Pianista Mara Dobrescu, Paris: Nu îmi este frică. Sper doar ca “Frica” să nu câștige!

După evenimentele tragice petrecute la sfârșitul anului trecut la Paris, artista Mara Dobrescu spune ca parizienii “merg înainte!”. “Viața continuă, the show must go on!”. Pianista participă cu sufletul și cu muzica sa la tot felul de acțiuni caritabile. “Sunt foarte implicată în susținerea unor astfel de proiecte. Găsesc că este normal să putem ajuta grație artei și mă bucur de fiecare dată când sunt chemată pentru astfel de acțiuni”. De curând a fost solicitată de celebrul ansamblu parizian TM+ (Theatre et Musique) la crearea unui proiect ce va fi preluat de Filarmonica din Paris. De altfel, Mara a ajuns în Franța după studiile liceale de muzică în România. Imediat, a obținut o bursă acordată de guvernul francez, lucru ce i-a permis să absolve conservatorul la Paris. Apoi s-a afirmat pe marile scene ale lumii alături de nume mari ale muzicii. După o prezență într-un spectacol la Iași, mi-a acordat un interviu în exclusivitate.

Cristinel C. Popa: La ce proiecte ați participat în ultima perioadă?

Mara Dobrescu: După cum știți, sunt foarte implicată în susținerea unor proiecte caritabile. Găsesc că este normal să putem ajuta grație artei și mă bucur de fiecare dată când sunt solicitată pentru astfel de proiecte. Am susținut de curând concerte în țară, ceea ce este o mare bucurie personală, alături de muzicieni extraordinari ca minunatul pianist francez Jean Claude Pennetier, sau violoncelistul Dorel Fodoreanu și clarinetistul Florian Popa, în cadrul ultimei ediții a Festivalului Enescu, cât și violonistul Remus Azoiței. Sunt o pasionată a muzicii contemporane (dar nu numai!) și am norocul de a putea cere sfaturi prețioase unor personalități ca Pierre Laurent Aimard sau Oscar Strasnoy. În afară de partea solistică, fac parte de câțiva ani deja din Quartetul "Face à Face" ( două piane și două percuții), iar de foarte curând, am fost solicitată de celebrul ansamblu parizian TM+ (Theatre, Musique...et plus) la crearea unui proiect ce va fi preluat la Philarmonia din Paris. Este o misiune a artiștilor să “apere” creațiile contemporane. Mozart sau Sibelius erau “contemporanii” epocii lor, dar fără ajutorul și implicarea muzicienilor interpreți, muzica lor nu ar fi fost cunoscută de “contemporanii” lor....

Cristinel C. Popa: Ce v-a determinat să plecați din țară și ce v-a făcut să rămâneți în străinătate?

Mara Dobrescu: Am plecat la studii, obținând Bursa Guvernului Francez pentru Muzică. Intrând la Conservatorul Național Superior din Paris am intrat într-o lume cu totul nouă pentru mine, totul devenea posibil. Studenții au la dispoziție o mediatecă de o mare calitate, studiouri de înregistrări cu ingineri de sunet în formare, posibilitatea de a concerta de mai multe ori pe an în locuri importante...desigur că o dată ce ai schimbat viteza de croazieră, nu prea mai vrei să dai înapoi...Curiozitatea muzicală și intelectuală, spirituală chiar, devine o necesitate! Un alt motiv pentru care am decis să rămân în Franța este unul foarte simplu și direct pentru un tânăr între 19-29 ani: am făcut 10 ani de studii, având onoarea de a integra catedra de profesori asistenți, așa l-am cunoscut pe soțul meu, cât și pe mulți din cei ce mi-au devenit prieteni foarte apropiați.

Cristinel C. Popa: Ce reprezintă viața pentru dv, cum o simțiți, prin arcușul viorii, prin dragostea familiei, prin ce și cum?

Mara Dobrescu: Viața este o minune de zi cu zi. Este o întrebare la care încercăm să răspundem zi de zi...este devenire. O simt privind copacii, o re-simt prin ochii copiilor mei și o re-creez cu ajutorul muzicii.

Cristinel C. Popa: Mai pot veni românii în Franța după tot ce s-a întâmplat la Paris?

Mara Dobrescu: Mai întâi trebuie să-și dorească asta, e o alegere personală. La Paris viața continuă desigur (în ciuda tragediei care s-a întâmplat - n. red.). Parizienii merg înainte. The show must go on!

