Jurnalul National: Va feriti de ziaristii romani sau de jurnalisti in general?

Cornelia Zicu: Nu am avut ce sa discut cu ziaristii din Romania pana acum. Nu mi-am dorit publicitate in tara. Ma cauta ziaristi din America, la fel cum ma cauta ziaristi din Japonia sau Anglia, insa cu ziaristii romani nu am vrut sa discut. Tin minte ca eram la Paris, la un moment dat, si urma sa vin in Romania. Am primit o ploaie de e-mail-uri. Secretara mea nu stie romana si mi-a trimis mesajele respective, care erau de la diversi ziaristi. Imi spuneau ca au auzit ca apar in tara si ca ar dori sa-i contactez si sa le dau niste interviuri. La un moment dat, mi-a scris cineva ca stie si cu ce avion vin in tara si ca o sa ma astepte la aeroport pentru un interviu, ca niciodata nu vreau sa vorbesc. Mi-am schimbat biletul de avion, am mai dat 100 de dolari si am venit cu o alta cursa. Si am zis: "Daca asta vreti, sa fug de voi, nici o problema, se poate!". Stau de vorba cu cine vreau eu. Mi-a zis altcineva ca "toata lumea stie de Anastasia" si ca "de ce nu s-ar afla si de dumneavoastra?". Am tot respectul pentru Anastasia (supranumita "Regina sprancenelor"), pentru munca ei, pentru faptul ca e romanca de-a mea si sunt mandra pentru ea, insa nu vreau sa se faca vreo comparatie. Eu nu apar doar, asa, pentru ca altcineva apare. Daca-mi spuneau ca "vrem sa se stie ca ati facut ceva pentru noi si ca promovati Romania", poate ca as fi zis da, merita.

"Nu vreau sa imi filmeze sifonierul!"

Si veti ramane necunoscuta pentru romani mereu?

Intr-o zi, cand am sa vreau, am sa apar la un post tv si am sa spun tuturor nu ce vor prezentatorii sa zic, ci numai ce vreau eu: cate am intampinat cu Romania si cu oamenii care nu au caracter, cu cei care vor sa se imbogateasca si cu oamenii care au incercat sa ma impiedice sa fac ceva. Nu vreau sa vina cineva sa-mi filmeze sifonierul. Chiar e de prost-gust. Daca as fi Madonna, poate ca ar insemna ceva. Dar eu sunt doar Cornelia. Daca vreti sa facem ceva, atunci sa vorbim despre lucruri importante, care ar stimula si care ar da un impuls generatiei tinere din Romania. Eu pot sa vin sa vorbesc despre succesele mele, insa asta nu inseamna ca "hai sa dam fuga cu totii in America"…

Si ce le-ati spune despre dumneavoastra?

Le-as spune ca drumul meu n-a fost deloc unul usor. Am plecat din Romania probabil cu o doza de nebunie, de inconstienta. Din cauza ca nu stii, ori ti se pare totul foarte usor si nu te sperii de nimic, ori ti se pare foarte greu si te sperii de orice. Am plecat cu sotul si cu un copil de 4 ani inainte de Revolutie. Am ajuns initial in Belgia, apoi intr-un lagar de munca in Austria. De acolo am mers in America in 1992, sponsorizati de o organizatie nonprofit, care se numeste IRC Rescue Committee. Am primit viza in decembrie, iar noi am plecat abia in martie, ca nu aveam bani nici macar de bilet de avion. Iar organizatia, care avea refugiati din toata lumea, facuse o lista, asa ca am asteptat. Si cum era in ordine alfabetica, familia Zicu a fost la sfarsit… Am ajuns aici cu 200 de dolari in buzunar, bani pe care i-a primit copilul meu de la un bucatar dintr-o pizzerie din Austria, unde spalam eu vasele pentru niste bani in plus. Pentru ca lucram intr-o fabrica de pantofi si nu ne ajungeau banii, seara lucram intr-un restaurant. La plecare, cred ca am spalat vasele foarte bine, ca ne-au dat niste bani, sa avem in caz de nevoie. Cand am ajuns aici, nu stiam nici eu, nici sotul o boaba de engleza.

Cum a fost inceputul unei noi vieti in America?

