Tudor Chirilă: "Am lăsat să facă politică incompetenţii, jigodiile, hoţii"

Tudor Chirilă vorbeşte despre proiectul comun cu foştii colegi de la trupa Vama Veche şi despre ce-l mai ţine în România.

● Jurnalul Naţional: Ai avut un concert foarte bine primit în Vamă, zilele trecute. N-ai mai cântat acolo de cinci ani. Cum ai regăsit Vama Veche?
● Tudor Chirilă:Vama e un eşantion reprezentativ de noi. Din păcate, în Vamă găseşti orice. Într-o vreme era un loc de nişă, acuma nu mai e, găseşti oameni de toate condiţiile, de toate categoriile sociale, e un loc urât din punct de vedere arhitectonic, un loc în care termopanul, faianţa lucioasă şi cu model, inoxul sunt peste tot. Cred că Vama Veche ar fi trebuit să fie un loc unde să predomine stuful, piatra, lemnul bine şlefuit de soare şi de timp, bărcile pescarilor, un tip de mâncare a mării şi un tip de poezie, nu de agresivitate. Vama Veche în momentul ăsta e un loc foarte agresiv. Pare că majoritatea oamenilor care merg acum în Vamă merg cu dorinţa extrem de puternică de a se distra cu orice preţ. Oamenii parcă scapă la sfârşitul lumii în materie de distracţie. Mecca distracţiei.  "Mă duc la Vama Veche ca să scap de toată apăsarea urbană şi de toată nenorocirea", numai că distracţia, gândesc eu, ar trebui să fie între nişte limite impuse colectiv, nu să vezi oameni chiar vomitând  sau batându-se... Am mai fost acolo de câteva ori, doar noaptea...
Maşinile strică un oraş. Bucureştiul e un oraş mult mai frumos fără maşini. Dacă faci un experiment pe Photoshop, să le scoţi dintr-o fotografie făcută în Bucureşti, o să vezi că aşa e. Iar în Vamă, maşinile au ajuns pe plajă, peste tot...E un loc care s-a degradat. Dar nu poţi spune că Vama Veche s-a degradat, pentru că noi toţi ne-am degradat. Toată ţara s-a degradat şi atunci, asta e. Răsăritul însă, continuă sa fie superb . Pentru că soarele răsare din mare, nu dintre maşini. Ala n-are cum să se schimbe.


● Anul ăsta, prin martie, spuneai "nu pot accepta să-mi răscumpar munca", referitor la dreptul tău de a interpreta piesele trupei Vama Veche. La Vamă, cum câteva zile, ai cântat aceste piese, dupa patru ani de interdicţii. Ai plătit cele 15.000 de euro? Cum aţi ajuns la sentimente mai bune?
● Pe ăia i-am plătit oricum, era o hotărâre de instanţă şi colegii mei au câştigat un proces, asta nu mai comentăm. Ne-am aşezat cu toţii până la urmă la masa negocierilor şi am ajuns la concluzia că decât să urmeze litigii care ar fi putut interzice tuturor taberelor să mai cânte aceste piese, decât să distrugem numele Vama Veche prin litigii, mai bine ajungem la un acord de utilizare a operelor, ne recunoaştem calitatea de coautori, ne uităm la trecut şi ne folosim de el într-un mod responsabil şi mergem înainte, Vama ca Vama şi Trupa Veche ca Trupa Veche. Mai mult decât atât, ca un semn de reconciliere, o să facem un DVD - n-am scos niciodată un DVD - la al cărui conţinut exact încă nu ne-am hotărât, dar, în mare, vor fi  momente din concertele cele mai bune, cum ar fi cel de la Cerbul de Aur sau de la lansarea de la "Fericire în rate", DVD care să închidă frumos această etapă, Vama Veche. Şi să mergem înainte. Nu ştiu cât este bucuria că putem să cântăm aceste cântece şi cât bucuria de a nu fi constrânşi de o hotărâre de instanţă. Era păcat ca amintirile legate de Vama Veche să se lege de un conflict şi nu de nişte lucruri frumoase. Cred că sunt de acord cu asta şi Liviu, şi Traian, pi Lapi, şi Eugen, noi toţi.


