Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
- Jurnalul: Bine v-am găsit și sincere felicitări pentru cercetarea efectuată în siajul personajului Malaxa, în urma căreia a ieșit o carte interesantă - „Malaxa în America” (Editura Corint, 2025)! Înainte să discutăm despre acest demers editorial, vă chestionez deschis: cine sunteți, stimate domnule Rüdiger von Kraus, care vă sunt rădăcinile? Ați făcut acum, în a doua parte a vieții, chiar și un master în istorie la Harvard pentru a devoala mai multe date despre familia dumneavoastră.
- Rüdiger von Kraus: Sunt cel mai mic dintre cei cinci frați, născut la Râșnov, lângă Brașov, la sfârșitul anului 1948. Ceilalți patru s-au născut la Zărnești, unde tatăl meu avea o măcelărie. Sunt, așadar, fiu de măcelar. Succesul tatălui în meseria lui l-a făcut să mă îndrume spre o meserie practică, nu spre studii academice. Mama, fiica fostului director al școlii din Râșnov, reprezenta partea intelectuală a familiei. Ea m-a încurajat să învăț.
Trei culturi, trei limbi: română, germană, engleză
- V-ați născut între munți, într-un loc privilegiat de natură. Bine, un loc fain vara, toamna, când accesul în zonă e facil. Dar iarna? Cum erau iernile în care mergeați la școală, vă mai amintiți? Era greu accesul la educație în acea perioadă?
- Școala primară germană am parcurs-o ușor, însă la liceul românesc din Râșnov mi-a fost mai greu, mai ales după naționalizarea măcelăriei, când venitul tatălui - devenit muncitor - nu mai acoperea costurile liceului german din Brașov. Nici astăzi nu pot spune că îmi vine ușor să vorbesc românește, dificultate accentuată după plecarea mea din România, în 1975. Dacă nu am uitat complet limba - așa cum s-a întâmplat cu dialectul săsesc - este datorită Roxanei, soția mea română, care îmi vorbește și azi românește, eu răspunzându-i în germană, dar trecând adesea la engleză, devenită pentru amândoi limbă principală.
- V-ați cunoscut în România, ori pe meleaguri străine?
- În România ne-am cunoscut, la școală. Ne-am căsătorit în ultimul an de facultate, la București - Roxana studiind la secția Engleză-Germană, eu, invers (Germană-Engleză). Avem doi fii: Brian și Lee, fiecare cu propria afacere. Brian, după 15 ani în US Marines și o licență în filosofie la Boston College, și-a completat studiile cu un MBA la UCLA și un master în Securitate Cibernetică la Berkeley. Lee a absolvit Vassar College, apoi un doctorat în neuroștiințe la SUNY (State University of New York).
Afaceri, case, masterate
- Ce copii studioși!
- Dar și părinții lor sunt silitori. Roxana și cu mine ne-am luat MBA-ul la seral - eu, în 1981, la Rutgers University (New Jersey), iar ea mai târziu, la Boston University, după ce ne-am mutat, în 1983, din New Jersey la Boston. Mutarea a fost determinată de preluarea companiei la care lucram (Cities Service) de către Occidental Petroleum, interesată doar de partea petrolieră a afacerii. Am acceptat atunci oferta sucursalei americane a firmei germane Windmöller & Hölscher, intrând în industria utilajelor pentru mase plastice.
- V-a mers bine?
- După mai multe avansări în companii concurente, în 1989 am fondat, împreună cu doi ingineri, firma Addex Incorporated - eu ocupându-mă de administrare și vânzări. Din 1997 am rămas asociat cu Bob Cree, fiecare cu 50%. Am condus compania până în 2015, iar pe 31 iulie 2025 aceasta a fost vândută - ce ironie! - chiar firmei Windmöller & Hölscher, devenită lider mondial în domeniu. Din 2012 am început să urmez cursuri de istorie la Harvard, având profesori precum Serhii Plokhy și Charles Mayer, cu care am legat prietenii.
