Ungureanu - "Ambasadele nu sunt oficine de spionaj"

Jurnalul National: Sunteti mai optimist sau mai ingrijorat, acum, dupa reuniunea diplomatilor romani? Adica e vorba despre mesajul transmis, inclusiv de catre presedinte. L-au priceput?

Asemenea mesaje erau de asteptat. In aceste opt luni, cate s-au scurs de la inceputul lui ianuarie pana acum, nu cred ca mai exista vreun dubiu asupra modului in care intelegem sa facem politica externa la nivelul Executivului sau, in particular, la nivelul ministerului. Contactele au fost foarte dese, s-au deschis fronturi numeroase de politica externa si rezultatele sunt implicit convingatoare pentru tipul de activitate pe care o avem. Si atunci e firesc sa cerem la un asemenea volum de munca si o alta conduita diplomatica, desigur altoita pe identitatea geopolitica actuala a Romaniei, care este mult diferita de portofoliul de relatii externe al Romaniei de acum cinci ani.

Oportunitatea provine chiar din intelegerea acestei noi identitati geopolitice: stat membru al NATO, in scurta vreme stat membru al UE, stat cu responsabilitati mari. Fie datorita vecinatatii, cat si datorita prezentei sale reprezentative in arhitecturi de politica externa importante: Consiliul de Securitate, Consiliul Europei sau Organizatia de Cooperare Economica la Marea Neagra, numai pentru toamna aceasta!

Un stat care-si asuma responsabilitati de acest fel nu-si poate bloca politica externa in pasivitate. Din contra, manifesta un ton participativ pregnant atunci cand isi reprezinta interesele.

Bun, asta a fost mesajul. Dar receptarea lui?

Felul in care mesajele au fost primite se va dovedi in rezultate. Si exista un inventar de prioritati, la care au facut referire si presedintele, si premierul, si eu, care se constituie implicit in criteriu de evaluare a eficacitatii diplomatice. Prioritatile nu sunt optionale. Vom vedea in ce masura aceste mesaje, care reprezinta si strategie, dar si metodologia atingerii obiectivelor strategice, au avut sau nu impact. N-a fost o propaganda. Am facut apel la un nou tip de conduita diplomatica. N-a fost o intalnire marcata de triumfalism gol, ci una de lucru. Nu am conceput-o ca un bilant de activitate diplomatica, ci mai curand ca un start intr-o cursa contratimp pentru atingerea unor obiective de importanta cruciala.

Gata cu cliseele!

Ati avut prilejul sa aruncati o privire in sala, unde erau reuniti diplomatii. Cam cat la suta dintre figurile care ne reprezinta peste hotare mai par potrivite pentru misiunea incredintata?

Nu figurile in sine, cat biografia profesionala a fiecaruia conteaza. Ma simt obligat sa adaug ca performanta diplomatica este rareori atinsa la varsta frageda, ea se construieste prin sedimentarea experientelor sociale si politice, filtrate de obligatia de serviciu. Si spun asta, ca sa nu se inteleaga ca varsta reprezinta un impediment al eficacitatii. Dimpotriva, la maturitate deplina, pretentiile sunt maxime. Astea sunt exigentele profesionale. Dar eu cred ca dupa 15 ani de cautare a modelului de reprezentare diplomatica, proiectia noastra nu trebuie sa mearga mai departe de ceea ce ofera diplomatia europeana. Ea este reprezentata de profesionistul care are in egala masura suprafata sociala si capacitate intelectuala, care este creativ, nu cliseizat, care este prompt si in acelasi timp are tact, care are o pondere, a carui actiune reprezinta rezultanta bine ponderata a experientei si a energiei depuse. Cat la suta reprezinta asta? Pot sa spun ca in nici un caz toti. Si nu este un secret pentru nimeni ca nici reprezentarea diplomatica, nici cea consulara nu se ridica la inaltimea asteptarilor noastre. De fapt, a contribuabilului roman, nu ma refer la elita politica! Argumentul raspunsului meu sta in faptul ca ambasadorii si consulii generali ai Romaniei sufera primeniri succesive. Pe de o parte, se intinereste, pe de alta parte, da castig capacitatii profesionale sau investeste in inteligenta academica.

Oameni, destine, schimbare

Ati promis o reforma in minister si ati si declansat-o. De ce merge asa greu inlocuirea unor ambasadori si pensionarea altora, care e cazul sa fie pensionati?