Cristinel C. Popa: De ce anume vă e frică în Franța? Dar în Europa? În România?

Mara Dobrescu: Nu îmi este frică. Sper doar ca “Frica” să nu câștige , eu mizez totul pe Iubire.

Cristinel C. Popa: Ce a contat în succesul dv?

Mara Dobrescu: Perseverența, pasiunea, munca și norocul unor întâlniri cu personalități importante din lumea muzicală internațională ca: Martha Argerich, Pierre Laurent Aimard, Jean Claude Pennetier , Theodor Paraskivesko, Oscar Strasnoy și alții.

Cristinel C. Popa: Ce sfat le-ați da tinerilor să ajungă să aibă o viață fericită?

Mara Dobrescu: Cred că ce este esențial e încrederea în sine, optimismul, să profite de fiecare moment al vieții, să se bucure de cei ce îi însoțesc o parte din acest drum și așa cum spunea Brâncuși, să păstreze un suflet de copil!

Cristinel C. Popa: Ați fost un copil minune al muzicii?

Mara Dobrescu: Nu cred, am fost un copil foarte talentat, foarte iubit de părinții mei, și care a muncit foarte mult, sacrificând poate anumite momente familiale ca vacanțele, spre exemplu. Un copil obișnuit de mic cu o anumită exigență extremă zilnică.

Cristinel C. Popa: Care sunt motivele pentru care vă desfășurați activitatea peste hotare și nu în țară?

Mara Dobrescu: Este continuitatea firească a unui tânăr muzician ce, timp de zece ani, se perfecționează dar în același timp își crează un loc în lumea muzicală a orașului în care studiază, în cazul meu, Parisul. Până la vârsta de 18 ani am locuit în casa părinților, următorii zece, la Paris, devenind puțin câte puțin independentă din toate punctele de vedere. Viața mea ca adult a început la Paris. Poate că dacă aș fi urmat doar trei ani de studiu, mi-ar fi fost ușor să mă întorc, dar după zece ani, e mai greu... Devii ceea ce creezi...desigur că în toți acești ani și după aceea, am concertat anual în țară.

Cristinel C. Popa: Ce vedeți bun și ce rău la țara în care v-ați născut? Ce ar trebui făcut ca să se schimbe și dv să vă întoarceți?

Mara Dobrescu: Am o enormă încredere în tinerii din România. Viitorul le aparține. Întoarcerea mea nu ține de schimbarea vieții sau a politicii României, mă simt un cetățean european. Desigur, rădăcinile mele sunt în România, dar aș putea trăi oriunde în lume, ducând aceste rădăcini imateriale cu mine. Ca artist, călătoriile sunt un mod de viață, locul unde decizi să locuiești, să întemeiezi o familie, țin de hazardul vieții, de locul unde te afli la un anumit moment al vieții tale, iar când ai întemeiat o familie, deciziile nu îți mai aparțin în totalitate...

Cristinel C. Popa: Ce vă lipsește de acasă?

Mara Dobrescu: Bunătățile făcute de mama (ha, ha!) plimbările în pădure printre ghiocei și viorele cu familia mea…

Profil

Născută în România, Mara Dobrescu a început să studieze muzica încă de la vârsta de șase ani. Renumita pianistă, stabilită acum în Franța, a absovit Liceul de muzică G. Enescu. Remarcată de public și critici pentru calitatea interpretărilor, obține o bursă a Guvernului francez, după trei ani absolvă Conservatorului Național Superior din Paris cu cele mai înalte distincții și câștigă numeroase concursuri internaționale. Bursieră a Fundațiilor Yamaha, Meyer, Tarazzi, Nadia și Lili Boulanger, Mara Dobrescu este invitată să concerteze pe cele mai importante scene din Paris și din lume. Susține recitaluri în Spania, Germania, Austria, Bulgaria, Rusia, Cehia, Japonia, Argentina, Australia, iar debutul său în Statele Unite, la Chicago și New York se bucură de un mare succes. Fiind o mare iubitoare de muzica de cameră, evoluează în compania celor mai talentați muzicieni din generația sa la Concertgebouw din Amsterdam, Théâtre La Monnaie de Bruxelles, Théâtre Mogador, Auditorium de Madrid. Mara Dobrescu se bucură de îndrumarea unor mari maeștri precum: Martha Argerich, Jean Claude Pennetier, Pierre-Laurent Aimard et Dominique Merlet.