Patronii "carnatari" distrug presa

Jurnalul National: In anul 2004-2005, care a coincis cu perioada preelectorala, electorala si postelectorala, am asistat la multiple scandaluri in mass-media, culminand zilele acestea cu demisia redactiei Adevarul… Ce anume le-a generat?

Ion Cristoiu: Cred ca 2004-2005 reprezinta un moment de trecere de la presa grupata in jurul unor personalitati, in jurul unor lideri de opinie, catre presa functionareasca, condusa mai ales de surubari, de jurnalisti fara dimensiune, care nu ridica nici o problema patronatului. Este clar ca presiunea pentru aceasta trecere la un tip de vidare de personalitati a publicatiilor vine dinspre factorul politic, atat dinspre fosta Putere, cat si dinspre actuala Putere. Aceste presiuni insa functioneaza doar asupra acelui patronat de presa care nu s-a consolidat, asupra carnatarilor, cum le spun eu, adica acei indivizi care si-au facut ziare, televiziuni, radio ca sa le iasa o afacere cu bascheti, sa se poata razboi cu alti carnatari, sa nu ajunga la inchisoare si sa poata exercita, la radul lor, presiuni asupra factorului politic.

Dvs. sustineti teza ca nici un ziar important nu poate exista fara o personalitate in jurul careia sa graviteze. Credeti ca acest proces de golire a publicatiilor de personalitati este ireversibil?

Sa nu uitam ca pana in acesti 15 ani am vorbit de ziarul lui Cristoiu, de ziarul lui Cristian Tudor Popescu, ziarul lui Marius Tuca, ziarul lui Cornel Nistorescu. Nu vom mai vorbi asa. Sunt deja anumite ziare in conducerea carora nu as putea spune cine se afla, deoarece sunt niste personaje insignifiante.

Va determina acest proces o crestere a presei de tip informativ in detrimentul celei de tip comentativ?

Da, e o intrebare interesanta. Am pledat si inca mai pledez pentru presa care comunica informatii, fara sa le distorsioneze prin supratitluri, prin titluri tendentioase sau prin comentariu, amestecand comentariul cu informatia. Un lider de opinie, aflat in fruntea unui ziar care-si propune sa fie de autoritate, trebuie sa aiba optiuni in fiecatre zi in legatura cu o investigatie pe o anumita tema. Liderul de opinie stia deseori ca in spatele unor evenimente aparent calme se ascunde o serie intreaga de dedesubturi. Si-atunci, ziarul incepea si facea investigatii. Acest lucru nu va mai exista o data cu eliminarea personalitatilor. Daca observam mai ales presa de la inceputul anului, efortul de a vedea ce este dincolo de un gest politic a disparut.

S-a vorbit despre o tabloidizare a presei. Vom asista la transformarea unor ziare gen Romania Libera, spre exemplu,intr-un asemenea produs?

Dupa parerea mea, ce se incearca la noi e mai grav: o tabloidizare soft, in care informatiile sunt un fel de prostioare din acestea de almanah. Este o tendinta ca si cotidianele sa devina un fel de magazine din acestea de femei cu sfaturi: cum sa fii fericita, cum sa cuceresti barbatul ideal. Ca sa va arat ce inseamna aceasta presa fara dimensiuni, fals-voioasa, va dau ca exemplu vizita domnului Traian Basescu la Roma. In toata presa nu am citit nimic despre ce a discutat domnia sa in legatura cu implicarea noastra in Irak, deoarece se stie ca Berlusconi a avut o problema acolo si a anuntat retragearea trupelor. Ce a facut presa? A dat acea scena stupida ca s-a dus la unchiesu’ Traian si a fumat o tigara. A fost evident ca acel eveniment a fost creat de catre consilierii de imagine de la Cotroceni. Aceasta e presa-voioasa. Acum sa nu depreciem tabloidul in general, pentru ca in Marea Britanie exista formatul hard, cu dezvaluiri senzationale si in domeniul politicului, cu impact. La noi nu se vrea asa ceva, ci o prostire a presei.