Am inceput spaland trepte, am mers la scoala de engleza, care era gratis, in River Side, in Harlem. Alexandru, sotul meu, chiar de a doua zi a mers la un garaj din Brooklyn sa se angajeze. Era chiar cat un garaj mititel si acolo se reparau masini foarte vechi. Muncea de dimineata pana seara si facea 300 de dolari pe saptamana. Numai chiria era 500 de dolari pe luna, asa ca mai spalam si treptele casei unde locuiam, de doua ori pe saptamana, ca sa mai iau 100 de dolari. Ne-am imbracat de la Salvation Army vreme de cinci ani. Ne imprieteniseram cu oamenii de acolo si ne-am facut niste relatii. Chiar si aici preturile erau destul de mari pentru noi, astfel ca am facut in asa fel incat sa ne luam la un dolar bucata. Si cumparam direct doi saci cu 20 de dolari. Le spalam eu, ca la spalatorie costa mai mult decat faceau hainele in sine. Cam asa a fost inceputul…

De ce nu v-ati intors in Romania dupa ’89? Ce v-a facut sa ramaneti?

Cineva spunea ca "talentul fara munca ramane doar un vis", iar visul, fara o baza, fara substanta, ramane doar o iluzie. Daca m-ar fi pus cineva in Romania sa spal trepte, cu siguranta ca nu as fi facut-o. Puteam sa ne intoarcem inca de cand eram in Austria, insa pentru noi a fost si o provocare, un challenge, cum zic americanii. Am vrut sa invat totul, sa ma nasc a doua oara si sa fiu un om adevarat. Sa stiu tot, toate aspectele vietii, sa invat din ele. Mi s-a parut ca si perioada aia in care am spalat trepte, si in cea in care eram in lagar sau cand fugeam peste granita si saream din trenuri, toate au avut un rost.De a te pregati ca om, sa ajungi implinit la o anumita varsta, cand poti sa decizi ce vrei sa faci. Si poti sa faci orice, ca nu mai e nimic ce nu ti s-a intamplat. Eu consider ca un om caruia nu-i este frica creeaza in fiecare secunda. Frica opreste creativitatea si iti omoara talentul. Toata lumea ma intreaba cum pot sa creez in fiecare cinci secunde. Cred ca tot timpul creez. Dar fara sa gandesc, in subconstient. Sunt om care nu mai stie ce e frica.

Despre inceputuri

APARTE. La "Cornelia", clientii sunt tratati regeste

Si totusi cum ati ajuns la o asemenea afacere, cu profit de zeci de milioane de dolari anual?

Povestea este lunga… am lucrat mai intai prin niste saloane de cosmetica, apoi am inceput sa creez pentru o prietena care avea o linie de cosmetice si ulterior abia m-am gandit ca as putea sa am propria afacere. Cand m-am dus prima data la cel care avea sa imi devina ulterior partener de afaceri, in 1999, l-am privit direct in ochi. Va dati seama, eu eram o emigranta romanca, nu vorbeam prea bine engleza, insa trebuia sa ii expun visul meu acelui om, care era un individ plin de succese in afaceri si cu destui ani pe umeri. Dupa ce i-am descris filozofia mea de business si visul meu, i-am spus ca ce vreau eu de fapt este sa creez un imperiu, nu doar un spa. Doar pentru un spa nu m-as chinui, m-as duce sa dorm. I-am zis ca vreau ca in cativa ani sa cumpar Estee Lauder si, cand apar eu pe piata, Martha Stuart si Bliss sa dispara. A ras, i-a placut ideea si am semnat apoi actele. Bliss-ul a vandut ceva produse, dar acum si-a pierdut toata valoarea, s-a transformat intr-un fel de McDonald’s, Martha Stuart a intrat in puscarie, iar compania Estee Lauder - daca ii spun cuiva ar putea crede ca-s obraznica - a venit la noi, dupa trei luni, intreband daca nu suntem de vanzare. Banuiesc ca am bagat un mare semn de intrebare in compania Lauder, daca la putin timp dupa deschiderea noastra au trimis "armata" sa-mi ofere un pret si sa vand. Eu cred ca daca nu si-ar fi imaginat ca pot deveni un concurent serios, nu s-ar fi napustit sa ma cumpere. Bine, nu de dimensiunea lor, insa de o valoare foarte apropiata. La ultima sedinta chiar le-am spus reprezentantilor ca nu sunt de vanzare si ca, daca familia Lauder se hotaraste, eu pot sa le cumpar compania. Glumeam, fireste. Sau nu? Oricum, am primit si alte oferte… de exemplu de la Omni Hotel, sa deschid 50 de spa-uri in America. Rezultatul a fost acelasi.

