se întâmplă cu convorbirile care ţin de viaţa privată?
● Alea în mod normal trebuie să nu le dea ei. Cei de la serviciile speciale, când văd că în interceptări este vorba de viaţa privată, trebuie să le şteargă instantaneu, pentru că altfel le folosesc ca obiect de şantaj. Şi apar pe Youtube, apar pe site, apar pe mai ştiu eu unde şi...


● Dar aţi primit vreodată de la ei transcript în care să se fi strecurat şi aspecte din viaţa privată?
● Nu, pentru că am stabilit chiar de la început cu ei că nu mă interesează aceste aspecte.


● De ce îşi arogă rolul ăsta SRI şi, mai ales, cine dispune lucrurile astea?
● Şi dosarul 222 cu privatizările energetice şi 30 cu Alro Slatina au fost dosare documentate de către ei, fiindcă erau dosare de siguranţă naţională.


● Bun, am înţeles, dar în cazul 30 spuneaţi că nu mai se pune problema de aşa ceva (n.r - de siguranţă naţională) şi că trebuia să vă predea fără nici o problemă transcripturile convorbirilor.
● Aaa, am înţeles că mă întrebaţi de ce s-a ocupat SRI şi nu DGIPI sau alt serviciu.


● Nu, nu, nu. Dar erau şi cazuri în care SRI-ul era doar un prestator de serviciu.
● Da, în cazul acesta cu Alro, când am solicitat autorizaţia, SRI a fost singurul prestator de servicii.


● Dar, spuneţi-mi, am înţeles eu greşit? Spuneaţi mai devreme că ei, SRI, s-au ocupat de documentarea dosarului pentru că priveau chestiuni de siguranţă naţională. Deci în dosarul acesta cu Elena Udrea şi restul erau infracţiuni care priveau siguranţa naţională?
● Sigur că da. În dosarul în care a început urmărirea penală faţă de Benyatov era vorba despre subminarea economiei naţionale.


● Deci şi în dosarul în care aţi cerut monitorizarea celor şase era vorba tot de subminarea economiei naţionale?
● Urmau să fie documentate posibile săvârşiri ale unei activităţi infracţionale, scrie şi în precedură la art 90 şi. Deci nu mi se cerea începerea urmăririi penale pentru ceva, ci strângerea datelor, documentarea acestor activităţi.


● Dar suspiciunile erau de subminare a economiei naţionale, de trădare, de ce?
● De subminare a economiei naţionale.


● Despre documentele declasificate în SUA cum aţi aflat?

● Cu privire la unele nu mă pot pronunţa, deşi le-am aflat şi apar în carte, dar n-am să nominalizez care sunt. La altele nici n-am vrut să mă uit. Deci am zis că nu vreau să ştiu.
Vă spun că am cerut comisie rogatorie cu SUA, pe dosarul Armamentul. Kovesi a fost în America în mai sau iunie, nu mai ştiu exact, şi le-a zis americanilor, off the record, să nu trimită nimic, că nu prezintă interes şi că oricum eu sunt un borfaş.


● Şi SUA ce au făcut, au ţinut cont?
● Nu ştiu.


● Să vă întreb altfel: există comisii rogatorii cu SUA pe dosarul Armamentul?
● Din câte ştiu eu, vreo două, dacă nu chiar trei.
"OMAR A ALES VARIANTA CELOR CARE-L TROSNEAU DACă TURNA"
● Apropo de conturile deschise în favoarea serviciilor secrete în străinătate...
● Am spus în carte că este un cont colector la care au acces serviciile în caz de s-ar întâmpla ceva, de război, de necesitate. În cazul ăsta ar fi fost un cont colector care ar fi fost în Liban. E un cont despre care se ştia, au scris la un moment dat şi Racoviceanu şi Ohanesian.


● Spuneţi în carte că asupra acestui cont nu ar mai avea serviciile controlul, ci oameni de afaceri şi politicieni. Detaliaţi un pic.
● Nu pot s-o fac. Ar însemna să spun cine erau cei care alimentau conturile şi cine le gestiona. Nu pot s-o fac, de aia n-am scris nici în carte. Ce pot să vă spun este că titularul de cont era doar o interfaţă a serviciilor şi existau două sau trei persoane care deţineau parola, codul de criptare a contului. Şi niciodată unul singur nu are acces la cont. Trebuie să se adune şi ceilalţi doi deţinători de parole.


● Vreţi să spuneţi că cei trei deţinători ai parolelor acestui cont la un moment dat au căzut toţi de acord pentru a putea face jocul unor oameni politici şi al unor oameni de afaceri?
● Nu. Au căzut de acord să-şi facă propriul lor joc. Asta era bănuiala. Nu am reuşit să documentez în cadrul unor comisii rogatorii şi e foarte greu.


