Sergiu Celac: "I-am spus lui Iliescu că n-am încredere în glasnost!"

Ministru de Externe intre 28 decembrie 1989 si iunie 1990, Sergiu Celac, fostul traducator de engleza si rusa al lui Gheorghiu-Dej si al lui Nicolae Ceausescu, este un personaj discret. A acceptat cu greu sa stea de vorba cu noi despre "anul nebun" 1990.

● Jurnalul National: Cum ati ajuns ministru de Externe? Sa nu-mi spu-neti ca v-a purtat valul re­vo­lu­tionar...
● Sergiu Celac: Am fost si la Re­volutie, unde am facut pe soferul lui Pino Caramitru, am trecut pe la CC si TVR, dar nu cred ca asta a contat. Aveam o biografie po­litica oarecum spa­lata. De 11 ani fu­sesem "exilat" ca redactor la Edi­tura Stiintica si En­ci­clopedica. In plus, eram totusi considerat un profesionist, cu ve­chi­me in diplomatie. Cu Ion Iliescu, si el "marginalizat" la Editura Tehnica, aveam conversatii destul de des, ne desparteau doar trei etaje din Casa Scinteii. Il cunosteam de aproape si pe Silviu Brucan. Am fost ultimul om, cred, care l-a vizitat pe Brucan inainte de a fi trimis in domiciliu obligatoriu la Damaroaia, chiar in preziua arestarii. Nu eram o entitate necunoscuta. Am fost convocat la Palatul Victoria pe 25 decembrie 1989, impreuna cu ambasadorul Corneliu Bogdan. Initial am crezut ca se dorea implicarea noastra intr-o actiune de imagine, de credibilizare a noului Guvern sau trebuia sa redactam niste documente, dar am fost anuntati ca o sa preluam ministerul, eu ca ministru si el prim-adjunct.

● Sa inteleg ca ati facut parte dintr-o conspiratie?
● Nu am facut parte din nici o conspiratie activa. Ne intalneam, in schimb, sa vorbim liber diversi in­telectuali, de pilda acasa la academicianul Virgiliu Constantinescu.

● Pe Alexandru Paleologu de ce l-ati numit ambasador la Paris? A fost o operatiune de imagine?
● Cu Alecu Paleologu ma stiam de multa vreme, mama mea fusese buna prietena cu tatal sau. Inainte de plecarea la post i-am explicat cat de rau e in diplomatie pentru un intelectual liber, ca sunt servituti, rigori si disciplina. L-a amuzat ideea de "camasa de forta", dar a acceptat postul. Totusi ideea numirii sale nu a fost a mea, a venit de la Silviu Brucan. Cred ca putine lucruri au fost intamplatoare in perioada aia...

● Cum vi s-a parut nucleul noii puteri? Vi se parea ca ei erau organizati dinainte de caderea lui Ceausescu sau a fost o solidarizate de moment a lor?
● Si una, si alta, cred. Acum se stie ca au fost mai multe formule concurentiale care au incercat sa ia pute­rea. Din interioa­rul vechiului re­gim erau grupurile lui Verdet Das­ca­lescu, dar care au fost rapid eliminate in cursul evenimentelor. Au existat si planuri diferite, din afara tarii, dar care s-au batut cap in cap. A rezultat ceea ce stim cu toti.

● De ce v-au numit dublat de Corneliu Bogdan? Acesta, un personaj misterios, se intorsese din exilul sau in SUA fix in decembrie 1989, riscand o arestare. Se zvonea ca Brucan a structurat asa ministerul ca sa multumeasca pe toata lumea, cu dvs. perceput ca sovietofil gorbaciovist si Bogdan ca om al ame­ricanilor...
● Corneliu Bogdan era un ex­ceptional profesionist in diplomatie si fusese ambasador in SUA, avea relatii multe si bune in lumea occidentala. Initial am fost convins ca el o sa fie ministru. Nu am apucat sa discut cu el prea multe probleme personale. Stiam doar ca obtinuse o bursa de cercetare in SUA. A murit, de altfel, la scurt timp dupa numire. Faptul ca stiam limba rusa nu ma putea defini drept sovietofil. Chiar in dimineata zilei de 22 decembrie 1989 am vorbit cu Ion Iliescu la Casa Scinteii si i-am spus ca nu cred in "va­rianta Gorbaciov" pentru Romania, ca perstroika si glasnost nu vor tine aici si ca dinamica evenimentelor ne va orienta spre Europa. Deci nu eram un gorbaciovist. Probabil ca s-a produs o interpretare simplista, fiindca familia mea provine din Basarabia si eu stiu ruseste. Bunica mea, care era preoteasa, m-a invatat ruseste, citeam in rusa inainte de a merge la scoala, primul alfabet invatat a fost cel chirilic.

● Care erau prioritatile pe care le-ati stabilit cu Bogdan?
● Ne-am inteles foarte bine asupra prioritatilor si anume reprofesionalizarea ministerului si o reabilitare a functiilor lui in ceea ce priveste elaborarea politicii externe a tarii. Ceausescu in anii ’80 transformase ministerul intr-un impingator de hartii, conceptia strategica si proiectarea prioritatilor politicii externe fusesera transferate la Comitetului Politic Executiv si Secretariatului si la sectia externa ale CC al PCR. Fara sa mai vorbim de faptul ca si structurile de securitate, care nu se limitau la informare si sinteza: ele se implicau in elaborarea si punerea in opera a unor politici. Poate ca si din aceasta cauza ambasadele noastre erau "sub asediu" in primele zile de dupa 22 decembrie, erau in pericol cifrul de stat si arhivele secrete. Am cerut imediat mai multor ministri de Externe straini sa se protejeze sediile conform conventiilor internationale. I-am asigurat totodata ca vom face noi curatenie, pe criterii profesionale. Intr-adevar, in doua luni am primenit total personalul de la unele ambasade. In ceea ce priveste orientarea politicii externe, s-a optat pentru o deschidere activa, in principal spre Europa. In martie 1990 am facut cere de admitere in Consiliul Europei.
Trebuie sa tinem cont ca situatia politica interna era fluida. Nici aliatii nostri occidentali de acum nu stiau incotro se indreapta lucrurile si ce atitudine sa adopte fata de noi.
Mai existau Pactul de la Varsovia, CAER, URSS. Prima declaratie catre tara a CFSN spunea ca ne pastram angajamentele juridice, economice si militare existente cu mentionarea expresa a Pactului de la Varsovia.
Am avut si o "prioritate personala", daca imi permiteti sa glumesc, si anume sa imi iau un costum nou si camasi, fiindca garderoba de redactor de editura nu era la standardele unui ministru de Externe.
va urma