S-a spus ca publicitatea de stat acordata suporturilor media a fost un fel de mar al discordiei intre oamenii politici si presa. Cum comentati acest lucru?

Suntem in faza in care publicatiile nu mai traiesc nici din tiraj, nici din publicitate, ci din altceva. Cum a fost in perioada ultimului an al PSD - din subventii de la stat, din bani dati de patroni ca sa tina ziarul in viata…

Ce credeti ca s-a intamplat cu ziarul Independent care a disparut de pe piata?

Nu cred ca ziarul lui Horia Alexandrescu a cazut pentru ca primea publicitate de la stat. Facem o paranteza - cazul lui Horia Alexandrescu este foarte interesant pentru ca nimeni nu a observat ca, dupa fiecare scrutin, el a fost o victima in randul liderilor de opinie. In ’97, cand a venit CDR, am fost eu scos de la Evenimentul Zilei, insa nimeni nu a sesizat ca, in 2000, Horia Alexandrescu a fost o victima. Pentru ca PSD si domnul Iliescu au fost foarte suparati pe Cronica Romana condusa de Horia Alexandrescu, au actionat asupra patronatului si ziarul a ramas fara el. Sigur, pana la urma a incercat o conciliere cu puterea PSD-ista si a facut Independent, trebuie sa fim corecti. Horia, pana la urma, a fost constrans sa faca acest ziar, pentru ca altfel murea de foame. Iata ca acum, la noua schimbare de regim, avem cazul Adevarul.

Se incearca mai nou acordarea publicitatii de stat pe anumite criterii…

In legatura cu acest lucru as vrea sa atrag atentia asupra unui fenomen care a scapat opiniei publice. Actuala Putere, pe vremea cand era Opozitie, a creat o serie de organizatii nonguvernamentale, paralele Clubului Roman de Presa - singura institutie care poate reprezenta interesele presei - iar dupa venirea la putere le-a permis sa participe, cu drepturi egale cu CRP, la discutii despre publicitatea de stat. Centrul pentru Jurnalism Independent si Liga Romana de Presa sunt doua asemenea organisme care nu au nici o legatura cu presa. Oamenii de ocolo nu sunt ziaristi, nu sunt afiliati unei institutii. Marea smecherie a noilor guvernanti este aceea ca, dand importanta acestor organisme, imping in plan secund presa adevarata. Convocarea Ligii Romane de Presa, a Agentiei de Monitorizare a Presei etc. alaturi de CRP mi se pare incorecta. Aceste organizatii pot cel mult monitoriza presa, dar nu pot cere demisii, reglementa criteriile de functioanare ale presei sau ceea ce au cerut la intalnirea cu Tariceanu.

Scandalul de la Adevarul, ca si cele de la Romania Libera si Evenimentul Zilei au ridicat o intrebare fundamentala - ce opreste libertatea de exprimare a jurnalistului?

In cele trei cazuri nu putem vorbi de o presiune a politicului. Si in perioada PSD, toate rapoartele ONG-urilor semnalau presiunile politicului. E aberant. Nu au pus degetul pe rana. Este o presiune fireasca a politicului asupra unor carnatari, repet, pentru ca patronatul si-o doreste. Cand un politician vine la putere nu-si propune sa-l elimine pe Cristoiu sau pe Cristian Tudor Popescu, ci face presiuni asupra patronului, si de aici, indirect asupra liderului de opinie. Pe de alta parte, atat Romania Libera, cat si Evenimentul Zilei se inscriau in acel proces de voiosizare a presei, de transformare in fapte superficiale, care sa nu ridice probleme. Si acum exista presiunea patronatului pentru ca ziarele sa nu ridice probleme Puterii, mai ales in aceasta perioada de inceput. Orice noua putere in primii doi ani e fortoasa cu presa. Presa se afla atunci in pozitia in care nici nu poate sa critice, nici nu poate scrie ode, ca s-ar face de ras, si-atunci gaseste o cale de mijloc: scrie despre mama lui Basescu etc.

