x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Interviuri O noua ofensiva anticrima

O noua ofensiva anticrima

09 Iun 2004   •   00:00

INTERVIU

Procurorul general al Romaniei anunta noi masuri de lupta impotriva crimei organizate si de protectie a magistratilor. El mai vorbeste despre noile mecanisme de reglaj si autocontrol din sanul Justitiei, ce vor intra in vigoare odata cu adoptarea Statutului Magistratilor.

  • Jurnalul National: Ce schimba noul Statut al magistratilor, pe cale sa fie adoptat?

    Ilie Botos: Aceasta noua reglementare aduce un spor de forta, de echidistanta in ceea ce priveste pozitia si activitatea magistratilor. In primul rand prin dependenta a tot ceea ce tine de cariera, promovarea, selectia, formarea magistratilor de Consiliul Superior al Magistraturii, care va avea doua camere, una pentru magistratii procurori si una pentru judecatori. Vor fi si reprezentanti ai societatii civile. Instantaneu ajungem intr-o zona de transparenta, unde deciziile se iau ca intr-un miniparlament al magistraturii. Justitia incepe sa aiba propriile ei mecanisme interne de autoreglaj, de autocontrol, de crestere a nivelului de eficienta. Primul lucru pe care trebuie sa-l faca acest consiliu si magistratura in ansamblu este sa depaseasca aceasta criza de imagine a magistratilor si sa dezvolte increderea populatiei in actul si aparatul de Justitie.

  • In mana cui sta credibilitatea Justitiei romane?

    In mana fiecarui magistrat. Tine in primul rand de vocatie, de dorinta de a face o cariera si de dorinta de a merge pe strada cu capul sus. Este o chestiune legata de finalitatea pe care o vezi cand semnezi juramantul de magistrat. Este o lupta dura, careia ii faci fata daca esti structurat, daca ai capacitate de rezistenta de a trece peste toate neajunsurile, si sunt multe neajunsuri. Simpla aparitie a unei legi nu inseamna ca se rezolva totul dintr-un foc. Asta tine de evolutie, de educatie, de formare si de felul in care ai puse bazele, mentalitatea.

  • Ce alte lipsuri mai are magistratul roman?

    Pe de alta parte sunt probleme legate de lipsa unei protectii sociale reale. In magistratura se moare destul de repde, sunt foarte multi procurori care nu au apucat sa se bucure de pensie. Este o munca stresanta, foarte grea care rodeaza in ani intregi de stres de tensiuni, de oboseala cronica. Toate aceste aspecte ar trebui sa implice o mai multa grija asupra acestor oameni. Ar mai fi veniturile, cu atat mai mult cu cat legea interzice magistratului orice alte activitati. El nu poate sa traiasca decat din salariul de magistrat sau cel mult din salariul de cadru didactic universitar.

  • Sunt magistratii coruptibili sub acest aspect?

    Diferentele de salariu intre noi si cei din Uniunea Europeana sunt fabuloase. Un magistrat din Europa sau din Statele Unite ale Americii are un salariu de zeci de ori mai mare decat un magistrat roman. Cu toate astea, si in uniunea Europeana si in SUA exista coruptie in magistratura. Coruptia, pe langa aspectul economic, tine in primul rand de selectia si de rezistenta psihica a fiecarui magistrat la tentatii.

  • E pregatit magistratul roman pentru intrarea in Uniunea Europeana? Pentru o legislatie unica? Pentru mandatul de arestare european?

    Formarea unui magistrat nu se face numai citind textul de lege si practica judiciara, vorbesc din punctul meu de vedere, ca procuror. Ea se face in primul rand prin experienta. Din punctul de vedere al magistratului procuror, un mare accent trebuie pus nu pe invatamantul teoretic, ci pe formarea interactiva, pe construirea deprinderilor, ca elemente esentiale ale formarii profesionale, astfel incat in orice situatie, in orice conditii sa faca fata tuturor problemelor. In momentul in care legislatia romana va opera cu coordonatele legislatiei europene nu va fi nici o problema in aplicarea mandatului international. De altfel cred ca suntem singura tara neintegrata care deja s-a implicat in procedurile investigatiei comune cu alte state.

  • Sistemul roman are in acest moment aceste parghii pentru formarea magistratilor?

