x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Interviuri Proiect bomba

Proiect bomba

13 Mai 2005   •   00:00

Planuri pentru o statuie In memoria Papei Ioan Paul al II-lea. Sculptorul Florin Codre lanseaza o provocare: sa-i ridicam statuie Papei Ioan Paul al II-lea! In Capitala Romaniei ortodoxe, in care Papa a militat pentru Unitatea Bisericii, cu ocazia vizitei sale istorice din 1999. Si Codre mai vine cu o idee: ce-ar fi daca am lega acest monument de un simbol al devenirii noastre - Podul lui Apolodor din Damasc - , pe care sa-l refacem, la o alta dimensiune, tot aici? Despre provocarea sculptorului, pe larg, intr-un interviu savuros.

  • de MARINA CONSTANTINOIU
  • INTERVIU
  • "Sa-i facem statuie Papei Ioan Paul al II-lea!"

    PLANURI. Sculptorul Codre ne ndeamn` la sesizarea momentului. Pentru meritele sale incontestabile, Papa Ioan Paul al II-lea merit` un monument la Bucure[ti
    Unul dintre cei mai importanti oameni de arta romani, sculptorul Florin Codre, lanseaza o propunere-provocare: ridicarea unei statui in memoria Papei Ioan Paul al II-lea. La Bucuresti, intr-o mare a Ortodoxiei, unde Papa a militat pentru unitatea Bisericii, cu ocazia vizitei sale istorice in Romania.

    E un tip complex. Florin Codre, sculptorul, caci despre el este vorba, e un ardelean nationalist in adevaratul sens al cuvantului. Cu toate ca a ales Occidentul, petrecandu-si ani buni din viata acolo. Este unul dintre cei mai importanti artisti romani, care a stiut sa-si managerieze talentul, punandu-l in slujba sculpturii si filmului. El este autorul monumentalei statui a lui Avram Iancu, aflata in fata Catedralei Ortodoxe din Targu Mures, dar si regizorul filmului "Sobolanii rosii", prima pelicula de fictiune realizata din initiativa particulara dupa 1989.

    Acum vine cu o idee, care ar putea soca pe multi, revolta pe unii, bucura pe altii, dar care sigur pune pe ganduri. Ce-ar fi sa-i ridicam o statuie Papei Ioan Paul al II-lea la Bucuresti? Si ce-ar fi daca am lega acest monument de un simbol al devenirii noastre - Podul lui Apolodor din Damasc - pe care sa-l refacem, la o alta dimensiune, tot aici? Aceasta este provocarea lui Codre. Si tema discutiei mele cu artistul, la putin timp dupa moartea lui Karol Wojtyla, polonezul ajuns in fruntea Bisericii Catolice, Papa Ioan Paul al II-lea, cel care a avut curajul sa intinda o mana Ortodoxiei, venind in Romania si militand pentru unitatea Bisericii.

    De unde ideea

    Jurnalul National: Cred ca va fi un interviu-pledoarie. De ce v-ati oprit tocmai la Papa Ioan Paul al II-lea?
    Florin Codre: Eram chiar la Roma cand a fost ales Papa Ioan Paul al II-lea. Unii erau socati un pic, atunci, la auzul vestii ca a fost ales un polonez. Si eu m-am mirat, cu toate ca, atunci, consilier al presedintelui american era tot un polonez, mi-am mai dat eu explicatii, m-am gandit eu la mai multe. Dar cand l-am vazut, am avut deja o licarire de speranta ca acesta este un personaj providential, ca se comporta altfel, cu o menire istorica. Era deja un umanist. Din primele lui aparitii, chiar primul contact cu locuitorii Romei, carora le-a spus: "Si daca gresesc, corectati-ma", mi-am dat seama ca era vorba de o viziune noua si o stare noua in Biserica. Deci, institutia numita Biserica brusc nu mai era o institutie imperiala, nu mai era o institutie care conducea de sus in jos, ci care cerea ajutorul. "Corectati-ma!" Eu asta am simtit in acel moment, ca Biserica devine a oamenilor, populara.

    ... iar Papa, un lider aparte, nu?
    Sigur, pot sa spun ca, dupa parerea mea, acest Papa a fost genial. Un geniu al schimbarilor, in sensul ca a simtit cum se pot schimba lucrurile, printr-o lunecare constanta, sistematica si adanca. Practic, prin comportamentul lui, acest Papa a deposedat comunismul de obiectul muncii. Daca comunismul apare in secolul nostru ca o revansa populara fata de varful piramidei si continua sa pretinda pana in ultimele sale clipe ca democratia era a lui si interesul pentru om, nu pentru structura, pentru putere, Papa vine si schimba lucrurile. Pentru ca Biserica, prin el, s-a dus inspre popor. Iar prin viata pe care a dus-o acest Papa demonstreaza excelenta: a facut mii de kilometri, a rascolit, a arat si semanat toata planeta. Raul pe care l-a facut comunismul, ridicand aceasta farsa a lui Lenin si a lui Stalin la rang de ideal mondial - o cacealma imensa - a fost contracarat de Papa.

