Şeful CSM: Situaţia Consiliului este doar aparent una incertă şi nu priveşte existenţa sa

Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, Horaţius Dumbravă, susţine că situaţia CSM-ului este, doar aparent, una incertă şi nu priveşte existenţa sau funcţionarea sa, Consiliul funcţionând la parametri normali, iar eliminarea unei autorităţi constituţionale nu este posibilă.

Într-un interviu acordat, duminică, agenţiei Mediafax, şeful CSM, judecătorul Horaţius Dumbravă, afirmă că a avut semne de întrebare cu privire la candidaţii ce au participat pentru un al doilea mandat în Consiliu şi că a spus şi public acest lucru, fiind mâhnit de faptul că aceşti colegi (judecătorii Lidia Bărbulescu şi Dan Lupaşcu şi procurorul Dan Chiujdea-n.r.) nu au luat în considerare situaţia dificilă şi, mai ales, vulnerabilitatea unor astfel de candidaturi în contextul în care însăşi Comisia Europeană a atras atenţia asupra posibilei ilegalităţi a unor astfel de candidaturi.

Totodată, ca preşedinte al unei autorităţi ce are ca atribuţie constituţională garantarea independenţei justiţiei, Horaţius Dumbravă face apel la raţiune şi la calm, la respectarea din partea tuturor actorilor politici a independenţei justiţiei, atât prin fapte cât şi prin declaraţii, întrucât afirmaţiile necontrolate şi neverificate, ca şi chemările la pichetări ale instanţelor nu pot să fie percepute decât ca presiuni nejustificate asupra unui act de justiţie independent, imparţial şi corect.

Reporter: Consiliul Superior al Magistraturii se află, la acest moment, în cea mai incertă situaţie, ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale privind neconstituţionalitatea hotărârilor Senatului de validare a membrilor aleşi în CSM. Cum vedeţi viitorul CSM, al justiţiei ?

Horaţius Dumbravă: Instituţional, nu putem vorbi de o situaţie incertă a CSM: instituţia Consiliului Superior al Magistraturii este consacrată în Constituţia României, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţia României, revizuită: "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale". Mai mult, Capitolul VI din Titlul III al legii fundamentale este consacrat autorităţii judecătoreşti, formată din instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii, fiecare cu atributii proprii, stabilite prin normele constituţionale şi prin alte dispoziţii legale.

Constituţia revizuită, prin articolul 132 alin. (1), a conferit misiunea de "garant al independenţei justiţiei" Consiliului Superior al Magistraturii, ca unic reprezentant al autorităţii judecătoreşti. Deci, din perspectiva legalităţii, atribuţiilor şi competen?elor nu putem discuta de incertitudini, nici la momentul actual şi nici pentru viitor, atîta vreme cât nu va fi făcută vreo intervenţie asupra legii fundamentale.

Am ţinut să fac aceste precizări legale şi constituţionale pentru a circumscrie corect problema ridicată de dumeavoastră. Situaţia CSM-ului este, doar aparent, una incertă şi nu priveşte existenţa sau funcţionarea lui. Consiliul funcţionează la parametri normali, constituţionali, iar contestaţiile depuse la Curtea Constituţională vizează componenţa acestuia în contextul mandatului actual.

CSM nu face altceva decât să respecte Constituţia României. Reamintesc că dispoziţiile constituţionale sunt foarte clare în acest sens - deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că până la data publicării în Monitorul Oficial a deciziilor Curţii Constituţionale, actualul CSM funcţionează îndeplinindu-şi obligaţiile constituţionale.

Incertitudinea este una mai degrabă, contextuală, în sensul în care încă nu se cunosc raţiunile pe care s-a bazat Curtea Constituţională, fapt ce aduce o undă de nesiguranţă la nivelul unor membri CSM în ce priveşte limitele în care Curtea Constituţională vede ca nefiind neconstituţionale hotărârile Senatului României de validare a membrilor judecători şi procurori şi de desemnare a reprezentanţilor societăţii civile.