    Legea statutului magistratilor aduce un plus de sansa prin trecerea Institutului National al Magistraturii in subordinea Consiliului Superior al Magistraturii. Acolo, existand un nucleu de practicieni si un sistem de valori concrete asupra eficientei si pregatirii magistratilor, se poate dirija, se poate ajusta sistemul formativ. Ideea de a utiliza practicieni ca formatori ai magistratilor stagiari, dar si a celor cu experienta, care au nevoie de o pregatire continua, este de asemenea un plus. Problema este cat de repede vom reusi sa implementam aceste norme in asa fel incat sa le dam viata, substanta, fara asta neputand face fata unei justitii europene.

  • Sa vorbin putin despre procurorul Cristian Panait. Un tanar procuror, ajuns la Parchetul General, care a murit acum doi ani. Era oare prea tanar pentru duritatea meseriei de aici? Ce inseamna prea tanar, ce inseamna prea batran pentru meseria de procuror?

    Din punctul meu de vedere nu exista prea tanar si prea batran. Totul tine de vocatie si de vointa de a te modela dupa un prototip a ceea ce trebuie sa reprezinte un adevarat magistrat. Este foarte greu atunci cand esti singur intr-o cauza cu riscuri enorme, la adresa vietii, riscuri imagologice, pentru ca incercand sa faci dreptate de multe ori se arunca cu noroi in tine, de multe ori esti terfelit, esti impins in tot felul de chestii. Or, toate aceste aspecte reverbereaza in psihicul magistratului si se transforma in stari tensionale, in trairi interne cu puternice indoieli asupra propriilor capacitati.

  • Magistratii au invatat ceva din moartea lui?

    Ceea ce am facut eu, realizand de mai multa vreme acest lucru, in momentul in care am avut capacitatea si posibilitatea de a lua decizii, niciodata nu am lasat un magistrat singur intr-o cauza complexa. Pentru ca acolo unde este o echipa, presiunea se repartizeaza in mod egal. Indiferent cine este, ce este, un singur om la un moment dat se simte singur, se simte abandonat, simte ca devine tinta. In momentul in care este o echipa, ei se sustin unii pe ceilalti si sistemul sustine echipa si evitam asemenea tragedii.

  • Care sunt sansele magistratilor tineri?

    Nu trebuie sa absolutizam criteriile de vechime ca elemente de ascedere pe anumite trepte ale carierei profesionale. Trebuie tinut cont de calitatea activitatii de urmarire penala, calitatile individuale, comportamentul, tinuta deontologica, pregatirea profesionala foarte bine fundamentata. trebuie sa dam sanse fiecaruia. Trebuie sa vedem in primul rand ce beneficiu are societatea de la un asemenea individ, indiferent de vechime. Eu incerc acum, in materia luptei importiva criminalitatii organizate, sa conving Ministerul de Justitiei sa ma ajute sa cream aceasta directie de investigare a terorismului si a criminalitatii organizate, in care vechimea sa fie aceeasi ca la Parchetul National Anticoruptie, adica minimum sase ani.

  • Tragedia de la Mihailesti a tradat o anumita degringolada. Procurorii s-au pierdut in fata unui asemenea eveniment.

    In primult rand este lipsa de antrenament efectiv si o abordare neunitara. Dupa multe experiente similare pe care le-au intampinat, statele din Uniunea Europeana au ajuns la concluzia ca trebuie creat un cadru legal, care sa stea la baza unui concept operational, in care toti cei care se deplaseaza in campul infractional sa stie exact ce atributii au.

  • Cum ar fi trebuit sa se intample lucrurile intr-un asemenea caz?

    Va voi da ca exemplu modul in care actioneaza procurorii din strainatate in situatii de genul acesta. Cei care coordoneaza cercetarile trebuie sa aiba un comandament separat, in alta parte decat locul comiterii faptei, pentru a nu avea implicatii Subiective. In momentul in care vezi 18 cadavre dezmembrate, efectul psihologic pe care il are asupra ta aceasta imagine este fantastic. Nu mai poti sa iei o decizie lucida. De aceea, cei care iau decizii la nivel major trebuie sa fie izolati de aceasta perceptie, iar informatiile li se transmit direct din campul infractiunii, acestia dand mai departe ordine.