    Papa si romanii

    De aici si ideea de a-i aduce un omagiu. Noi, romanii. Estici, fosti comunisti, ortodocsi....
    Acestea sunt motivele care ma fac sa consider ca acest om este foarte important pentru istorie si cred ca noi am da dovada de inteligenta, pragmatism si intelegere a istoriei daca am avea curajul sa construim un monument acestui Papa. Sigur ca avem atatea monumente de facut in tara! Bucurestiul arata jalnic, suntem intr-o situatie destul de jenanta, dar daca minunile care apar in jurul acestui Papa ar persista in continuare, mai stii? Un presedinte marinar, care ar trebui sa aiba si vocatia interiorizarii (sta singur, cu marea, se uita la stele, e singur in mijlocul naturii etc.), ar fi o minune daca avea si puseuri de tipul asta, de mare profunzime intelectuala si de mare fler politic, la urma-urmei. Pentru ca, facand monument acestui Papa, noi ni-l insusim. Sigur ca s-ar putea supara o anumita parte a Ortodoxiei, dar noi, reprezentandu-l, ni-l insusim. Eu sunt sigur ca el va fi reprezentat in foarte multe tari. Dar noi, avand initiativa imediat, ni l-am insusi si am avea o umbrela si un protector in contemporaneitate, care se bazeaza pe niste functii ale tolerantei, ale puntilor spirituale. Noi cam avem talentul ca la marile momente ale istoriei sa nu fim nici la invingatori, nici la invinsi, vezi cel de-al doilea razboi mondial! Nu suntem nicaieri. Deci, ar fi momentul sa invatam ce trebuie sa corijam in comportamentul nostru, ca sa ne vada lumea, sa stim cand sa iesim in fata.

    Acum e momentul

    Am facut un pas, in acest sens. Cand am avut intelepciunea de a-l primi pe Papa in Romania.
    Scuza-ma, ajungem si acolo. E adevarat ca s-a intamplat asta, dar iti aduci aminte ce emotii am avut atunci, ca nu va veni, ca n-o sa avem aceasta intelepciune. Si nu uita ca pasul a fost facut de Papa, n-a fost facut de noi! Hai sa nu fim romani 120%! Noi am avut meritul ca ne-am fortat sa intelegem gestul si l-am primit. El a vrut sa vina la noi pentru inceputul legaturilor cu lumea ortodoxa, sa nu uitam. Acesta este un lucru extraordinar, pe care nu trebuie sa-l uitam.

    OMUL SI OPERA. Florin Codre, in intimitatea atelierului sau

    De altfel, memorabil este apelul lui la unitate intre biserici, lansat aici, la Bucuresti.
    Pai, tocmai d-aia. Daca lasam sa scape, daca noi nu marcam acest gest, prin semne, lumea o sa uite. O sa vorbeasca peste 10-15 ani, urmatorul Papa, care o sa fie primit la rusi. Rusii reprezinta cea mai mare tara ortodoxa, inceputul va fi al lor, nu al nostru. Deci, noi trebuie sa sesizam ce e istoric si ce e trecator, ce lasa urma in timp si ce nu. Gestul facut de acest Papa, un cadou enorm facut noua, trebuie concretizat printr-un fapt maret. In imaginatia mea, am legat lucrurile. Daca ne gandim ca acesta este un popor crestin, ce prilej enorm am avea sa legam doua evenimente istorice extraordinare? Noi avem un document in piatra, care a fost una dintre minunile lumii, Podul lui Apolodor, podul lui Traian. Pe care au intrat nu doar trupele romane, ci si toata populatia crestina care a venit de la Sud in Nordul Dunarii. Eu il consider nu doar o minune a lumii in tehnicitatea lui, ci si prin faptul ca a fost mijlocul practic de difuzare a crestinismului spre Nordul Dunarii. Iti dai seama cate milioane de oameni au trecut pe acel pod? Si atunci, vreau sa leg aceste doua evenimente si, in mod metafizic, sa consider ca Papa vine si reconstruieste acest pod. Ce, ai ceva impotriva daca il consider creator de punti, de poduri? Asta ar fi ideea monumentului. Noi, sculptorii, suntem acea categorie de nebuni care, pornind de la o idee, reusim sa o realizam, cat ar parea ea imposibil de realizat. Ce, te uluieste ideea, ti se pare imposibila? Pari cam speriata.