● Cu ce state s-au făcut comisii rogatorii pe acest caz?
● Cu Germania, cu Liechtenstein, cu multe, multe. Şi-n Liban.


● Şi asta la ce moment era, faţă de momentul plecării?
● În timp, în timp ce... De asta spun că eu n-am înţeles practic logica lui Omar. El venea la mine la birou. Venea şi lucra. Azi ce facem? Urma să-mi aducă documente, conturi şi aşa mai departe. Deci nimic nu l-ar fi stresat să plece. În timpul ăsta parcă şi-a negociat poziţia.


● Adică a practicat un şantaj?

● Şantaj, sau poate că n-a avut de ales?


● Vreţi să spuneţi că a fost silit să plece?

● El a fost pus să plece. El a fost pus între ciocan şi nicovală. Adică între poziţia mea de a-l stoarce de informaţii şi de a colabora până la capăt, de a turna tot ce ştie şi poziţia ălora care-l trosneau dacă o făcea. Şi a ales.


CHESTIUNEA CU CERTIFICATUL ORNISS
● Legat de certificatul ORNISS, ce tip deţineţi acum?

● Strict secret. Am avut până prin 2007 certificat ORNISS tip SSID, adică secret de stat de importanţă deosebită.


● De ce vi l-au luat?
● Pentru că foarte greu aveam noi procurorii, adică foarte rar ne întâlneam cu cei trei sau patru de zero ai secretului de stat şi n-aveam ce să facem cu el, la nivelul ăsta de clasificare. Majoritatea procurorilor au strict secret pentru că înregistrările sunt clasificate astfel.


● Asta nu e o explicaţie pentru retragere, că vă întâlneaţi foarte rar cu tipul de informaţie SSID. Aveaţi un certificat SSID şi apoi aţi primit doar unul cu acces mult mai redus.

● Dar nu numai mie mi s-a luat, ci la mai mulţi.


● Cui?

● La mai mulţi. Şi lui Doru Cristescu. De ce? Pentru că era prea mare accesul, nu se justifica acel nivel. Noi nu ne întâlneam cu el.


● Deci nu puneţi schimbarea nivelului de acces la informaţiile clasificate cu plecarea lui Omar, cu ce s-a întâmplat, că în 2007 el era de mult fugit?
● Nu, pentru că s-a întâmplat şi la alţi colegi şi de asta nu-l pun.


"PRESIUNE CLARĂ A FOST REVOCAREA. ŞI NICI MĂCAR REVOCARE NU MAI ESTE, CI EXECUŢIE"
● Bine, revenind la presiunile despre care ne-aţi vorbit în interviu, puteţi să ne daţi un citat din vorbele care vi s-au spus atunci când susţineţi că s-au făcut presiuni asupra dumneavoastră?

● (pauză lungă, oftat)


● V-amintiţi? Adică trebuie să vă amintiţi, nu puteţi uita aşa ceva!
● Totuşi. Ştii de ce nu pot să spun chestia asta cu presiunile, pentru că poate să vină Kovesi şi să spună de ce nu am informat CSM-ul atunci (n.r - la ora realizării interviului deja se întâmpase acest lucru). Nimeni nu informa. Sigur, se întâmplă, fiind şeful instituţiei poate avea o altă părere decât tine. Dar până la urmă tot de tine ţine dacă faci cum consideri tu sau cum vrea procurorul general, pentru că n-are cum să te oblige. Şi atunci presiunea e, cum să spun... Presiune. Şi în mod clar de presiune a fost revocarea. Eu asta spun. Dacă se făcea cu două săptămâni după sau două săptămâni înainte, era ok.


● Deci asta e singura presiune despre care puteţi spune că...
● Că e clară, fără dubiu. Şi nici măcar presiune nu mai este, este execuţie.


● Dar revocarea este prevăzută de lege, în nişte condiţii, că şi CSM a dat o hotărâre, ţinând cont de faptul că aţi fost sancţionat disciplinar. Deci din punct de vedere legal...
● "Poate să". Legea spune că poate să revoce, nu obligă. Ori Kovesi a spus că ea nu are ce face şi trebuie să se supună legii. Ori legea nu o obligă, spune că "poate să". Ei, dacă putea să, atunci putea şi să nu.


● Păi şi atunci care-i presiunea?

● Păi timpul. Momentul ales pentru revocare, cu o zi după solicitarea prelungirii.


● Dar v-a chemat să vă spună că vă revocă?
● Nu. Eu am aflat din presă.


