Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Interviu cu medic primar reumatolog doctor Florin Rădulescu.
Reumatismele de uzură în articulaţii, artrozele, sunt foarte dese, reumatismele inflamatorii sunt mai rare. În artroze implantarea unei proteze trebuie să se facă după ce s-au epuizat toate celelalte tratamente, spune specialistul.
Florin Condurăţeanu - Domnule doctor Florin Rădulescu, nu e cam strânsă pălăria sub care se pun peste 130 de boli reumatismale?
Dr. Florin Rădulescu - În capitolul acesta al afecţiunilor din categoria reumatismelor se înscriu două categorii mari, bolile de uzură, artrozele, şi bolile inflamatorii, mai puţine, dar mai grave. În artroze, prin trecerea anilor, prin uzură, au loc degradări. Cartilajul se macină, devine rugos, se roade neuniform, se ajunge şi la distrugerea cartilajului astfel că se freacă os pe os, cu dureri mari. Cartilajul joacă rolul unui amortizor. Există şi lichidul sinovial, produs de membrana sinovială ce căptuşeşte interiorul articulaţiilor. Cu trecerea timpului lichidul pierde unele componente, îşi schimbă şi vâscozitatea şi ungerea e prejudiciată.
F.C. - Cum se soluţionează polemica dintre reumatologi şi ortopezi privind momentul implantării unei proteze? Reumatologii susţin că mai târziu, ortopezii - că să se recurgă la proteze de la începutul artrozelor.
Dr. F.R. - Opinia mea este ca protezarea să se facă atunci când s-au epuizat toate celelate terapii. O perioadă se tratează artrozele cu medicamente şi cu antiinflamatoare. Se injectează în articulaţia bolnavă derivaţi de acid hialuronic, la nevoie se fac infiltraţii şi cu cortizon. Infiltraţiile se fac o săptămână cu trei medicamente şi apoi infiltraţiile se repetă la şase luni sau la un an.
F.C. - Dintre bolile reumatismale inflamatorii, care este cea mai răspândită?
Citește pe Antena3.ro
Dr. F.R. - Poliartrita reumatoidă. Sunt afectate articulaţiile mici, de la degete, de la încheietura pumnului. Mai puţin sunt atacate de poliartrita reumatoidă articulaţiile mari, calde, ca şoldul, genunchiul. Când suferindul resimte dureri în articulaţiile mici, când la degete ele se umflă, se înroşesc, trebuie să se prezinte la medic pentru diagnostic şi începerea tratamentului medicamentos în vederea frânării bolii.
F.C.- Unii oameni se trezesc cu dureri mari la muschii gatului, cu înțepeniri în zona cefei; poporul îi zice gât de lup. Care este cauza acestui necaz?
Dr. F.R. - Torticolisul înseamnă o contractură a muşchilor având mai multe cauze: ori suferinţe ale coloanei vertebrale, ori pacientul a făcut o mişcare necontrolată, forţată, cu capul sau s-a petrecut un proces inflamator al musculaturii din regiunea gâtului, a cefei. Durerile în torticolis sunt violente, capul este uşor înclinat, un cap niţel rotit. Cel mai frecvent întâlnit torticolis presupune implicarea muşchiului sterno-cleido-mastoidian. Se recomandă tratarea cu medicamente miorelaxante, care relaxeaza muschii, de exemplu midocalm sau cloroxazona.
F.C. - Şi celelalte forme de torticolis ?
Dr. F.R: - După o mişcare brutală, forţată, a gâtului sau după un somn cu capul aşezat într-o poziţie neprielnică, se instalează durerile şi contracturile de torticolis. Se apelează la medicamente antiinflamatoare şi antialgice împotriva durerilor, iar local se aplică pomezi. Suferinţa dispare în 1- 3 zile.
Unii suferă de un torticolis congenital, când unul din muşchii gâtului, fie cel din dreapta, fie cel din stânga, este mai scurt, insuficient dezvoltat și atunci trebuie făcută o corecţie, o alungire a muşchiului cu pricina, dar este vorba de o intervenţie chirurgicală. În torticolisul spasmodic, cauza ce-l generează este necunoscută, se ivesc accese de durere brutală, apar contracturi musculare şi trebuie să se apeleze la şedinte de kineto-terapie, de o gimnastică recuperatorie. Se întâlneşte şi torticolisul secundar, simptomatic, cauzat de alte boli, de afecţiuni ale coloanei, discopatii, care duc la dureri, la contracturi, deci la suferinte de torticolis.