    Meschinaria costurilor

    Ah, nu, ma gandeam doar la costuri...
    Daca ne gandim la asta, nu mai facem niciodata nimic! La cat se fura in Romania, am face in fiecare zi cate un pod!

    Ha, haaa, pai, se fura, doar nu se da statului nimic!
    Pai, nu, ca, daca ii induiosam pe cativa hoti sa lucreze trei zile pentru noi, n-ar mai fi nici o problema. Depinde si de voi, sa stii. Sa-i convingeti ca macar o data in viata sa fure si ei pentru o cauza nobila, sa-i ierte Dumnezeu. Si sa stii ca marii hoti fac de obicei biserici, incearca sa-si gaseasca un protector ulterior. Zic si ei: "Am furat, dar am si dat ceva, Doamne".

    Doua proiecte intr-unul singur

    Dar aici este vorba de bani, nu gluma. Si pod, si statuie Papei...
    Ei, aici te indepartezi de problema. Costuri mari? Nu vreau sa-ti dau exemple de alte monumente care s-au facut si au costat mult. Foarte mult in raport cu ce? Vezi, cand s-a facut Turnul Eiffel, a fost un scandal in Paris, pentru ca se intreba lumea la ce foloseste un astfel de monument, din atata fier. Dar acum? Nu produce toata economia Parisului cat produce monumentul asta! Acest pod de care vorbesc se poate face la o anumita reductie, se poate face la jumatate, la sfert, dar poate sa devina un pod al initierii, i se poate da o utilitate. Pe podul ala se poate plimba lumea, pot fi expozitii, pot fi muzee, pot fi semne ale celor 2.000 de ani parcursi! Si asa Bucurestiul asta nu are nimic, ca interes turistic. Are doua-trei bisericute care sunt bijuterii ascunse printre blocuri si are Casa Poporului. Toti turistii vad Casa Poporului, pe care o hulim atat. Daca vrem sa facem turism, trebuie sa vedem ce-i intereseaza pe turisti. Sigur ca ar fi o lucrare indrazneata si nu-mi fac eu iluzii, dar macar haideti sa vedem despre ce e vorba.

    Unde si cum

    Si care ar fi locatia la care v-ati gandit?
    Locatia e impusa de concept. Papa e rasturnatorul comunismului, operatiune mult mai grea decat faurirea comunismului. Pentru asta ar trebui ca monumentul sa stea ori in locul lui Lenin, ori al lui Stalin. Mie mi-ar placea mult mai mult in locul lui Stalin. As trage podul asta chiar peste Lacul Herastrau, am porni de la Podul Baneasa si ne-am opri cu statuia Papei in Piata Charles de Gaulle, unde a fost Stalin. Si pe podul asta s-ar putea face ceva, sa facem un pod care traieste, sa fie o mare esplanada deasupra lacului. Multe se pot face, daca aceasta idee e luata in calcul. Ar fi o oportunitate pe care, daca noi nu o fructificam, ar putea-o fructifica Europa. Poate fi de un interes turistic absolut mondial. Si ce costa sa refaci azi un asemenea pod? Si daca mie mi s-ar accepta sa ma ocup de un asemenea proiect, cu un colectiv de arhitecti, artisti plastici, eu sunt absolut convins ca noi gasim bani.

    Acum deja vorbim despre un megaproiect.
    Eu am vorbit despre conceptul podului si acest concept are ramificatii, creeaza alte planuri. Sunt sigur ca cineva, la un moment dat, va reface acest pod. Il stiti, cum arata? Avea 22 de picioare de piatra, distanta intre picioare era de 33 de metri si, de la nivelul apei in sus, la arcada, erau 18 metri. Adica, cinci etaje. Si toata aceasta arcada, din barne de stejar, avea latimea de 14 metri si 70 de centimetri, deci doua-trei benzi largi. De altfel, era considerata o minune. Mai mult, el nu s-a daramat, il tot stricau, ca sa nu fie urmariti de barbari. El nu s-a deteriorat, asta e o constructie pe care au distrus-o oamenii. Eu vreau sa subliniez rolul lui si rolul Papei. Conceptul meu artistic este de a-l sublima pe unul intr-altul. Nu e o problema sa faci monumentul Papei, problema este in ce atmosfera ideatica il pui, ca sa-i dai dimensiunea reala. Totul e sa anticipezi evenimentul. Precum cei care fac surfing si anticipa valul. Acest Papa a fost impotriva comunismului, dar si a americanilor, pentru ca nu a fost de acord ca plusvaloarea sa devina un Dumnezeu.