● Dar după ce v-a revocat aţi avut vreo discuţie?
● A vrut să discute. Eu mi-am luat concediu imediat, de odihnă, după aceea am intrat în concediu medical şi m-am întâlnit cu ea când am atacat ordinul. M-am întâlnit la Cabinetul procurorului general şi mi-a spus dacă vreau să stăm de vorbă. Şi i-am spus nu, acum nu, puteam să stăm de vorbă înainte de a mă revoca.


● Dar, revenind la intervenţiile pe dosare, parcă legea spune clar că procurorul general nu are voie să se implice în ancheta procurorului de caz. Nu spune legea asta? De ce se discută cu şeful ce să se facă în dosare?
● Pentru că sunt implicaţii şi datorită implicaţiilor sociale, politice. Sunt cazuri de impact şi atunci e normal să fie un grup mai mare care analizează situaţia.


NASTASIU: "CARTEA ESTE O REPLICĂ LA PERCEPŢIA CARE S-A PUS ASUPRA MEA: «BOUL ĂLA CARE L-A ELIBERAT PE OMAR». EI, NU SUNT ĂLA!"
● La şedinţa CSM, aceea care a fost declarată secretă când s-a judecat cererea de sancţionare disciplinară împotriva dvs, aţi fost audiat. Nu puteţi să ne spuneţi ce aţi spus membrilor CSM?

● Tot ce e şi în carte. Pe partea de armament erau şi documente clasificate, dar ei au spus că nu-i interesează partea de armament şi ce-am făcut eu acolo. Le-am spus că am avut mai multe întâlniri cu Omar, care a început să vorbească, am luat act de starea lui de sănătate, văzându-l în permanenţă. Deci pe asta m-am dus. Şi pe discuţiile de la Botoş din birou cu Marcel Sâmpetru, minus chestiunea cu ok-ul "de Sus".


● Deci lor nu le-aţi spus de...
● De aprobarea preşedintelui nu, dar le-am spus de Botoş.


● Păi poate dacă le spuneaţi...
● Ce se întâmplă? Botoş a dat o declaraţie şi pentru mine, şi împotriva mea. El a zis că n-a declarat recurs fiindcă a considerat că am ales o soluţie bună, dar în acelaşi timp a declarat că el nu a ştiut că eu am participat la şedinţa instanţei de judecată. Deh... Deci ar fi fost cuvântul meu contra celor trei. Ca şi acum cu Kovesi. E cuvântul ei contra cuvântului meu.


● Dar de ce n-aţi spus atunci la CSM de aprobarea "de Sus"?

● (suspans) ...N-am vrut!


● Dar de ce? Pentru că CSM este, potrivit legii, garantul independenţei magistraţilor, este cel care vă apără şi era un moment ideal să le spuneţi!?
● Pentru că ar fi fost între cuvântul meu şi cuvântul lor. Deci aş fi dat vina pe cineva, deşi eu mi-am asumat răspunderea. Deci aş fi fost în inferioritate şi oricum a fost concepţia mea. Mi-am asumat chestiile astea de strategii.


● Şi de ce o spuneţi acuma, prin cartea scoasă?
● Să se înţeleagă clar. Cartea asta este o replică la percepţia care s-a pus asupra mea: "Boul ăla care l-a eliberat pe Omar". Ei, nu sunt ăla! Cartea este mărturia unui om care a lucrat în aceste dosare şi am arătat că asta este ceea ce am trăit şi am pătimit în toată perioada asta. Este mărturia mea. Şi asta o voi spune şi peste 10 ani şi este singura mea mărturie despre ceea ce s-a întâmplat. Nu mai sunt în sistem, n-am fost rejectat de sistem, ci am plecat prin demisie. Mărturia o fac la un an jumate după ce am plecat de acolo. Dosarul 30 e închis cu neînceperea urmăririi penale. În dosarul Armamentul nu am date decât pe partea externă. Despre ce e la Bagdad şi ce s-a întâmplat în Irak urmează să se stabilească.


● O să mai scrieţi ceva? Bănuiesc că ştiţi mult mai multe.
● Da. Mai urmează şi volumul doi, şi volumul trei şi vor fi făcute tot în acelaşi fel.


● Şi le veţi scoate pe piaţă în funcţie de ce?

● De cum aflu informaţia.


● Şi în funcţie, probabil, de soluţionarea dosarelor respective?
● Nu.


● Păi, de exemplu, dacă dosarul de Armament nu se termină, să spunem într-un termen de patru ani, dvs scoateţi o carte în care să ne spuneţi de traficul de armament din ţară?
● Sigur că da.