- Cu ucraineanul Serhii Plokhy am realizat mai multe interviuri în ultimii ani. Un profesionist!
- Fără îndoială. Eh, în 2017 am obținut diploma de Master în Istorie. Avem o casă în Boston, una pe peninsula Cape Cod, o casă de tip alpin în Vermont (aproape de cea mai mare stațiune de schi din nord-estul SUA) și un apartament lângă Cișmigiu - necesar pentru alergarea mea zilnică de 7,5 km, pe care o fac de 43 de ani. Prima mea carte, Nobili și artizani (apărută în română și germană), a fost teza de master despre familia mea, înnobilată în 1702 de Leopold I pentru vitejia strămoșului Thomas Kraus în bătălia de la Zenta (1697).
Amintiri din Râșnov despre Malaxa
- Sunteți un om bogat, un tip sportiv și, pe deasupra, un fiu cu strămoși războinici care au luptat pentru habsburgi împotriva turcilor - un personaj interesant, ce să mai... Acum, ce v-a legat atât de strâns de Nicolae Malaxa, atât de intim încât i-ați dedicat timpul dumneavoastră concretizat într-o carte? Are vreo legătură cu Uzina Mecanică Tohan, de lângă Râșnovul natal? Cât de aproape a curs destinul familiei dumneavoastră de numele Malaxa? Ați avut doi frați care chiar au muncit la „6 Martie”, nu?
- Am doi frați mai mari - Otto, cu 7 ani, și Gerda, cu 13 - care au lucrat la Fabrica „6 Martie” fosta Malaxa. Am copilărit auzind numele Malaxa foarte des, nu doar de la frații mei, ci și de la mulți alți râșnoveni. Aș spune că cel puțin o treime din oraș lucra acolo. Dimineața îi auzeam trecând spre gară, iar seara, întorcându-se, treceau din nou prin fața casei noastre, aflată pe strada principală. Local, despre Malaxa nu se știa prea mult - doar că avea fabrici mari la București. Iar poveștile despre el erau din zona imaginației.
- Cum era privit în epocă, la Râșnov, acest industriaș bogat strecurat în anturajul regelui Carol al II-lea? Ce povești ați ascultat în copilărie relaționate cu Malaxa? Înainte ca Moscova să-i impună pe comuniști la putere (și) în România, iar aceștia să confiște mare parte din proprietățile private, inclusiv pe ale lui Malaxa, el era unul dintre întreprinzătorii locali care oferea locuri de muncă în fabricile și uzinele sale, dar era respectat de oameni, de angajați?
- Nu știu exact. Familia noastră s-a mutat la Râșnov în 1947, iar rudele mamei - sași înstăriți, cu terenuri - au început să lucreze la Malaxa doar după colectivizare, când au pierdut pământurile. Atunci s-au angajat mai ales în secția de biciclete. În perioada lui Malaxa, secția de muniții angaja, cred, în special localnici din Tohan și Zărnești.
Pe urmele ginerelui George Emil Palade
- De ce credeți că a ales Malaxa, după eșecul de a-i îmblânzi cu daruri și bani pe comuniști, să-și croiască o viață nouă tocmai în America? Banii și-i ținea, de pildă, în Europa, în Elveția, greșesc? Ce apreciați, așadar, că l-a făcut să devină american? (după un proces juridic costisitor).
- Cred că au fost doi factori. Primul, vârsta: 62 de ani - era deci în ultima etapă a vieții aptă pentru afaceri. Germania și Franța, deși potențiale destinații, aveau economiile distruse, fiind mai potrivite pentru oameni tineri. America și Argentina erau alternativele realiste. Al doilea factor: ginerele său, George Emil Palade, foarte apropiat de el, primise o ofertă postdoctorală la New York, iar Irina, fiica lui Malaxa și soția lui Palade, erau deja acolo.
- Care era contextul politic, social, economic și cultural când Nicolae Malaxa a descălecat la New York? Era această țară potrivită pentru ambițiile acestui grec românizat (și americanizat ulterior)?