Dezamagiri

In Romania nu o sa deschideti nimic?

Eu nu voiam sa deschid nicaieri in alta parte. Produsele le-am desface, insa atata cerere avem pe piata adevarata, incat nu facem fata nici cererii actuale. Una dintre fabrici si-a dublat capacitatea si a cumparat utilaje de 4 milioane de dolari ca sa tinem cat de cat pasul... Dar lucrez si cu Romania. Numai pentru creme trimit cel putin jumatate de milion de dolari in tara in fiecare an. Lucrez cu o fabrica de acolo, insa romanii imi dau cele mai multe dureri de cap. Am fost ultima data in septembrie, am facut o comanda, au produs, le-am trimis banii, era un cec de 50.000 de dolari. Acum vreo trei luni mi-au zis ca sunt impachetate, ambalate, doar sa le trimita, le-am zis sa le trimita cu vaporul, ca este mai ieftin. Trebuia sa ajunga de mult timp. Am sunat la toate vamele, apoi in Romania. Mi-au zis ca nu le-au trimis, ca nu au venit cei de la shipment sa le ridice. Asta este un exemplu de lucru cu Romania. Nici macar nu ma enervez, pentru ca am stiut de la inceput ca asta este. Doar de acolo am plecat, nu? Dar nici nu pot sa cresc business-ul in Romania. Mai ales ca e mai scumpa productia ca in Anglia, de exemplu. Romanii vor sa ajunga la standardele din Vest, dar prima data cu preturile. Sunt dezamagita, nu suparata. Pentru ca daca ei si-ar fi dat seama ce sansa au cu mine… Au vazut ca sunt din America, ca semnez cecuri foarte usor si ca le dau bani, incat au incercat sa ceara mult pe loc, ca sa faca bani pe loc. Si eu le-am dat. Plus ca sunt foarte neatenti. S-au returnat trei transporturi pana acum pentru ca nu au completat niste formulare corect. De trei ori s-au intors produsele de la vama de aici in Romania. Am mai facut o comanda de uleiuri esentiale, am platit in avans acum sapte luni si nu mi-a venit nici acum, pentru ca "fabrica nu are sticlute". Iar eu am comenzi sa le vand in toata lumea. Am o comanda de 2,5 milioane de dolari numai pe trei luni. Fireste ca mai cumpar si din alta parte, ca nu pot sa stau numai dupa ei. Numai ca in cinci luni le faceam zece comenzi!

Dar ati primit oferte din Romania pentru salon?

Da, am primit diferite oferte de la persoane care voiau sa deschida un spa cu numele meu, ba in Baneasa, ba in Snagov, ba in Vatra Dornei, ba ca au venit niste investitori din Elvetia care au cumparat Lebada si ca vor sa cumpere de la mine franchise-ul. Mi-au trimis chiar o scrisoare de intentie, pe care in gluma am semnat-o si le-am trimis-o inapoi. Ma joc cu scrisorile de intentie. La nivelul la care sunt si la ofertele pe care le primesc din Japonia pana in Hawaii, de lanturi serioase ca Selfridges, ca Ritz sau ca Marriott, asta este o gluma. Le trimite secretara si ne jucam de-a scrisorile de intentie, pentru ca stiu ca nu o sa iasa nimic. Pana si extractul de namol pe care il iau din tara l-am trimis in fabrici care sunt de gradul A medical, cu aparatura de ultima generatie si extrem de curate, de sterilizate. Si namolul a venit cu bucati de ceapa uscata in el! Nu stiu ce-i fac si cum il trimit, ca ma suna de la Londra, de la fabrica, si ma intreaba: "Doamna, ce sa facem cu asta?". Pune-l in creme daca poti. Va dati seama cum ma simt eu… Si mai dau si 1.600 de dolari pe kilogram. E cel mai scump ingredient dintre produsele mele.

LOBBY. Introducere in universul elegant al companiei Corneliei

RELAXARE SI LUX. Ingredientele succesului romancei

Si asta este pretul lui real?

Nu, dar am zis hai, ca daca e vorba de Romania, dau si atat, nu e o problema. Romania nu l-ar vinde nicicand la un asemenea pret, mai ales ca nu stie nimeni de existenta lui. Nu stiu cum sa il foloseasca. Trebuie sa faci marketing si PR serios, sa te prezinti la expozitii ca sa il poata cumpara cineva, vreo fabrica de produse cosmetice. Mi-ar placea sa fie si Romania serioasa si sa pot face business.