    Politica si istorie

    Dar el n-a spus asta. A fost intotdeauna impotriva conflictelor, oriunde in lume...
    Stai, stai, trebuie sa intelegi printre randuri! Nu putea spune: "Ba, americanilor, nu mai faceti ce faceti!". El avea sapte "citiri" in discursurile sale. Papa s-a manifestat pentru tehnologie, dar nu pentru tehnologia stapanitoare, ci pentru omul care stapaneste tehnologia si nu se lasa in voia performantei masinii. Vad ca stai pe ganduri. Voi, ziaristii, va speriati de costuri. Voi cateodata deveniti economisti, cateodata umanisti, cateodata ecologisti.

    In concluzie, slava Domnului ca nu dam noi aprobari pentru astfel de proiecte!
    Nu e vorba de asta. Voi puteti crea terenul. Asa cum "meseriasii raului" stiu sa creeze psihoze, hai sa cream si noi o "nebunie frumoasa", sa dam certificat de nastere poporului roman! Podul lui Apolodor e certificat de nastere!

    Si ce materiale ar urma sa folositi pentru proiectul asta?
    Pai, am folosi piatra, pentru picioare, si restul constructiei din lemn. Efectiv, ar deveni un obiectiv serios. Orice mare conducator in momente de criza isi doreste sa faca lucruri mari. Insusi faptul ca-ti amintesti momente importante din istorie e o virtute. Insusi faptul ca investesti bani in asta e o virtute. Fara morala crestina nu suntem nimic. Exemplul vine de sus in jos. Realizarea unui monument public este o cooperare intre comanditar si cel care este autorul lucrarii. Si acesta isi regleaza imaginatia si fantezia in functie de buget. Monumentul asta se poate realiza cu 200 de miliarde, pentru ca noi avem solutii ieftine, inteligente. Dar sigur ca se pot investi 1.000 de miliarde, depinde de amploare. Daca noi consideram acest monument o investitie cu beneficiu de recuperat in trei ani, in cinci ani, putem investi mai mult. Depinde cat de tare as putea eu contamina clasa politica, pentru a o determina sa investeasca.

    Chestiuni practice

    Cine ar trebui sa aiba cuvantul hotarator aici?
    Basescu. Si Videanu. Toti marii conducatori ai lumii au dorinta ascunsa de a lasa in urma lor un monument. Pana si Ceausescu a facut Casa Poporului! Fiecare lasa ceva in urma. Pentru ca istoria se creeaza prin semnele lasate de oamenii istorici. Videanu ar trebui sa fie de acord, pentru ca el e cu marmura. Ar trebui sa sustina monumentele! Pentru ca noi venim cu un monument dedicat umanismului. Un monument dedicat unui om sub a carui conducere a fost loc de intelegere. Daca nu gasim puntile spre armonie, n-avem nici o sansa. Ar fi un moment de efort intelectual si de vointa din partea Bisericii Ortodoxe sa faca marea Catedrala a Neamului si in acelasi timp monumentul inchinat Papei. Oricum, monumentul inchinat Papei nu costa decat o zecime din cat costa Catedrala. Sa nu confundam lucrurile! Daca fac socoteala cate datorii a facut Romania in ultimii 15 ani, te intrebi unde sunt banii astia. Sau cat s-a furat de la stat in anii astia? Asta nu e arta, sunt certificate istorice, sunt documente! Monumentele de acest gen sunt documente, gesturi istorice pe care natia trebuie sa le savarseasca, daca vrea sa demonstreze ca exista. Aici depinde si de ce ajutor da presa intr-un asemenea demers. Si de sprijinul intelectualilor romani pentru asta. Intelectualul roman a croit soarta acestui popor.

    CROATII S-AU MISCAT DEJA SI I-AU RIDICAT STATUIE

    O statuie impozanta a Papei Ioan Paul al II-lea (foto), care a vizitat Croatia de trei ori in timpul pontificatului sau, a fost dezvelita, saptamana aceasta, la Rijeka, in nordul tarii. Croatii s-au miscat mai repede ca noi. Sigur, ei sunt majoritar catolici. Dar faptul ca au sesizat momentul poate fi un imbold si pentru noi. Statuia de bronz, cu o inaltime de trei metri, a fost amplasata pe locul altarului Sfintei Fecioare din Trsat, vizitat de Papa in iunie 2003. O fraza rostita de el atunci a fost sculptata in croata, engleza, italiana si germana pe soclul statuii: "Roaga-te pentru mine cat timp sunt in viata, dar si dupa moarte". Botezata "Pelerinul de la Trsat", statuia il reprezinta pe Suveranul Pontif ingenuncheat si rugandu-se in fata Fecioarei de la Trsat "ca un om obisnuit si nu ca un Papa", potrivit autorului ei, sculptorul Anto Jurkic.
    ×