● Crezi că există posibilitatea ca, la un anumit moment, să urcaţi cu toţii pe scenă?
● Cred că rănile sunt încă destul de recente şi fiecare parte e preocupată de proiectele ei, Vama cu cel de-al doilea album şi cu publicul ăsta care s-a născut şi creşte cu noi. Foştii mei colegi probabil că lucrează şi ei la ceva... Nu ştiu, n-am discutat despre asta, e prea devreme. Never say never.


● A existat vreun alt motiv care a dus la despărţirea voastră, în afara celui pe care l-ai pomenit la momentul rupturii?
● Nu... S-a stricat o căsnicie, au fost diferenţe ireconciliabile la un moment dat, iar aceste diferenţe cred că se regăsesc în muzica pe care o face fiecare dintre noi acum. Ascultând muzica noastră şi pe a celor de la Trupa Veche sau invers, vei vedea că noi doream să ne exprimăm diferit. Nu se mai poate face muzică aşa cum o făcea Vama Veche, şi ăsta-i un lucru bun. Eu nu lupt cu chestia asta. Iar cine judecă prin comparaţie face o greşală. Şi o parte din publicul Vama este altfel.


● Cum?
● E  şi o altă generaţie. Pentru unii dintre ei poate "Scrisoare către Făt Frumos" sau "17 ani... infinit" reprezintă mai mult decât "Nu am chef azi", care ar conta mai mult pentru generaţia noastră. Sigur că "Nu am chef azi" rămâne o piesă foarte bună, emblematică, dar e ca... vinul vechi. N-ai cum să te lupţi cu ea şi nici nu e cazul. Rolling Stones nu are cum să se lupte cu "Satisfaction" orice ar compune în prezent.


● Şi voi, artiştii, sunteţi afectaţi de o nouă impozitare a drepturilor de autor. Ce-o să faci dacă nu vei mai putea să traăieşti decent din muzică şi din actorie?
● N-am o problemă cu chestia asta. Toată lumea îşi reduce turaţia, stilul de viaţă. Până la urmă, discutăm degeaba pentru că măsuri financiare care să optimizeze veniturile la buget trebuiau luate acum trei ani, cinci ani, în context macroeconomic. N-am fost în stare să avem o clasa politică şi responsabilă, am lăsat să facă politică incompetenţii,  jigodiile, hoţii. E târziu să comentăm acuma. Avem ce avem şi asta-i treaba.


● Mai vezi vreo ieşire?
● Ieşiri sunt întotdeauna, te cumpără cineva...


● Ca şi ţară?
● Da, să ne cumpere ca ţară, nici grecii nu o să mai aibă toate insulele lor, în curând. Asta e. Mai vezi o Grecie cu o insulă care aparţine de Coreea de Nord şi face experimente nucleare, mai vezi o bucată de Dobrogea care aparţine nemţilor, dar ce ar face ei acolo? În momentul ăsta tot felul de exerciţii de imaginaţie pot fi dezvoltate. Acum, ştii cum e, să nu-i dea Dumnezeu omului cât poate să îndure. Când în America se luau case doar cu buletinul, atunci trebuia să se gândească toată lumea. Politicienii noştri, acum doi ani, spuneau că România va fi ocolită de criză. Am scris şi pe blog. Era penibilă afirmaţia. De doi ani ştiam că se apropie criza asta, era un simplu exerciţiu de imaginaţie macroeconomică. Acum trebuie să suportăm consecinţele. Ne-am împrumutat la FMI, ne trebuie bani. Şi ne vor lua, ne vor taxa din ce avem nu din ceea ce estimăm că am putea avea.


● Mai au ce să ne ia?
● Probabil că da, se mai munceşte totuşi în ţara asta. Mai avem salarii care mai pot scădea cu încă 25%. Glumesc amar.