- Am dedicat o bună parte din carte acestei teme. Pe scurt: America depășise de mult stadiul României, iar regulile jocului erau stabilite prin lege. „Aranjamente” precum cele din România se întâlneau doar la periferie. Un exemplu: donația de 100.000 de dolari către Richard Nixon, care, dacă nu ar fi fost ascunsă de șeful CIA, i-ar fi putut distruge cariera politică viitorului președinte. În România, donațiile lui Malaxa către politicieni, rege sau Garda de Fier erau considerate obișnuite.
Tendințe politice de dreapta evidente
- După relațiile controversate cu Carol al II-lea/Elena Lupescu/Urdăreanu „Murdăreanu”, cu Garda de Fier apoi, cu Albert Göring (acestea parcă și mai confuze), Malaxa a intrat într-adevăr, și peste Ocean, în anturajul unor personaje precum Richard Nixon (care i-a și înlesnit, de altfel, obținerea rezidenței permanente în SUA). Mirarea: era Malaxa interesat de politică, credea într-o anumită doctrină, ori interesul consta doar în atingerea propriilor obiective?
- Nu în mod direct, dar tendințele sale de dreapta erau evidente. A finanțat Liga Românilor Liberi și ar fi putut să o conducă, dar i-a lăsat loc generalului Rădescu, apoi lui Vintilă Brătianu (provizoriu) și, până la final, lui Mihail Fărcășanu. Liga accepta foști membri ai Gărzii de Fier, spre deosebire de organizații concurente.
Nadia, Brâncuși și Dracula, stindardele României în SUA
- Ce urme a lăsat Malaxa în America, stimate domnule Rüdiger von Kraus? Ori numele, reputația și averea i s-au spulberat în toate vânturile?
- În America largă - niciuna. Doar în diaspora românească, unde a rămas în amintire prin generozitatea față de unii și ostilitatea față de alții. Familia nu i-a publicat necrologul, anticipând reacții negative.
- Ce v-a frapat cel mai mult la acest personaj istoric - Nicolae Malaxa?
- Faptul că, pentru America, nu a fost un personaj istoric, ci doar o apariție trecătoare, în timp ce pentru mulți români rămâne o figură istorică de care se simt mândri. Reacția la cartea mea confirmă acest lucru.
- Mândri? Mă rog, fel și fel de oameni, fel și fel de reacții. Chiar așa, cum sunt văzuți/percepuți românii/România în America zilelor noastre?
- Comunitatea este prea mică pentru a contura o imagine clară. Nadia Comăneci este probabil cea mai cunoscută, iar Brâncuși - în cercuri restrânse. Transilvania trezește întrebări din cauza lui Dracula.
Trump, Iohannis și Nicușor Dan, prin lentila românului sas americanizat
- Aș zice mai degrabă „datorită”… „Dracula”, așa cum e perceput acest personaj mai ales în Vest, învăluit în ignoranță și senzațional (mai ales în ignoranță), generează încă venituri apreciabile. În fine, cum se vede, stimate domn, America lui Trump de la fața locului?
- Trump este o forță a naturii, stârnind admirație și ură în proporții similare. Va rămâne în istorie; rămâne de văzut în ce fel.
- Ce credeți că-i lipsește României pentru a transforma în avantaj poziția la răscrucea intereselor marilor puteri mondiale?
- O personalitate puternică. Mulți așteptau acest rol de la Iohannis, dar nu s-a confirmat. Nicușor Dan nu pare încă pregătit, poate în viitor.