Asadar nu prea va impacati cu Romania…

Ba da, cum sa nu! Mi-e drag tot ce e romanesc. La televizor ma uit numai pe canale romanesti, nu pe cele americane. Insa intotdeauna ma duc la culcare cu un gust amar, ca banuiesc ca se intampla si lucruri bune in tara asta. Dar de dimineata pana seara nu spun decat cine a fost violat, cine a fost omorat, cine a murit in accident… este dezgustator, pentru ca nu stiu de ce nu vor sa promoveze si lucrurile bune. Ne arata oameni imbogatiti pe cai necunoscute. Exista oameni tineri, care au mai iesit pe afara si care mai au idee de business, care au realizari, poate nu foarte mari, dar care merita sa fie cunoscuti. Insa nu-i promoveaza nimeni, ca si cand Romania ar fi formata numai din sarlatani si din criminali.

Pana la urma, ajungeti des acasa…

Cam la o luna-doua. Cand vin, ma cauta toate televiziunile si toate revistele. Toata lumea vrea sa le dau interviuri. Si n-am dat niciodata, pentru ca scopul meu nu este sa vin acasa sa apar la televizor. Scopul meu este sa vin acasa sa fac business, daca se poate, sa ma vad cu oameni deosebiti, sa ma incarc de energie, sa ma simt bine si sa plec.

Ce anume face brand-ul "Cornelia" diferit de celelalte? De ce vine lumea aici si nu in alta parte?

Atingerea, asta este cuvantul-cheie. Atingerea persoanelor cu mainile mele. Toate tratamentele pe care le folosesc si le promovez pornesc de la prima atingere. Orice terapist de la "Cornelia" este foarte atent de la prima atingere cu clientul. Chiar si produsele noastre sunt facute sa incante de la prima atingere, de la ambalaj pana la momentul aplicarii cremei pe fata. In tratamentele mele folosesc 150 de active naturale aduse din 50 de tari. Deci de la cuvantul "touch" s-a pornit tot brand-ul nostru.

Originile romanesti

Cat v-a ajutat sau cat de important a fost "spiritul romanesc" in afacerea dvs.?

De cand am inceput sa spun ca sunt romanca, si o spun de fiecare data, Romania a ajuns ca si numele meu de familie, cred ca jumatate din newyorkezii pe care ii cunosc vin si imi spun ca radacinile lor sunt din Romania. Isi gasesc un strabunic, un stra-strabunic care a fost din Romania si vin si-mi spun ca sunt mandri ca sunt si ei romani. Sa convingi un oras ca NY, cu cei mai bogati si renumiti oameni din lume, ca trebuie sa se uite, sa-si piarda timpul si sa isi caute radacini si sa iti dovedeasca tie ca sunt romani inseamna ca eu am reusit sa readuc mandria de a fi roman. Asta cred ca este cel mai mare cadou pe care mi l-am oferit. E mare lucru. Pentru ca sa vezi atatia americani de succes ca se revendica romani, de la mari designeri de moda pe care ai vrea macar sa-i atingi si mari presedinti de companii, nume sonore, sa vina sa iti spuna: "Stii, mi-am gasit si eu un bunic roman!". Este cutremurator de bine.

Apropo de nume sonore, am inteles ca aveti un salon VIP, unde ii tratati din cap pana in picioare pe anumiti oaspeti, cu discretia necesara, cu intrare "prin spate", cu un alt lift...

M-am gandit ca, daca suntem in America, este nevoie de asa ceva. Insa acest salon a fost folosit foarte rar de cei pentru care a fost facut. De obicei se simt asa de bine, incat nu mai vor sa stea separati de restul lumii si, daca veniti, ii vedeti ca pe ceilalti clienti la vestiare si stau in sala de asteptare ca orice alt om.

Si cam despre cine ar fi vorba?

Vorbim de politicieni, presedinti de state, actori… Eu sunt convins republicana, iar partenerul meu este convins democrat. Va dati seama, noi facem aici tot felul de receptii si evenimente cu scopul strangerii unor fonduri. Intr-o zi, partenerul meu a venit si mi-a spus ca New York City vrea sa faca o mare petrecere, sa stranga niste fonduri pentru democrati, si ca gazda o sa fie Hillary Clinton. Si i-am spus: "No way! No!".