N-as vrea sa se inteleaga ca reforma inseamna in mod necesar eliminarea brutala a unei generatii, iacobinismul de circumstanta sau epurarea politica. Reforma unui minister atat de delicat, atat de complex precum MAE, care traieste in doua lumi, in Romania si in exterior, are succes numai daca institutia nu este dezorganizata prin efortul de reinnoire. Riscul unei operatii fara anestezie asupra MAE este enorm si poate sa aiba consecinte strategice incalculabile. Reforma porneste de la repunerea in functiune a unor mecanisme interne de administrare a politicii de personal, cum ar fi pensionarea, concursurile pentru acordarea gradului diplomatic sau cele pentru plecarea la post. Mecanisme care in ultimul timp fusesera blocate, din varii cauze. In cazul pensionarilor, ca si in cazul retragerilor de la post, functioneaza niste termeni de timp, care pondereaza rapiditatea cu care un asemenea procedeu s-ar putea misca. Intre decizia de pensionare si obtinerea hotararii de la Casa de Pensii se scurg 100 de zile. La fel, in cazul rechemarii: omul are la dispozitie un maximum de trei luni, in care sa-si incheie cu demnitate misiunea. Iar interesul nostru este de a da substanta reformei fara sa asezam ministerul pe butuci. Si, lucru foarte important, fara a brutaliza destinele angajatilor. Eu nu-mi pot permite sa ma joc cu viata angajatilor MAE, indiferent ce varsta au! Si incerc sa fac ca functionarea acestor mecanisme sa nu fie privita ca un detaliu exotic, ci dimpotriva, ca argument al normalitatii. Acest minister este unul dintre cele mai tinere din Executivul roman: are peste 50% oameni sub 40 de ani. Aproape 75% sunt oameni de pana la 50 de ani. Acestia vor veni la conducerea departamentelor din minister si vor reprezenta implicit Romania in exterior. Dar functia de ambasador este indeobste legata de varsta.

Recorduri de tinerete

Care e varsta minima pentru a deveni ambasador?

Nu este un prag, dar exista recorduri. La functia de ambasador, de exemplu, avem azi un om de 35 de ani, noul nostru ambasador in Ucraina. Ambasadoarea din Croatia are 36 de ani, Toader Paleologu, viitorul ambasador la Copenhaga, are 32 de ani, ambasadorul nostru in Polonia are 35 de ani.

Pe ce criterii se mai fac angajarile la MAE? Cam din ce domeniu e recomandabil sa provina candidatii?

O comisie, condusa de un secretar de stat lucreaza la grila de examinare. Ministerul are un enorm deficit de competenta lingvistica pe limbi neoslave, inclusiv rusa. Exista un deficit pe cale de a-l acoperi de vorbitori de germana, scade ingrijorator de mult numarul cunoscatorilor de franceza si avem nevoie de vorbitori de limbi cu circulatie restransa. Exista in minister, e adevarat, dar nu atat de multi pe cat ne-am dori. Probabil ca acestia vor fi privilegiati de comisie. Suntem din ce in ce mai sensibili la oferta de personal din zona stiintelor sociale si-i vom privilegia pe candidatii cu studii postuniversitare intr-o materie afina cu politica internationala: studii sociale, politologie, relatii economice internationale, economie. Dar, evident, o buna cultura generala este necesara si va fi atent verificata.

Oameni si structuri

Ca veni vorba de limba straina. Mai avem ambasadori care sa nu stie nici macar una?

Eu sper ca nu. Poti fi convinsa ca, daca asa ceva s-a intamplat, va fi corectat pe loc.

Stiti ca se spune ca trebuie sa ai ceva "stele pe umar" ca sa patrunzi in diplomatie? De unde credeti ca provine aceasta perceptie?

Pai ce, eu am stele?

Persoanele de fata se exclud!

Nici secretarii mei de stat nu au stele...

Haideti sa ne referim la reprezentantele Romaniei, strict.

Nu e adevarat. In 2005, in Romania, diplomatia este diplomatie. Europeana. Punct. Ambasadele nu sunt oficine de spionaj. Asta e cultura de dinainte de 1989, dar ambasada e ambasada, iar diplomatia romana este europeana!

Ati promis si pregatit o "Carte Alba" cu rezultatele celor opt luni de mandat. De ce la opt luni?