Un milionar român (cu sânge grecesc) în America
Nicolae Malaxa (1884-1965), unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din România interbelică, a fost o persoană discretă. Departe de scandalurile înaltei societăți și de tumultul vieții politice, prefera să-și exercite din umbră influența asupra conducerii țării. Cu ajutorul fabuloasei sale averi, și-a asigurat un loc în anturajul regelui Carol al II-lea. A obținut și simpatia extremei drepte, prin donații consistente oferite Gărzii de Fier. În schimb, i-a fost tot mai greu să prospere în vremea dictaturii antonesciene (care își propusese stârpirea fenomenului corupției) și apoi în anii postbelici, pe fondul ingerinței sovieticilor în politica și economia României și al influenței crescânde a comuniștilor. A încercat să cumpere și bunăvoința acestora, prin cadouri scumpe către Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ana Pauker, dar a înțeles repede că nu mai avea viitor în țară. În 1946, ateriza pe aeroportul newyorkez La Guardia, cu speranța că va înlocui averea pierdută și că, urmând proverbialul vis american, va înmulți milioanele de dolari. Nu a reușit. Urmărit de trecutul lui tulbure, a fost investigat de INS, FBI și CIA și denigrat de o parte a emigrației românești (inclusiv marele său rival, Max Aușnit). I s-au adus patru principale acuzații: colaborarea cu regimul nazist (prin relația sa de afaceri cu Albert, fratele lui Hermann Göring), respectiv cu autoritățile comuniste, sprijinirea Gărzii de Fier și întrebuințarea unor metode ilegale în scopul dobândiri rezidenței permanente. Avocații săi excelenți, dar foarte costisitori le-au demontat una câte una și l-au salvat de la expulzare. În planul afacerilor, industriașului nu i-a priit mediul american, așa încât ultimii ani de viață l-au găsit cu averea împuținată și visurile spulberate.
Rick, un sas afacerist pasionat de istorie
Rüdiger (Rick) von Kraus s-a născut în 1948, la Râșnov, ca descendent al unei familii nobile săsești din Transilvania. A studiat limbile germană și engleză la Universitatea din București, după care a plecat din România comunistă. S-a stabilit în SUA în 1976 și a obținut un MBA la Universitatea Rutgers din New Jersey (1977-1981). Și-a fondat, în 1989, propria companie, Addex Incorporated, care produce echipamente pentru reducerea cantității de masă plastică folosită. Din 1989 până în 2015 a fost președinte al Addex Inc., iar în prezent ocupă funcția onorifică de Chairman of the Board. În ultimii ani s-a dedicat pasiunii din tinerețe pentru cercetarea trecutului și a absolvit un master în istorie la Universitatea Harvard, cu o teză dedicată istoriei familiei sale, în contextul mai larg al istoriei Europei Centrale și de Est. Este membru al American Historical Association și al Jockey Club din România.
„Sunt fiu de măcelar, născut la Râșnov, lângă Brașov”, Rüdiger von Kraus, autorul cărții „Malaxa în America”
„Dacă nu am uitat complet limba - așa cum s-a întâmplat cu dialectul săsesc - este datorită Roxanei, soția mea română, care îmi vorbește și azi românește, eu răspunzându-i în germană, dar trecând adesea la engleză, devenită pentru amândoi limbă principală”, Rüdiger von Kraus
„Din 2012 am început să urmez cursuri de istorie la Harvard, având profesori precum Serhii Plokhy și Charles Mayer, cu care am legat prietenii”, Rüdiger von Kraus
„Trump este o forță a naturii, stârnind admirație și ură în proporții similare. Va rămâne în istorie; rămâne de văzut în ce fel”, Rüdiger von Kraus
„Nadia Comăneci este probabil cea mai cunoscută româncă în America, iar Brâncuși - în cercuri restrânse. Transilvania trezește întrebări din cauza lui Dracula”, Rüdiger von Kraus
„Prima mea carte, Nobili și artizani (apărută în română și germană), a fost teza de master despre familia mea, înnobilată în 1702 de Leopold I pentru vitejia strămoșului Thomas Kraus în bătălia de la Zenta (1697)”, Rüdiger von Kraus
„Avem o casă în Boston, una pe peninsula Cape Cod, o casă de tip alpin în Vermont (aproape de cea mai mare stațiune de schi din nord-estul SUA) și un apartament lângă Cișmigiu”, Rüdiger von Kraus
Citește pe Antena3.ro