Pai vorbim despre o persoana care ar putea deveni presedinte al Americii…

Sper ca nu, ca in cazul asta am sa ma mut in Romania, daca iese Hillary presedinte! Uite-asa o sa ma aiba Romania inapoi. (rade)

Si, pana la urma, s-a intamplat evenimentul?

Da, dar nu pentru Hillary Clinton sau pentru democrati, ci pentru partenerul meu.

Dar Hillary a venit la salon sa se trateze vreodata? Sau este si ea animata de aceleasi "simpatii"?

Hillary n-a venit pana acum aici, decat cu ocazia acelei petreceri. Nu s-a tratat, nici nu cred ca ar avea vreo sansa in privinta asta. (rade). In schimb, a venit Condoleezza Rice, care mi-e foarte draga si pe care o respect foarte mult. Cand a venit Hillary cu toata sleahta de democrati, n-a scris nimeni nimic, dar cand a venit Condoleezza aici - si nici macar nu eram aici, eram la Londra - imediat am aparut in pagina 6 din New York Post: "Condoleezza s-a dus la Cornelia sa-si faca pedichiura cand New Orleans era sub apa". Pai, si ce era sa faca, sa inoate? In fine… ziar de scandal…

FERICITI SI IMPLINITI. Cornelia si Alexandru Zicu

DE SUCCES. O vedeti? Ea este sufletul acestei afaceri! O romanca

Onoruri

Si ce alte personalitati v-au mai calcat pragul?

Presedintele Bush m-a onorat personal si m-a numit, in cadrul unei receptii la Casa Alba, "Chairman of New York City for Small and Medium Business". Fac parte din grupul de republicani care merg de doua ori pe an la Casa Alba sa lucreze la proiectele de legi pentru energie, pentru emigrare si pentru taxe. Romanii nu stiu ca sunt parte din proiectele de legi ale Statelor Unite.

Deci va implicati activ in viata "cetatii"…

Da, am fost nominalizata pentru "Premiul Reagan", ca republican de onoare. Sunt membra a partidului si parte activa a acestuia pe deasupra. Nu ma intereseaza o cariera politica in adevaratul sens al cuvantului, ci vreau doar sa am un cuvant de spus. Cred ca am calitati de lider si vreau sa le folosesc.

Deci ati vazut multe locuri, multi oameni faimosi…

Da… Am fost invitata special din partea Americii atunci cand s-au votat la Londra niste legi privind industria alimentara, de frumusete si medicala din Anglia, care s-a tinut la House of Lords. Am fost singura persoana din alta tara invitata acolo. A fost si Tony Blair, care la sfarsit a fost nevoit sa se scuze ca trebuie sa plece mai devreme de finalul sedintei. A venit la mine sa-si ia la revedere si mi-a spus: "Trebuie sa plec, in sala de alaturi se voteaza o lege a emigrarii la care trebuie sa particip". Si i-am spus: "Emigrare pentru ce? Pentru Romania, mi-a zis el, o tara din Europa…". In momentul ala mi-am ridicat, asa, palaria, l-am privit in ochi si i-am zis: "Si sper ca o sa fie in favoarea Romaniei…". "De ce te intereseaza", m-a intrebat. "Pentru ca sunt romanca." Si a zis: "O sa fac ce pot", si a plecat…

Banuiesc ca daca va deschideti un centru la Londra veti avea sigur un client fidel in persoana lui Tony Blair, care am auzit ca foloseste o suma considerabila lunar pentru intretinerea tenului…

Probabil ca a doua tara va fi Anglia, iar a treia cu siguranta va fi Japonia. Pentru ca sunt foarte cunoscuta in aceste tari. In Japonia apar saptamanal la cate un post de televiziune si la cateva zile mai vine pe aici cate o echipa de filmare. Japonezii sunt fascinati de tratamentele mele, asa ca am sa le fac pe plac si voi avea in vedere Japonia pentru acest lucru.