● Deci scoateţi indiferent dacă este o anchetă în justiţie.
● Da. Eu mai departe fac o anchetă jurnalistică.


● Aha. Am înţeles. Asta-i foarte tare!
● Da, volumul doi şi volumul trei!


● V-aţi şi gândit la structură, doiul pe ce pilon şi treiul pe ce pilon?
● M-am şi gândit, e structurat, urmează să purcedem la treabă.


● Volumul doi pe ce idee merge, pe dosarul armamentul, pe...?
● Pot să spun doar atât, că se merge pe dosar de crimă mare organizată, de gulere albe, plus relaţii externe ale acestei crime organizate la nivel înalt.


● Şi aveţi şi un orizont de timp pentru apariţia volumului doi?
● Maxim şase-şapte luni.


● Tot ediţie Samizdat, care nu se poate cumpăra?

● Nu. Vom încheia contracte, nu ştiu cu cine, în funcţie de editor. Nu mă ocup eu, editorul.


ARMATA "FOŞTILOR"
● Dar mai departe, ce n-am făcut ca procuror voi face în continuare ca om privat. Ţin să-i anunţ pe madam Kovesi şi pe Băsescu. Deci o fac ca om privat şi am alt acces la documente decât au ei. Şi din altă parte, da?!


● Când spuneţi om privat, vă referiţi la calitatea de fost magistrat foarte apreciat de colegii americani sau cum?
● Nu numai de americani, dar colaborez şi cu cei de la Paris, şi cu cei de la Viena, din Berlin. Nu-i o problemă. Suntem toţi foşti procurori, foşti oameni care au lucrat în sisteme, şi în America astfel de anchete se desfăşoară la lumina zilei. Şi traficul de armament va fi soluţionat de către noi prin investigaţie jurnalistică. Pe acest dosar, colaborăm cu oameni ca noi din SUA, Germania, Israel, din Rusia, foşti procurori care asta fac şi ei în ţările de origine, fac anchete jurnalistice, fac consultanţă.


● Sunt procurori care au fost îndepărtaţi din sistem?
● Nu. S-au pensionat şi fac alte activităţi. Şi suntem un club mare!


● În concluzie, din afara sistemului, vă luptaţi cu sistemul despre care spuneţi în carte că a învins?

● Da, da. Dar să nu se înţeleagă greşit, noi nu suntem antisistem. Noi nu luptăm împotriva sistemului, ci împotriva unor oameni care tarează sistemul. Noi vrem ca regulile să se respecte în cadrul sistemului.


● Vă mulţumim.
Citeşte mai multe despre:   interviu

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Premii? Bătaie de joc? Ordin de ministru pentru acordarea de mulțumiri și felicitări

Premii? Bătaie de joc? Ordin de ministru pentru acordarea de mulțumiri și felicitări
Galerie Foto Într-un document oficial emis, în data de 13 octombrie, de ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, se arată că succesul luptei polițiștilor de penitenciare în lupta cu pandemia generată de virusul SARS-CoV-2 rep...

Românul Tarek Nazer, doctorul lui Manchester United. A lăsat Anglia ca să lucreze în țară

Românul Tarek Nazer, doctorul lui Manchester United. A lăsat Anglia ca să lucreze în țară
Galerie Foto Dr. Tarek Nazer, chirurg ortoped, este președintele Asociației Europene de Artroscopie și Chirurgie Minim Invazivă. Trăiește în România de 30 de ani. Avea 5 ani când familia lui s-a mutat din Siria la...

Simulatoare auto de 800.000 de euro pentru selecția și recrutarea viitorilor agenți SPP

Simulatoare auto de 800.000 de euro pentru selecția și recrutarea viitorilor agenți SPP
Galerie Foto Serviciul de Protecție și Pază (SPP) a achiziționat două softuri informatice pentru testarea viitorilor agenți care urmează să păzească demnitarii în tehnici de condus a autovehiculelor instituției, dar și...

”Fără umor am fi ca orbii privind la curcubeu”

”Fără umor am fi ca orbii privind la curcubeu”
Galerie Foto Cu sânge de bănățean curgând prin vene, Erwin Lucian Bureriu le-a făcut pe toate: profesor, jurnalist și secretar de redacție, biliotecar, proprietar de librărie, muzician, grafician, dar mai ales poet și...

Căldura pusă la articulaţiile dureroase este o greşeală

Căldura pusă la articulaţiile dureroase este o greşeală
Există o polemică între reumatologi şi ortopezi, legat de când este bine să se implanteze o proteză în articulaţia suferindă: de la primele simptome, cum zic chirurgii ortopezi, sau mai târziu, după...

Alegerile din România dăunează grav planetei: 35 de milioane de buletine de vot, nefolosite!

