Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Osul este un organ spectaculos, viu. Prin urmare, la fel ca şi muşchii, oasele nu trebuie lăsate să lenevească, pentru că se şubrezesc. Astfel că piesele metalice care consolidează osul în urma unor fracturi trebuie scoase după 1-1,5 ani. Prof. dr. Andrei Firică ne explică de ce este necesar acest pas.
Florin Condurăţeanu: - Unii oameni susţin că oasele sunt organe de rangul doi. Faţă de inimă, plămâni, ficat, rinichi, scheletul este fier-betonul, e ca armătura din betoane. Au dreptate?
Prof. dr. Andrei Firică: - Inginerii constructori au recunoscut că arhitectura osului, forma de tub a osului asigură cea mai bună rezistenţă la acţiunea complexului de forţe care solicită oasele. Organismul omului conţine 206 oase, 307 articulaţii şi 439 muşchi ataşaţi oaselor. Celulele osoase au compoziţie asemănătoare cu celelalte celule, dar au particularitatea că în celulele osoase se depun fosfor, calciu, oxigen. Osul este un spectacol, este viu. Celulele osoase trăiesc puţin, dar când mor sunt înlocuite de celule noi ce se formează prin acţiunea unor enzime. Străbunicele celulelor osoase au urmat drumuri diferite în funcţie de tensiunile care acţionează. Dacă forţele sunt de presiune, celulele devin cartilaginoase; dacă tensiunile sunt de tracţiune, celulele devin celule fibroase, iar dacă tensiunile ce acţionează se schimbă, celulele osoase de mai sus se transformă unele în altele.
F.C.: - De ce rostiţi apăsat că oasele sunt făcute să fie supuse tensiunilor? Dacă oasele lenevesc, devin şubrede?
Prof. dr. A. Firică: - Spun ca să priceapă cei care, în urma unor fracturi, au avut implatări de şuruburi, plăcuţe metalice, agrafe pentru a ajuta la repararea fracturilor. Când oasele s-au calcifiat, aceste piese metalice trebuie scoase, ca să lucreze oasele, nu să se lenevească. Cosmonauţii, după luni de stat în cosmos, sufereau fracturi fiindcă li se şubreziseră oasele, din pricina absenţei gravitaţiei. Oasele au la extremităţi o structură ca buretele, prin masa osoasă circulă lichid. Oasele lungi sunt ca un tub între extremităţi, prin mijlocul lor se află un canal cu măduvă, nervi, vase. În pereţii acestui tub osos se află mii de tubuleţe, cu foi precum cele din ceapă. Între tubulețe există legături prin canalicule, prin care circulă sânge oxigenat, prin ele se elimină şi toxinele, gunoiul prin vene. Structura aceasta, tubul osos, asigură cea mai bună rezistenţă la complexul de tensiuni.
Citește pe Antena3.ro
F.C.: - Se vaită unii de dureri persistente de umăr. Care e cauza, ce face ortopedul?
Prof. dr. A. Firică: - Umărul este o articulaţie de mare complexitate, el asigură şi multitudinea de mişcări ale braţului, dar este solicitat şi la purtarea de greutăţi cu braţele: sacoşe, valize, copii ţinuţi în braţe. Umărul este o structură cu oase, muşchi, tendoane, ligamente. Omoplatul, extremitatea osului humerus din braţ, şi claviculele creează un defileu osos prin care trec muşchii, ligamentele, tendoanele. Prin uzură, prin lucru îndelungat cu braţele, în meseriile cu braţele ridicate, de exemplu, zugravii se dezvoltă, cresc în dimensiune muşchii, tendoanele, ligamentul umărului şi defileul osos nu se măreşte. Părţile moi mai mari sunt presate de canalul de oase nemodificabil şi apar dureri, chiar limitarea mişcării braţelor, ridicarea lor la pieptănat, de pildă. Suferindul nu trebuie să aştepte ca durerile de umăr să treacă de la sine, ci să se ducă la ortoped. Acesta face infiltraţii, propune fizioterapie, gimnastică medicală, cură în staţiuni. La nevoie, ortopedul poate pătrunde cu endoscopul prin intervenţii minim invazive, răzuind depunerile de calciu, care măresc oasele umărului.
F.C.: - Cum acţionaţi în fracturile de claviculă? Nu poate fi „îmbrăcat” tot toracele în ghips?
Prof. dr. A. Firică: - Şansa este că zona claviculelor, oasele, inclusiv, au o circulaţie mare de sânge prin vascularizarea importantă, astfel că vindecarea fracturilor la clavicule este mai rapidă. Dacă fractura este cu deplasare a capetelor claviculelor, se rearanjează oasele prin intervenţia chirurgicală, dar ortopedul trebuie să protejeze vasele importante din vecinătate şi pleura plămânului.
Dificilă este şi fractura bazinului, grea este şi luxaţia congenitală de şold. Capul femurului nu se află în locaşul din oasele bazinului, merge mai sus şi apare șchiopătatul, piciorul mai scurt. Trebuie diagnosticată din primii ani de viaţă, mai târziu operaţia este laborioasă.