Pentru simplul fapt ca reuniunea ambasadorilor a fost acum. Noi am considerat reuniunea ca o buna ocazie de bilant pentru prima parte a activitatii, un prilej excelent pentru o analiza sincera a ceea ce am putut sa facem pe proiecte de mica durata, ceea ce am putut genera si ceea ce nu ne-a reusit. "Cartea Alba" cuprinde trei parti: proiectele care existau la preluarea mandatului, ce am pus in noi functiune si ce urmeaza. E o nevoie fireasca de a face evaluare. E ca o oglinda a capacitatii noastre de actiune in sase luni de activitate diplomatica intensa, ca doua au fost de vacanta. Nu este un document care sa evidentieze triumfuri, nu este o apologie a MAE, ci o sonda a capacitatii operationale si de planificare a MAE. In paralel cu "Cartea Alba" au fost alcatuite si strategiile tematice de politica externa. E prima data cand se face in acest mod. Au mai fost incercari, anul trecut, spre exemplu, dar acel document era foarte teoretic. Si avea pacatul de a nu raspunde la foarte multe intrebari esentiale: cine suntem, incotro mergem, care ne sunt capacitatile, care ne sunt resursele. Eu nu sunt multumit cu un grad excesiv de generalitate in munca mea. Dar, ca exercitiu de concentrare, a fost binevenit. De data asta, e vorba de analiza sistemica a MAE. Si cuprinderea in text a directiilor noastre de politica externa. O sa primeasca si presa o forma prescurtata a "Cartii Albe" si o sa vedeti despre ce este vorba.

Pe hartie arata foarte bine, sa vedem cum stam cu practica!

Dar deja e pus in practica, deja au inceput sa functioneze...

Bun, la MAE, dar ce ne facem in rest?

Da-mi o politica interna buna si vei avea o politica externa buna!

Calcule pentru 2007

Ce ne facem noi, ca suntem plini de "planuri A" si n-avem "planuri B"? Chiar credeti in sansa aderarii la 1 ianuarie 2007?

Eu cred in 2007. Eu cred in capacitatea noastra de a fi prezenti la intalnirea din ianuarie 2007. Profetii nu pot sa fac. Ce pot sa spun acum este ca, in acest moment, Romania este in calendar, iar evidenta ma indeamna sa sper. In mod limpede insa, si Comisia Europeana, si reprezentantii statelor membre, de cate ori au ocazia, subliniaza faptul ca de noi depinde totul.

Intre slogan si realitate

Stim si noi asta, dar uite ca nu putem mai mult!

Eu nu pot sa cred asta. Suntem in orar si speranta mea e ca vom reusi. Mai e ceva aici: faptul ca intrebam ce urmeaza sa se intample si raspunsul este "ce vreti voi" sugereaza ca pana la urma rezultatul este determinat exclusiv de performanta noastra interna, nu de incidente politice externe noua. Uniunea Europeana are nevoie de succesul Romaniei, pentru ca acest succes motiveaza inca o data validitatea politica a procesului de integrare.

Presedintele Iliescu spunea, acum cativa ani, ca singurii prieteni adevarati ai Romaniei sunt "Serbia si Marea Neagra". Marea, ca marea. Cum mai stam cu vecinii?

Ce se intampla cu vecinii? Eu zic ca suntem intr-o situatie confortabila. O data, pentru faptul ca apartinem celor doua cluburi care produc, ne confera si prosperitate si securitate, deci nu mai putem gandi in termenii aparatorilor unei cetati asediate. Nu suntem singuri. Suntem o tara care are aliati care-si gandeste interesele in conjunctie cu aliatii. In felul acesta suntem in acelasi club si cu Ungaria, si cu Bulgaria. In privinta Ucrainei, asteptarile noastre sunt foarte mari si am spus-o si la intalnirile oficiale. Avem pretentiile pe care le are un stat european de la un stat cu destin european. Suntem sensibili la respectarea drepturilor comunitatilor de romani si implicit avem asteptari. Credem in capacitatea de transformare, modernizare de reforma atat a Ucrainei, cat si a Serbiei. Proiectul european si cel transatlantic au o capacitate tranformationala extraordinara, sunt generatoare de modernitate. Beneficiul urmaririi unei politici proeuropene, proeuroatlantice este imediat. Daca aceste orientari sunt vizibile si, sper, definitive, in Ucraina si Serbia, atunci chiar nu vad probleme. Si Republicii Moldova i se aplica aceeasi situatie.

Au fost vremuri cand ne bateam cu caramida in piept ca suntem mari actori pe scena politicii internationale. Cum mai stam acum?

Eu cred ca facem o politica externa cat se poate de decenta, nu o robinsonada, ci una configurata potrivit intereselor noastre si ale aliatilor nostri. In materie de politica externa, nu este nevoie de epitete grandioase sau de exces de expresivitate lingvistica. Pentru mine, politica externa, calitatea ei se vadeste in rapiditatea cu care ne atingem obiectivele. Politica noastra externa trebuie sa fie europeana si euroatlantica. Noi nu suntem participanti intr-un concurs de frumusete! Europa este lider in acest proces.