Cum văd viitorul CSM? Evident ca unul care îşi va îndeplini rolul de garant al independenţei justiţiei, aşa cum îi cere legea fundamentală a statului. Instituţia al cărei preşedinte sunt este o autoritate constituţională, similară din acest punct de vedere celorlalte autorităţi publice fundamentale ale statului, Guvern, Parlament sau chiar Curţii Constituţionale. CSM-ul există şi va continua să existe datorită Constituţiei României. Eliminarea unei autorităţi constituţionale sau numai întreruperea activităţii ei nu este posibilă şi daţi-mi voie să cred, din perspectiva unei logici constituţionale, că în niciuna din variantele posibile pe care le poate conţine decizia Curţii Constituţionale nu se poate ajunge la o asemenea concluzie.

Dar, să avem răbdare, este inutil acum să facem speculaţii până la momentul publicării deciziei în Monitorul oficial, moment la care de altfel CSM şi-a şi propus o analiză a implicaţiilor acestei decizii.

Rep.: De ce Curtea Constituţională trebuia să intervină în rezolvarea unei situaţii a justiţiei? Ca şi candidat pentru Consiliu aţi avut semne de întrebare cu privire la alţi candidaţi pentru CSM ? De ce nu s-a declanşat un control de legalitate, implicit de constituţionalitate, înainte de declanşarea procedurii de alegere a membrilor viitorului Consiliu Superior al Magistraturii ?

H.D.: Strict şi legalmente vorbind, această posibilitate este prevăzută de legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale (Legea 47/1992) conform căreia hotărârile Senatului pot fi atacate la Curtea Constituţională. Aşadar, Curtea Constituţională a avut baza legală de a se pronunţa unei asemenea căi de atac.

Validarea membrilor CSM aleşi în adunările generale ale magistraţilor este supusă, potrivit Constituţiei României, validării Senatului. Cu atât mai mult vreau să subliniez că neconstituţionalitatea constatată de Curtea Constituţională nu priveşte instituţia CSM în sine, ci acte juridice emise de Senatul României.

Personal am avut semne de întrebare cu privire la candidaţii ce au participat pentru un al doilea mandat şi am şi spus public acest lucru - dacă eram în aceeaşi situaţie, nu participam pentru un al doilea mandat. Respect formal opinia colegilor mei care susţin că puteau participa la campanie în vederea obţinerii celui de al doilea mandat, deşi eu, ca şi alţi membri din actualul CSM, nu o împărtăşesc. Dimpotrivă, mă mâhneşte faptul că aceşti colegi nu au luat în considerare situaţia dificilă şi, mai ales, vulnerabilitatea unor astfel de candidaturi în contextul în care însăşi Comisia Europeană a atras atenţia în mod foarte serios asupra posibilei ilegalităţi a unor astfel de candidaturi. Or, în acest moment, evident că CSM are o dificultate în gestionarea unei credibilităţi serios ştirbită prin acest comportament. Aşadar, indiferent că opţiunea colegilor mei are sau nu acoperire în dispoziţiile legale, cred că o reflecţie asupra vulnerabilizării sistemului de justiţie în ansamblul lui ar fi fost utilă, poate măcar ca datorie cetăţenească, dacă nu chiar ca o responsabilitate/obligaţie pentru aceştia.

Cât priveşte controlul de legalitate, după câte ştiu, fapt reflectat de altfel de mass-media, acesta a fost declanşat prin contestaţii formulate împotriva acestor candidaturi, ele fiind pe rolul instanţelor de judecată.

Rep.: Fără o motivare a deciziei Curţii Constituţionale, justiţia a rămas fără garantul independenţei sale - CSM ? Şedinţa de joi a Consiliului s-a amânat. CSM nu a emis aviz de arestare pentru o judecătoare din Iaşi, în urma solicitării Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA). Mai mult, deja sunt situaţii juridice ce au generat comentarii, respectiv acţiuni politice. Cum vedeţi funcţionarea instituţiei şi care ar fi soluţia în acest stadiu ?