    Se mai realizeaza apoi doua puncte importante: un punct pentru relatia cu publicul, care sa dea cosiliere psihologica apartinatorilor victimelor si care sa stranga informatii de la acestia legate de victime, de felul in care erau imbracati, de motivul pentru care se aflau acolo. Al doilea punct este cel pentru relatia cu presa, care trebuie sa furnizeze informatiile importante pentru a evita orice distorsionari. Si, bineinteles, echipele specializate. Acolo tot ce tinea de materialul biologic era atributul medicinei legale, criminalistica, procurorul ca manager si ca persoana care exploateaza in final toate aceste date. Noi avem prevederi de principiu, generale pe care toata lumea le citeste, dar cand sa le aplice, le uita. Echipa trebuie sa fie unica indiferent carei institutii apartii.

  • S-a pierdut ceva in ancheta de la Mihailesti?

    Nu pot sa spun ca sunt lucruri irecuperabile. Au fost insa omisiuni majore care au dus la o lovitura de imagine fundamentala asupra institutiei pe care o conduc. Va asigur ca aceasta cauza va avea finalitatea pe care ar fi avut-o oricum.

  • Invataminte?

    In primul rand, instruire operationala, nu teoretica cu procurorii; simulari. Un individ destept invata din experienta altora, altul numai din experienta proprie. Mai avem inca sanse sa invatam multe si sa putem face oricand fata unor asemenea situatii. Sper sa putem realiza o structura specializata pentru asa ceva.

  • Ati vorbit de curand despre amenintarile pe care le-au primit procurorii din partea membrilor crimei organizate. La ce nivel sunt ele?

    Aceste amenintari nu au fost facute numai procurorilor, ci si ofiterilor din Serviciul de informatii al Ministerului de Interne si a unor ofiteri din Serviciul Roman de Informatii, care lucreaza impreuna in aceste cauze. Este o cauza complexa, de cateva saptamani aceste echipe au inceput sa lucreze puternic, cu arestari pe intreg teritoriul tarii, mai ales ca instantele au confirmat propunerile noastre si au considerat ca sunt suficiente elemente probatorii.

    Astfel de amenintari s-au intalnit in toata lumea. Prima etapa este amenintarea verbala, a doua etapa este incercarea de compromitere si corupere si a treia etapa este efectiv punerea in aplicare a unor ganduri criminale a unor violente fizice sau de alta natura. In cazul nostru am fost in primul nivel de amenintare, inclusiv colectarea de fonduri. Am solicitat insa din timp sa ia masuri serioase pentru protectia magistratilor si pentru a intra imediat in ofensiva. Intr-un proiect de ordonanta de urgenta, pe care Ministerul de Justitie l-a pus in discutie, este trecuta si o prevedere expresa cu privire la asemenea situatii. Una este investigatia speciala discreta si alta este situatia celei directe, cand magistratul se expune, cand poate fi urmarit, ii poate fi identificata familia si se pot face presiuni directe asupra lui.

  • De ce resurse aveti nevoie?

    Din punctul meu de vedere ar trebui facuta o egalizare salariala intre magistratii care lucreaza in Parchetul National Anticoruptie si magistratii care lucreaza in combaterea criminalitatii organizate. Cele doua structuri nu pot fi unite. Este un criteriu al democratiei ca ele sa coexiste, sa aiba acelasi instrumentar si sa coopereze. Nu poate o singura structura sa gestioneze totul, pentru ca risca sa se transforme in altceva decat scopul pentru care a fost creata. Ca numar de oameni, mai avem un disponbil din schema totala aprobata, de aproximativ 350 de persoane.

  • Jurnalul National a cerut redeschiderea dosarelor Revolutiei. Ce se intampla cu aceasta solicitare?

    O analizez foarte serios. Parte dintre dosarele revolutiei sunt nefinalizate, altele au primit deja o solutie. In 1996 s-a incercat o strangere a lor intr-un ansamblu. Este extrem de greu sa anchetezi o revolutie, sa decelezi aspectele revolutionare, care au avut o intentie buna, de infractiuni, sa diferentiezi revolutionarii de cei care au profitat de moment si au savarsit crime. Eu am anchetat personal Revolutia de la Cugir si acolo cred ca am reusit sa merg exact pe acest principiu al decelarii celor doua mari aspecte: infractiunile si actele specifice unei revolutii. Din pacate, toate aceste dosare au fost foarte impartite si poate ca nu s-a urmarit fenomenul in ansamblul lui.
  • ×
    Subiecte în articol: interviu magistraţilor rănd magistrat