In cazul Adevarul s-a speculat ca Ana-Maria Tinu este actionar doar cu numele si ca patronii reali sunt Hrebenciuc si Fatih Taher…

Nimic nu ma va convinge ca Ana-Maria Tinu este actionarul. O sa iasa documentele la iveala. Daca analizam faptele, reies niste comportamente ilogice ale Anei-Maria Tinu, care arata ca ceva e in neregula si ca, de fapt, ea nu e actionar. Oricat de orgolios ar fi un om care are o proprietate, oricata nevoie ar avea de bani, in momentul in care a primit semnale clare ca redactorul-sef pleaca daca se schimba Consiliul de Administratie, ma intreb de ce nu a amanat decizia macar cu o saptamana? In Romania se amana sedinte ale Guvernului, ale Parlamentului, ale CSAT, din motive de conjunctura. Fapul ca a tinut sa decida chiar in ziua respectiva, ca nu a iesit pe un post de televiziune sa dea o explicatie, faptul ca a facut totul ca cei patru sa plece demonstreaza clar ca nu ea este proprietara averii. E comportamentul unui om care are altceva mai mult de pierdut, si anume libertatea. Asa se manifesta un om care spune: prefer sa pierd toata averea, decat sa mi se puna catuse la televizor. Sunt aproape sigur ca atunci cand Dumitru Tinu a acceptat sa fie interfata pentru ca altii sa cumpere, nu era nebun sa se vanda si sa devina un instrument. S-a gandit ca, ramanand in fruntea ziarului, va naviga in asa fel incat sa nu se cunoasca. Nu s-a vazut pana la actuala criza care e adevaratul proprietar. Rautaciosii au spus ca in campania electorala Adevarul a fost pro PSD. Nu este adevarat, Adevarul a fost unul dintre putinele ziare care a incercat sa fie echidistant. Nu a fost portocaliu ca alte gazete care pareau de partid.

C.T.P. va face un nou ziar si, se pare, Mircea Dinescu va fi parte a acestei noi publicatii. Cum credeti ca va arata noul produs?

Marea problema este cea a orientarii acestui ziar. El nu poate fi in nici un caz comercial. Nu-l vad pe C.T. Popescu facand decat unul de autoritate, critic la adresa Puterii. In ce masura noul ziar va putea fi critic in functie de actionariatul pe care-l are e o mare intrebare. A doua mare problema, care sper ca se va rezolva, este gestionarea relatiei dintre cei doi lideri de opinie. Cand se face un ziar se distribuie niste roluri, ca intr-o piesa. Unul e cu banii si unul cu ideile. In cazul de fata, il vedeti pe Mircea Dinescu sa nu se amestece in politica editoriala? La un saptamanal se pot evita conflictele de idei, dar nu si la un cotidian. Aici te exprimi zilnic, trebuie sa ai o atitudine fata de o problema. Mircea Dinescu ar putea avea o alta parere decat cea a lui C.T. Popescu. Cat de mult poti negocia ca sa poti scoate un ziar a doua zi? Un ziar e o dictatura, te obliga la o decizie pe termen scurt. Poate aparea un document compromitator despre un personaj simpatic lui Dinescu si antipatic lui Popescu. Ce se va intampla? In rest, echipa exista, asa ca ziarul poate iesi pe piata mai repede de trei luni.

Pe ce culoar va patrunde pe piata?

In nici un caz pe culoarul pe care a mers Adevarul. Totul depinde de cat de puternic va fi acest nou ziar la capitolul dezvaluiri senzationale. Daca vor merge pe opinii, asa cum am inteles, va fi o greseala.

Si totusi, cititorii de la Adevarul ar putea migra spre noul ziar, pentru ca, imediat dupa declansarea scandalului, au cerut banii pe abonamente, i-au sustinut pe demisionari, ca atare, noul ziar ar putea veni pe acelasi culoar…

Nu cred. Spre deosebire de colegii mei am experienta a sapte plecari. De regula, am luat cu mine o parte din cititori, cititorii mei, ai textelor mele, dar nu pe cei ai ziarului.