● Să ajungem să venim cu bani de-acasă ca să muncim?
● Da! Părerea mea e că nu ai ce să faci. Trebuie să refaci echilibrul bugetar din ceea ce ai. N-ai ce să faci!


● Ţi-ai redus şi tu cheltuielile? La ce ai renunţat?
● N-am renunţat la multe lucruri. Sunt mai atent la cheltuieli, atât. Eu nu am avut niciodată un stil de viaţă luxos. Dar nu mai ai cum să economiseşti, e clar. Mi se pare un lucru bun că scad preţurile la case. Se reaşază nişte lucruri. Vor trebui până la urmă oamenii să renunţe la ideea că-şi vor vinde casele alea pe nu ştiu cât, pentru că nu se ştie cât va dura criza asta. Iar România nu va ieşi mai devreme de doi-trei ani din criză.


● Dar guvernul e în stare să scoată Romania din criză?
● Nu comentez. Mă feresc de a face astfel de comentarii, pentru că ştiu că cei care latră la guvernul ăsta acum nu ar face mai bine.


● Ai intra în politică?
● Nu, pentru că eu sunt actor şi cântăreţ. N-am pretenţia să fac politică, ci să fac meseria mea. Pentru că sunt un om care vrea să se dezvolte în plan personal ca artist.


● Da' te-a curtat cineva?
● Oamenii nu prea vin la mine pentru că ştiu că sunt destul de tranşant şi nu cred că şi-ar fi pus cineva problema. Nu cred însă că nu aş avea succes dacă ar fi să iniţiez eu o mişcare, pentru că sunt un om destul de curat din punct de vedere politic...


● Şi de ce n-o faci?
● Pentru că eu nu trăiesc pentru alţii, eu trăiesc pentru mine. E o dovadă de egoism. Îmi văd de treaba mea, iar treaba mea e să fac ceva acolo unde mă pricep. Dacă vrei să faci ceva cu adevărat în politică, îţi trebuie o mare doză de entuziasm dusă în zona asta şi o mare dorinţă de a schimba şi de a fi un om dispus să nu facă orice soi de compromis. La noi, toţi cei care au făcut politică au făcut-o doar din perspectiva banilor.


● Dacă ţi s-ar oferi ocazia să pleci din ţară, ai face-o?
● Da, de ce să n-o fac? Aş pleca din România dacă aş putea să-mi fac meseria civilizat şi la acelaşi nivel în altă parte, dacă aş putea să surmontez barierele de limbă care sunt foarte importante în meseria mea, aş pleca pentru a cunoaşte altfel de oameni, ca să călătoresc, să-mi dezvolt experienţa personală.


● Ce te mai ţine în ţară?
● Familia mea, prietenii foarte buni. Limba mă ţine aici, eu cânt în română, fac teatru în limba mea, pe de altă parte niciodată nu o să poţi întâlni un om în plan sentimental sau un prieten adevărat, în altă parte a lumii, care să te înţeleagă pe de-a-ntregul, nu poţi să te amăgeşti că te înţelegi cu o femeie doar pentru că vorbeşte altă limbă şi tu o redescoperi atunci când vorbeşti cu ea lucruri noi, când îi înveţi limba. Barierele de limbă vor interzice accesul în teritorii nerostite ale fiecăruia şi asta impiedică o cunoaştere profundă. Dar, slavă Domnului, sunt o grămadă de oameni care trăiesc şi muncesc în alte ţări şi pare că se poate.


● Am o curiozitate personală. De ce avem, ca naţie, plăcerile astea nebune, să facem poze la mort, să ne ducem copiii în braţe ca să vadă mortul, de ce judecăm şi bălăcărim morţii pe la televizor, în loc să-i plângem? Ca tot am avut exemple elocvente în sensul asta, pe tot parcursul ultimelor zile.
● Dacă eu aş face un comentariu referitor la acest subiect, m-aş înscrie exact în marea masă a oamenilor care au comentat public asupra acestui subiect şi de care mi-e scârbă.


