„Sunt Cristina Gheorghe şi îmi place să învăţ” – aşa se prezintă interlocutoarea noastră. Tocmai dorinţa de a învăţa a împins-o să facă lucruri noi, de la tenis de câmp, sculptură în lemn până la înfiinţarea unei şcoli private la Iaşi. În calitate de director executiv al acestei instituţii, dar şi de formator şi de fondator al unor proiecte educaţionale diverse, Cristina arată că, în perioada de criză prin care trecem, profesorii trebuie, în primul rând, să-şi schimbe mentalitatea, pentru a face cu faţă cu succes provocărilor.
Jurnalul: - Care sunt competenţele care le-ar fi necesare cadrelor didactice în perioada aceasta?
Cristina Gheorghe: - Aş zice că e nevoie de două lucruri diferite: unu, e nevoie de o altă mentalitate şi doi, de competenţe digitale. Şi acestea din urmă sunt de două feluri. Sunt cele de bază, pe care, din păcate, mulţi profesori nu le aveau când s-au închis şcolile, şi pe care le-au dobândit din mers. Mai sunt şi competenţele privind modul în care trebuie folosite platformele digitale.
- Puteţi detalia acest ultim aspect?
- Practic, profesorii trebuie să gândească diferit modul de învăţare. Trebuie să îşi pregătească lecţia altfel. Structura lecţiei va fi diferită de cea obişnuită şi va fi adaptată cerinţelor specifice predării de la distanţă.
- Care e avantajul lecţiilor online, pentru profesori?
- În afară de schimbarea de mentalitate pe care o produce, predarea digitală forţează cadrele didactice să iasă din acel „te ascult şi-ţi dau o notă”. Evaluarea elevului se face cu feedback personalizat – şi asta mi se pare cel mai important lucru pe care îl poate câştiga un profesor acum. Bine, mai sunt şi profesori care înţeleg să-şi bombardeze elevii cu fişe – şi cam atât. Chiar şi aşa, sunt totuşi obligaţi să corecteze răspunsurile şi să dea feedbak.
- Consiliul Naţional al Elevilor a făcut un sondaj online despre cum percep liceenii perioada aceasta de învăţare. Unii se plângeau că sunt profesori care nu ştiu să relaţioneze cu clasa de la distanţă, că explică prea puţin sau că dau prea multe teme. Nu ar trebui să se facă, de-acum încolo, o pregătire la nivel naţional, pe tema competenţelor digitale ale cadrelor didactice?
- Ar fi o ocazie extraordinară pentru Ministerul Educaţiei. Dar deocamdată, din ceea ce am observat eu, nu există o foarte mare coerenţă la nivel de minister. Mesajele pe care le trimite profesorilor sunt încurajatoare, dar nu sunt foarte clare.
- Ce se întâmplă în alte ţări? Sunt profesorii instruiţi ca să-şi folosească la ore şi competenţele digitale, ca să combine învăţământul clasic cu cel digital?
- Se întâmplă, cu siguranţă, lucrul acesta în Olanda sau în Marea Britanie, unde o bună parte din activitatea didactică, şi la şcolile de stat, şi la cele private (şcoli de multe ori susţinute de stat, fiindcă parteneriatul public-privat funcţionează mult mai bine ca la noi), se bazează pe cursuri online. În foarte multe şcoli din Singapore, peste jumătate din materii sunt predate online.
-Nu ar putea şi şcolile româneşti să adopte acest stil de predare mixt, când vom reveni cu toţii la viaţa normală?
-Ar fi o ocazie grozavă. Noi, la Şcoala „Varlaam Mitropolitul”, facem deja asta, de doi ani de zile. Toţi liceenii au laptopuri, toate lecţiile pot fi accesate pe Google Classroom. Când vine profesorul în clasă, nu mai predă după manual, fiindcă fişele sunt deja colo, în spaţiul virtual. Copiii citesc lecţia înainte şi, la ore, doar se aprofundează materia. Se explică anumite lucruri, se experimentează, se fac proiecte. Când s-au închis şcolile, din cauza pandemiei, educaţia digitală nu i-a luat prin surprindere nici pe elevi, nici pe profesori, fiindcă ei erau deja familiarizaţi cu ea. A fost un pic mai greu pentru micuţii de la grădiniţă şi din şcoala primară, fiindcă copiii nu pot să lucreze prea mult singuri, pe calculator, şi nici nu e recomandat să stea prea mult cu ochii în ecran. Dar tot am reuşit să facem, pentru ei, tutoriale video, joculeţe, lucruri pe care să le facă împreună cu părinţii. Creativitatea care se dezvoltă de aici e uimitoare, dar cel mai mare câştig e faptul că poate induce o altă mentalitate a procesului învăţării.
- Sunteţi şi fondator al proiectului SuperTeach. Ce reacţii aveţi în această perioadă, din partea profesorilor care s-au format în cadrul proiectului?
-În ţară, sunt sute de profesori care au fost instruiţi de noi şi cărora am încercat să le formăm o mentalitate deschisă. Acesta e un concept licenţiat de Institutul Arbinger din SUA, şi a fost implementat special pentru educatori şi profesori. Are un impact extraordinar asupra lor: îi ajută, cu instrumente concrete, să îşi mute atenţia de la propriile obiective de învăţare şi să se centreze pe elev. Îi face să înţeleagă şi să integreze atât nevoie copiilor şi părinţilor, cât şi cele ale celorlalţi colegi din cancelarie, aducând astfel schimbări nu doar în şcoală, ci şi în comunitate. Revenind la feedback-ul de la profesori: ei ne relatează ceea ce spun părinţii. Anume, că micuţii lor, care trebuiau să fie împinşi de la spate ca să-şi facă temele, şi le fac acum singuri. Datorită educaţiei online, a crescut mai mult autonomia şi independenţa copiilor.
„Sunt fondatorul unor proiecte în care succesul ține cont și de suflet, în care mă investesc personal din credința că omul poate crește doar lucrând în armonie pe toate cele 3 dimensiuni ale sale: cognitivă, emoțională și spirituală”.
Cristina Gheorghe, fondator SuperTeach, preşedintă a Institutului Dezvoltării Personale pentru Lideri şi director executiv al Şcolii „Varlaam Mitropolitul” din Iaşi