Cine l-ar putea inlocui pe C.T. Popescu la Adevarul?

Aici, intrebati-l pe domnul Traian Basescu. Nu cred ca, daca e vorba insa de acei actionari care se tem de catuse, ei o sa puna in fruntea ziarului o personalitate, ci niste simpli functionari. Se vede ca ziarul nu mai are accentele de dinainte.

Dupa toate aceste evenimente mai putem vorbi de presa ca a patra putere in stat?

Presa a vrut sa fie prima putere in stat si probabil ca ceea ce se intampla acum e si un proces prin care ea isi revine la starea normala. Ajunsese intr-o situatie nefireasca. Devenise singura putere in stat care nu mai era controlata de celelalte puteri. De cate ori s-a incercat o reglementare prin lege a presei, jurnalistii au protestat. La fiecare proces de calomnie, corect de altfel, au protestat. La un moment dat, presa ajunsese sa se creada mai mult decat era. Va ramane antologica interventia unui patron de presa care i-a spus lui Emil Constantinescu, la prima intalnire in ’97 cu CRP, domnule presedinte, noi v-am pus, noi va dam jos. Presa nu da pe nimeni jos, ci poate cel mult sa mearga pe o stare de spirit ca sa nu-si piarda tirajul, ratingul. Toata aceasta figuratie a presei de singura si prima putere in stat va trebui sa dispara si sa ramana a patra. Deja incepe sa coboare in clasament.

Ce ar trebui sa prevada o lege a presei, pentru ca scandalurile la care am asistat sa nu se repete?

N-am inteles niciodata de ce colegii mei s-au opus unei legi a presei. Bine, au fost argumente de genul: Parlamentul va face o lege in asa fel incat sa defavorizeze presa. In primul rand, in Romania nu exista profesia de jurnalist. Angajatul la un ziar nu e neaparat ziarist. In presa interbelica era un sistem care ar putea functiona si acum, potrivit caruia dupa un stagiu de doi-trei ani la un ziar se obtinea un brevet de jurnalist. Acea carte nu avea nici o legatura cu angajarea la un ziar. Puteai fi ca mine sau puteai sa nu scrii, dar brevetul iti oferea anumite facilitati. Ar trebui stipulate foarte clar drepturile celui care beneficiaza de statutul de jurnalist. Mai trebuie reglate raporturile intre patronat, conducerea editoriala si angajati, introducerea clauzei de constiinta, situatia in care se poate vorbi de calomnie si pana unde merge libertatea presei. Mai mare atingere la libertatea presei ca ceea ce se intampla acum nu vad. Pentru a scoate carnatarii din presa ar trebui introduse anumite conditii de infiintare a unui ziar, televiziuni sau radio - sa aiba poate 1 milion de euro in banca.

Scandalurile din presa scrisa prefigureaza o moarte lenta a acesteia?

Daca presa scrisa nu va gasi mijlocul de a face fata concurentei televiziunii, daca nu va acorda o atentie mai mare textului, probabil ca vom putea vorbi daca nu de moartea ei, de o existenta de forma. Se impune o largire a ariei de cuprindere, cum a incercat Jurnalul National. Majoritatea publicatiilor sunt excesiv concentrate fie pe politic, fie pe mondenitati, ori viata romanului din 2005 s-a diversificat uluitor: unii au interese economice, altii sunt interesati de cultura, de gastronomie etc. Pana si obiceiul de a da un singur titlu pe prima pagina e o prostie. Practic, obligi cititorul sa nu citeasca restul ziarului, daca zona nu-l priveste. Ar trebui sa am trei-patru titluri de atac pe pagina intai ca sa cuprinda o diversitate de cititori. Si inca un lucru: cata vreme presa e a carnatarilor, ea va fi tot politica, pentru ca au tot interesul sa o mentina asa si, daca nu va muri, cel putin nu va mai interesa.