● Ce n-ai fi dispus să faci pentru artă?
● N-aş face nimic în care nu cred. În rest, aş putea face orice dacă aş crede în acel ceva. În momentul în care faci ceva în care nu crezi, eşti fals. N-aş dori să ajung să fiu fals niciodată.
 

● Chiar dacă ai suferi din punct de vedere financiar?
● Da, chiar dacă aş suferi, dar cred că toată lumea suferă acum din punct de vedere financiar.


● Observ că aveţi concerte destul de multe.
● Suntem într-un moment în care lucrăm şi la disc şi nu pot să zic că e vara cea mai aglomerată din viaţa mea, dar cântăm la festivaluri mari, Folk You e un exemplu, Peninsula e altul.


● Pe fondul crizei a trebuit şi voi să micşorati onorariul?
● Nu am făcut nişte reduceri drastice, am preferat să avem mai puţine concerte decât să reducem din onorariu. Nu consider că vindem cărămizi ca să le putem ieftini. Dar dacă organizăm noi un concert pe bilete sau concerte ale căror producători suntem, prin Agenţia de Vise, suntem conştienţi că nu putem să percepem pe bilete banii pe care i-am fi perceput acum doi ani.


● În afara celui de-al doilea album cu Vama, mai lucrezi la vreun proiect?
● Da, dar e un proiect de care nu vorbesc acum, din superstiţie, abia prin octombrie. Pot să-ţi zic doar că nu e legat nici de muzică, nici de teatru, e legat de film.


● Cum a evoluat pasiunea ta pentru fotografie? Erai foarte prins de domeniul asta.
● Chiar săptămâna trecută am făcut nişte poze foarte frumoase la mare. Nu mai am timp în ultima vreme, am fost băgat în prea multe, mi-aş fi dorit să fi făcut mai multe poze decât fac la ora actuală. Mă uit atent la ce fac alţi fotografi, am mai învăţat în Photoshop nişte lucruri. E un prilej de autoeducare. Şi n-are cum să nu-ţi folosească să ştii lucruri din zona asta, chiar dacă nu ajungi un fotograf de top.


● Ce faci cu ele?
● La printez. Dar nu mi le-am pus prin casă. Voi merge să printez vreo trei fotografii, la dimensiuni mari, 2 pe 3 metri. Poate o să şi expun odată, dar să se adune măcar vreo 40 de fotografii.


● Ai vreo fotografie care ţi se pare cea mai mişto?
● Am vreo două, un peisaj la mare şi portretul unei fete, iubita unui prieten de-al meu, făcută a doua zi după "Folk You", pe dig.


● Acum eşti pasionat de zmee. Cine ţi-a pus zmeul în mână, ca să zic aşa?
● De kite surfing. Cred că orice om vrea sa zboare... Acum vreo trei veri am văzut un prieten care se dădea cu kite-ul şi mi s-a părut fabulos, dar înainte de asta aveam un zmeu din ăsta comercial, de un metru, cu care mă jucam cu nişte prieteni, dar de kite surfing m-am apucat anul trecut, când am făcut primele cursuri în Paros, în Grecia, apoi la noi, la mare. Vara asta m-am ridicat şi mă dau efectiv. Mă dau cu zmeul pe apă. Încă sunt începător. Dacă mă pregatesc încă două săptămâni, cred că o să încep să fac şi sărituri. Deşi nu-i un sport prea popular, pentru că e oarecum costisitor, sunt mulţi care-l practică în România. Ţine de o anumită tenacitate, plus că trebuie să nu ai frică de apă, ţine şi de o înţelegere a vântului... e un sport care totuşi poate deveni foarte periculos.


● Ai încercat şi alte sporturi extreme?
● M-am dat cu placa, cu snowboardul, dar mie nu-mi place foarte mult, pentru că eu schiez. Îmi place mai mult să schiez.


● Dar în aer te-ai deplasat? Te-ai dat, de exemplu, cu deltaplanul?
● Nu, am rău de înălţime. Nu-mi place montagne-russe. Şi n-aş putea să sar cu paraşuta, cred.