Sa vorbim si despre angajatii dvs. Am inteles ca din 300 de oameni, cel putin o treime sunt romani…

Da, unii dintre ei erau cu posibilitati minime de a gasi un serviciu aici din cauza varstei, limbii sau pregatirii, si atunci le-am dat o sansa, o posibilitate si nu regret ca am facut-o. Casa noastra nu a fost niciodata goala. Am luat si persoane de pe strada si le-am tinut uneori luni in sir, le-am gasit de lucru si o locuinta, apoi am luat-o de la inceput cu altii… Thanksgiving-ul nu-l fac niciodata decat cu oameni care nu-si permit o asemenea cina. Si atunci eu gatesc. Mi s-a intamplat si in Romania… Am luat o familie din Petrosani. Am auzit ca este un tata cu patru copii, cu sotia bolnava mintal. I-am luat pe toti, i-am adus la Bucuresti. Cel mai mic dintre copii avea paduchi, tatal lucra ca portar si era si el bolnav, avea ceva probleme cu coloana. Le-am cladit casa de la Petrosani, pe copii i-am dat la scoala, unul dintre ei e foarte bun fotbalist. Le platim toate cheltuielile curente, le-am luat masina, pe aia mici ii trimitem in tabere de vara si le cumparam cele necesare traiului, mancare, haine… Ba chiar si dentistul l-am platit, pe sotie am internat-o intr-un spital. Ii ajutam pe cei cu probleme. As vrea sa facem lucrul asta in fiecare sezon. Nu stiu daca am cheltuit 5.000 de dolari pentru asta intr-un an, asa ca nu e mare lucru. Insa ma simt foarte bine cand pot sa o fac.

CU OCHII PE EA. Detalii despre romanca si afacerea ei au aparut in multe publicatii de talia celebrei revistei People

Dar unde va simtiti mai bine? In America sau in Romania?

La mine in tara, in Romania. Si nu o zic, asa, din complezenta. Dupa cum am mai zis, imi place tot ce e romanesc. Am avut parte de primiri extraordinare peste tot pe unde m-am dus. La Hong Kong m-au primit cu o petrecere care a costat 300.000 de dolari, in America zbor cu private-jet-uri, stau numai la hoteluri de lux indiferent unde ma duc, insa adevarata multumire si adevaratul bine pe care il gasesc este tot in Romania. Si nu-mi trebuie nici un sofer sa ma ia de la avion, nici sa stau la Marriott sau nu stiu unde, merg cu Dacia si, de obicei, dorm la o prietena care are un apartament cu doua dormitoare pe langa Calea Mosilor. Data trecuta am dat o fuga cu o Dacia si am stat trei zile la Manastirea Voronet.

Sunteti o femeie implinita, ca sa zic asa. Aveti faima, bani, o afacere foarte profitabila, un sot care va iubeste si va ajuta, un baiat care isi termina studiile la cele mai mari universitati americane. Va mai impresioneaza ceva?

Cea mai mare placere a mea este sa ascult muzica de acordeon. Mi se intampla sa ascult peste tot pe unde merg, la orice hotel, la restaurante… am CD-urile mele si le pun de fiecare data cand sunt obosita sau cand vreau sa creez. Asa imi gasesc linistea, cu un taraf si cu un acordeon.

CLIENTELA

Cornelia Zicu are o linie de cosmetice care ii poarta numele, cu 100 de produse diferite, detine un foarte luxos spa de un rafinament incredibil, cu doua etaje, pe celebra 5th Avenue din New York, este curtata de cele mai mari companii de cosmetice din lume si primeste zilnic oferte de la cele mai importante lanturi hoteliere pentru a-si desface produsele sau pentru a-si deschide saloane, lucreaza cu fabrici din Anglia si Franta. Este buna prietena cu Uma Thurman, cu Meg Ryan, cu Lindsay Lohan, cu Clint Eastwood, Jessica Alba si Rod Stewart. Partenerul ei in afaceri se numeste Rick Aidekman. Spa-ul infiintat de ea a costat peste 10 milioane de dolari. Clientii ei sunt 70% femei, iar restul, de 30%, barbati. Pentru ei a fost creat un spatiu special, de 7.000 de metri patrati, cu 14 incaperi de tratament, piscina watsu si terasa la etajul superior, cu restaurant si bar indoor. Serviciile oferite de Cornelia: tratamente corporale, tratamente cosmetice, full-service salon (hair style, pedichiura, coafor, frizer etc.), masaj, impachetari cu namol, jacuzzi, watsu (masaj sub apa, facut in piscina umpluta cu apa minerala Evian), cafe bar etc. Cele mai solicitate servicii: Cornelia Signature Massage (150 $ - 60 de minute, 225 $ - 90 de minute) si Cornelia Signature Facial (175 $ - 60 minute). Pentru 60 de minute tratament facial cu Zicu: 300 de dolari!