Alegerile din România dăunează grav planetei: 35 de milioane de buletine de vot, nefolosite!
Galerie Foto Diferențe majore între numărul total al alegătorilor înscriși în listele electorale, pentru toate subcategoriile de alegeri care însumează alegerile pentru autoritățile publice locale și numărul...

După ce Mihai Chirica a devenit liberal, iluminatul public din Iași este modernizat de clienții de casă ai primăriei lui Boc

După ce Mihai Chirica a devenit liberal, iluminatul public din Iași este modernizat de clienții de casă ai primăriei lui Boc
Galerie Foto Nici nu s-a uscat bine tușul pe buletinele de vot de la alegerile locale care au avut loc în 27 septembrie, că proaspătul liberal, fost PSD-ist, Mihai Chirica, de la Iași, reales primar, a și atribuit un contact de...

Afaceri de pandemie. Ioana Băsescu și soțul Pricop intră pe piața transporturilor

Afaceri de pandemie. Ioana Băsescu și soțul Pricop intră pe piața transporturilor
Galerie Foto Fata cea mare a lui Traian Băsescu și-a cooptat, cu o lună înainte de alegerile locale, soțul în cadrul companiei de consultanță pe care o deține. Odată cu intrarea lui Radu Petru Pricop în această...

Manciu de la “Comunicarea Strategică”, “uns” consilier de stat la Cancelaria lui Orban, cu încălcarea legii

Manciu de la “Comunicarea Strategică”, “uns” consilier de stat la Cancelaria lui Orban, cu încălcarea legii
Galerie Foto Numit, prin semnătura lui Ludovic Orban și a Secretarului General al Guvernului Antonel Tănase, în funcția de consilier de stat, Eduard Andi Manciu, cel care conduce celebrul Grup de Comunicare Strategică, nu...

Conjunctivita nu doare, ci provoacă jenă şi mâncărimi

Conjunctivita nu doare, ci provoacă jenă şi mâncărimi
De multe ori observăm că unii oameni se plâng de ochi, aceştia par chinuiţi, se înroşesc, lăcrimează, au mâncărimi. Multă lume crede că se pricepe și îndeamnă cu sfaturi greşite pe cel cu ochii în...

Sistem de supraveghere video de 100.000 de euro, la sediul central al Ministerului Finanțelor

Sistem de supraveghere video de 100.000 de euro, la sediul central al Ministerului Finanțelor
Instituția condusă de Florin Cîțu a investit prețul unui apartament în București pentru achiziționarea unui sistem nou-nouț de supraveghere video, pe care urmează să-l monteze la sediul din Capitală al Centru...

Elena Stoica, Asociația Confecționerilor din România: „Măştile de Panciu, bune la Paris și la Londra, sunt ignorate la Bucureşti”

Elena Stoica, Asociația Confecționerilor din România: „Măştile de Panciu, bune la Paris și la Londra, sunt ignorate la Bucureşti”
Galerie Foto Producătorii de confecții trag un semnal de alarmă: mulți români dau banii pe chinezisme de proastă calitate sau pe cârpe frumos colorate cu care își acoperă nasul și gura, în loc de măşti făcute din...

Dosarul unei execuţii comandate politic, cu Dacian Cioloş în rol de paranormal. Telepatia: cea mai mare pagubă inexistentă, anchetată la SIIJ

Dosarul unei execuţii comandate politic, cu Dacian Cioloş în rol de paranormal. Telepatia: cea mai mare pagubă inexistentă, anchetată la SIIJ
Galerie Foto Documente explozive, aflate pe masa procurorilor Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ), arată că, în contabilitatea Ministerului Agriculturii, în 2008, când Dacian Cioloș a decis să...

Infractorii sexuali, băgați în bazele de date ale Poliției de o firmă controlată de afaceristul Tiberiu Urdăreanu

Infractorii sexuali, băgați în bazele de date ale Poliției de o firmă controlată de afaceristul Tiberiu Urdăreanu
Galerie Foto Poliția Română a încheiat cu una dintre firmele înființate de grupul UTI, controlat de Tiberiu Urdăreanu, un contract de 1,3 milioane de euro, pentru realizarea unui registru special. Este vorba despre o...

Astmaticii nu trebuie să treacă repede de la cald la frig

Astmaticii nu trebuie să treacă repede de la cald la frig
Lumea îşi pune singură diagnosticul când e vorba de plămâni. Cum tuşeşte puţin, omul se autodiagnostichează: „Am pneumonie”. Dar şi cei cu astm ridică glasul când vine sezonul rece.Interviu cu profesor...
Serviciul de email marketing furnizat de