H.D.: Aşa cum am precizat anterior, nici acum, nici mai târziu nu se poate vorbi despre nefuncţionarea unei autorităţi consacrată prin Constituţie, în cazul de faţă CSM. Putem vorbi însă de dorinţa noastră de gestionare responsabilă a situaţiei, de o precauţie în a nu depăşi limitele pe care Curtea Constituţională le va indica în motivările sale, orice speculaţie neputând fi decât dăunătoare.

Trebuie precizat că în tot acest timp CSM a luat hotărâri, a ţinut şedinţe de plen şi de secţii. Şi nici nu putea fi altfel cât timp deciziile Curţii Constituţionale nu au incidenţă decât de la momentul publicării lor în Monitorul Oficial. Astfel, în şedinţa din 29 ianuarie, Secţia de judecători s-a pronunţat asupra unei solicitări de încuviinţare a unei cereri de arestare preventivă privind un magistrat (cerere respinsă-n.r.).

Într-adevăr, au apărut dezbateri politice pe marginea unei cauze ce are ca obiect o solicitare DNA de arestare preventivă adresată Tribunalului Argeş, cauză care acum este în recurs la CA Piteşti.

Din păcate, aceste dezbateri politice au trecut peste limitele fireşti în care ar trebui să se dezbată public asupra unui act de justiţie. Evident, pornesc de la premisa că exerciţiul democratic permite şi chiar cere astfel de dezbateri politice - este esenţa unei democraţii autentice. Însă, aceste dezbateri nu trebuie să aducă atingere, nu pot afecta logica funcţionării unui stat de drept pentru că atunci dezbaterile însele nu se mai înscriu în esenţa democraţiei, ci contribuie la slăbirea ei.

S-au făcut afirmaţii grave la adresa unei judecătoare de la Tribunalul Argeş, că ar fi fost "procuror DNA" sau că este "detaşată de la o instanţă din Bucureşti" ori că ar fi fost aleasă special de DNA pentru a soluţiona cauza. Aceste informaţii sunt grave pentru că, o dată, au fost aruncate în spaţiul public şi, în al doilea rând, au la bază informaţii neverificate şi nereale. Am prezentat evoluţia profesională a doamnei judecător într-un comunicat emis vineri, 28 ianuarie 2011, ca şi planificarea de permanenţă decisă de colegiul de conducere de la Tribunalul Argeş (decizia fiind luată de judecători şi în niciun caz de DNA), aşa încât afirmaţiile în cauză nu numai că au aruncat pete de umbră asupra reputaţiei doamnei judecător, dar sunt de natură a atinge tocmai esenţa justiţiei : independenţa.

În acelaşi timp, s-au lansat chemări la manifestări de stradă/pichetări ale sediilor DNA din ţară sau a sediului instanţei ce va soluţiona recursul. Cu alte cuvinte, implicit sau explicit se spune că magistraţii sunt instrumente politice şi că pot fi influenţaţi.

Într-un asemenea context tensionat, emoţional, ca preşedinte al unei autorităţi ce are ca atribuţie constituţională garantarea independenţei justiţie fac apel la raţiune şi la calm, la respectarea din partea tuturor actorilor politici a independenţei justiţiei, atât prin fapte cât şi prin declaraţii. Afirmaţiile necontrolate şi neverificate, ca şi chemările la pichetări ale instanţelor nu pot să fie percepute decât ca presiuni nejustificate asupra unui act de justiţie independent, imparţial şi corect (şeful CSM referindu-se la demersul PSD care intenţionează să protesteze în ziua în care se va judeca recursul la decizia de arestare a preşedintelui CJ Argeş Constantin Nicolescu, în urma apelului lansat de liderul social-democrat Victor Ponta-n.r.).

Susţin, fără nicio urmă de îndoială că, azi, sistemul de justiţie are mecanismele necesare de a-şi apăra independenţa, că judecătorii şi instanţele, ca şi procurorii şi parchetele sunt şi trebuie să fie coloana vertebrală a democraţiei româneşti şi au puterea şi forţa de a soluţiona cauzele cu care sunt sesizaţi, fără astfel de presiuni. La urma urmei, sesizările DNA sunt soluţionate de judecători şi instanţe independente, aşa încât doar judecătorii şi instanţele se pot pronunţa cu privire la justeţea acestor sesizări.