Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Profesorul Codruţ Sarafoleanu operează la baza craniului, la graniţa dintre creier şi spatele nasului, cu un endoscop perfecţionat, iar navigaţia se face computerizat, printre neuroni. Este o intervenţie de rafinament, din marile clinici ale lumii, iar la clinica ORL din Spitalul Sf. Maria s-a omologat un centru de excelenţă. Şeful clinicii a obţinut mulţi bani europeni pentru cercetările întreprinse, cu care a dotat modern clinica bucureşteană. Se derulează şi o cercetare şi scrierea unui tratat cu patologia somnului.
F.C. : - Domnule profesor Codruţ Sarafoleanu, vă rog să lămurim câteva păreri care umblă în popor, lucruri simple, dar uzuale. Care este cu adevărat lucrarea pe care o face laserul în nas şi gât?
Prof. C.S.: -Când părinţii vin cu micuţii în clinica de ORL rostesc imediat, vă rog să-l operaţi cu laser. Chirurgul este cel ce hotărăşte când se potriveşte folosirea laserului. De pildă, cu laser se netezesc amigdalele. În adânciturile numite cripte, se cuibăresc microbi, iar pentru a le strica ascunzătoarea în caz de prea frecvente infecţii, laserul răzuieşte aceste cripte. Cu laser se poate micşora volumul unor amigdale prea mari, la unii copii, obstacol în buna respiraţie. Dar, dacă trebuiesc scoase amigdalele, se apelează la metoda clasică. Aşa cum v-am specificat, nu se mai îndepărtează amigdalele pe bandă rulantă, ele au rolul lor în sistemul de apărare imunitar. Un copil trebuie să se lupte singur, prin propriul sistem imunitar, cu 4 amigdalite pe an, din acelea fără puroi, aşa se clădeşte sistemul imunitar. Dacă infecţiile amigdaliene sunt mai dese, se scot amigdalele. De altfel, nici polipii nu se scot cu laser, ci cu metoda clasică.
F.C. - Nici polipii nu se mai scot pompieristic...
Prof. C.S.: - Şi polipii au un rol în apărarea imunitară. Dar, la unii copii, luptându-se prea mult cu infecţiile, polipii se măresc exagerat şi împiedică o bună respiraţie pe nas. Micuţii respiră pe gură, aerul nu se mai încălzeşte şi nu se mai umezeşte, ca la respiraţia pe nas, şi copii nu dorm bine, n-au poftă dse mâncare, sunt palizi, nu se aeriseşte urechea, apar prea des rinite, sinuzite, aşa că se impune îndepărtarea polipilor, cum am spus, prin metoda clasică pentru a nu recidiva refăcându-se.
Citește pe Antena3.ro
F.C.: - Mai stau în picioare nişte legende, cum că operaţia de deviaţie de sept e dureroasă: se sparg oasele nasului. Sau că picăturile în nas se pot folosi des, pentru a desfunda nasul
Prof.C.S.: - Intervenţia în deviaţia de sept este civilizată, cu instrumente fine, cu anestezie eficientă şi pacientul nu e chinuit, aşa cum se zvoneşte. Chirurgul corectează septul, peretele despărţitor dintre nări, rearanjându-l, ca să fie drept şi să asigure o respiraţie bună pe ambele nări. La unii oameni, septul se strâmbă, se cutează cartilajul, fiind strâns de porţiunile osoase şi una din nări devine un fel de obstacol. După operaţie, pacientul pleacă acasă a doua zi. Picăturile pentru desfundarea nasului se folosesc cam 7 zile, la indicaţia ORL-istului. Abuzul de picături timp îndelungat usucă mucoasa şi această rămâne inflamată, deschizând drumul rinitelor, rino-sinuzitelor.
Trebuie să se înţeleagă că şi acel obicei de a acţiona când curge sânge din nas prin ridicarea braţului şi capul pe spate este o aiureală. Capul pe spate este chiar contraindicat fiindcă pacientul poate înghiţi sânge, iar degetul mic ridicat cu braţ cu tot e o iluzie. Corect este să se apese cu degetele nara pe unde curge sânge şi să se meargă la ORL. Acolo fie se acţionează cu electrocauterizarea vasului sângerând, fie se intervine chimic cu nitrat de argint. La sângerarea din nas, în 60% din cazuri, de vină este hipertensiunea. Dar şi tumorile duc la aceste hemoragii, ca şi unele rinosinuzite. Dacă epistaxisul nu se opreşte, se pun tampoane mari de tifon umplând nara. Se infirmă şi acea sperietură că, în caz de otite, ORL-istul perforează timpanul pentru a se scurge secreţiile şi a se face spălături cu medicamente. Orl-istul deblochează depozitul de secreţii purulente prin perforarea timpanului într-o zonă unde timpanul se reface.
