Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Domnul Radu Mija, nascut pe 25 februarie 1914, a avut o existenta spectaculoasa. Unul dintre studentii favoriti ai lui Nicolae Iorga, este probabil ultimul roman in viata care l-a cunoscut bine pe profesor. Candidat PNT la alegerile masluite de comunisti in 1946, a fost ulterior persecutat dar a reusit sa supravietuiasca.
● Jurnalul National: Cum l-ati cunoscut pe Nicolae Iorga?
● Radu Mija: Mi-a fost profesor la Academia Comerciala, intre 1938 si 1940. Majoritatea studentilor erau legionari si Iorga era boicotat. Arestarea lui Codreanu din 1939, cand a fost si ucis, a pornit de la un denunt de calomnie facut de Iorga in urma unei scrisori trimise de Codreanu. Legionarii il faceau vinovat pe profesor de moartea Capitanului. Eu simpatizam cu taranistii si, in plus, Iorga avea o stenografa superba, care-l insotea peste tot . Fata asta trebuia sa consemneze tot ce zicea profesorul. Fiindca ma indragostisem platonic de ea, imi placea istoria universala si nu eram legionar, ajunsesem unul dintre putinii studenti care veneau regulat la cursurile lui Iorga. Vorbea foarte bine, se vedea ca ii place ce preda. Tinea prelegeri de doua ore, eu stateam in banca intai, sa o sorb din ochi pe stenografa. La sfirsitul unui curs impreuna cu alti studenti, i-am luat doua buchete mari de flori, pentru el si pentru doamna, asa m-a remarcat. In iunie 1940 m-a chemat si mi-a spus: 'Domnule student, faci o lista cu cei care au venit la curs si doar acestia promoveaza examenul'. M-a chemat cu lista la el acasa, undeva langa Piata Victoriei. De venit, venisera regulat vreo 10 oameni, dar eu am trecut 40. Mai multi nu am putut, fiindca vedea ca amfiteatrul era gol. M-a primit la el acasa, unde am vazut cred, cea mai mare biblioteca din viata mea. Erau mii si mii de carti, editii rare, protejate de un grilaj de sarma. Mi-a dat o cafea. Atunci, la facultati nu se puneau note, se puneau bile. Neagra era picat examenul,rosie-neagra era cinci, rosie era 6-7, rosie-alba 8-9, alba era 10. Eu eram in capul listei, si cum Iorga ma simpatiza, mi-a dat bila alba. Restul de pe lista au luat rosie-alba.
● Cum de nu v-ati facut si dumneavoastra legionar?
● Am avut o tentativa. Stateam la camin, eram patru in camera. Ceilalti trei erau legionari. M-au invitat intr-o seara si pe mine la o sedinta de cuib. Acolo era sef un cizmar, agramat. Cand l-am auzit pe ala, am plecat. I-am injurat pe colegi: 'Bine, ba, noi oameni cu studii sa primim ordine de la ala care nu stie sa vorbeasca?!' Aveam un asistent la facultate, national-taranist, m-a invitat la ei la partid, unde mi-a placut, era alt nivel.
● Venea Iorga la cursuri in uniforma Frontului Renasterii Nationale , inventata de Carol al doilea?
● Nu, cu aia se imbraca numai la ocazii oficiale. La cursuri venea cu un fel de roba cu maneci rosii si un costum negru, foarte sobru.
● La scoala de vara de la Valenii de Munte, tinuta de Iorga, ati fost?
● Da, am fost in 1937, eram anul doi la Academie. La Valeni se peridau foarte multi oameni, savanti sa-l asculte pe Iorga tinand prelegeri. Erau asa de multi ca aveai unde sa stai, la Valeni. El avea acolo un dormitor si o sala de conferinte.
● Iorga a avut trei copii, nici unul nu a fost foarte reusit...
● Ii iesise un catren lui Iorga, un fel de ghicitoare: 'Cine-i nalt ca un protap, are barba ca de tap, a scris 'teara supt trei regi', si are toti copiii blegi?!'. Cand a guvernat cu Argetoianu, care era rau de gura, Iorga a fost intrebat la o receptie de catre colegul sau de coalitie cum de un om asa destept ca el a putut sa faca asa niste copii slabi la minte. Iorga i-a raspuns 'copiii i-am facut cu capul de jos, nu cu ala de sus!'. He, he... Eu am cunoscut-o pe o fata a lui Iorga, care mai traia in 1984, atunci cand i-am facut profesorului, impreuna cu fostii colegi, doua placi memoriale de marmura, la Bucuresti, la Belu si la Valeni.
● Stiu ca ati fost si pe front...ati fost ranit?
● Da, am ajuns la Cotul Donului. Cu toate ca eram doar locotenent, comandam o companie. M-au impuscat in maxilar rusii, trei luni am fost hranit pe nas si apoi mancam doar supa, pe care o trageam cu un pai de orez. Pe 19 martie 1944, era o duminica, atunci cand rusii au trecut la contraofensiva. Aveam un sublocotent, comandant de pluton de mitraliere, mai tanar decat mine cu doi ani, care facea pe el de frica. Se blocase si nu desfasura plutonul. M-am dus catre el, dadeam din maini si m-a luat un lunetist. Daca nu as fi dat din maini ma lua in plin, asa doar mi-a spart maxilarul. Am cazut si ordonanta mea a fost impuscata in mana, in acelasi timp cu mine. M-au luat pe brate pana la un post de prim ajutor german. Cand mi-am revenit, ma pansa un locotenent-medic neamt, care-mi spunea 'Grosse prosit!', adica am avut mare noroc si o sa plec acasa. M-au evacuat intr-un orasel, unde am stat trei zile, pana l-au bombardat rusii, apoi la Nikolaev, un oras mai mare, unde doctorul a spus ca nu e cazul sa ma opereze, ca o sa se refaca de la sine calusul. Am fost dus de aici la Odesa. Dupa o saptamana, eram evacuat in tara. La Bucuresti, pe patru aprilie americanii au bombardat inclusiv spitalul in care eram, asa ca iar am pornit la drum. Am ajuns in convalescenta la Lipova. Ne-au vizitat Antonescu si cu nevasta-sa, ne-au dat pijamale noi si cate o camasa.
● Ati facut si studii de drept dupa razboi. Pe Patrascanu l-ati avut profesor?
● Avand doctorat in economie, la a doua facultate, aveam dreptul sa nu ma duc zilnic. Am prins echipa veche de profesori, eu am terminat in 1948, in 1949 a fost marea epurare. Patrascanu avea un curs interesant, era un profesor bun. L-am prins la cursuri chiar inainte de arestare. Intre 1948 si 1949, am fost asistent universitar la drept. M-au dat afara ca fost taranist, in 1946 candidasem pe lista PNT im judetul meu natal, Vlasca. Am fost ultimul pe lista. Nu stiu daca mai supravietuiesc si alti candidati PNT din 1946. Am fost o vreme somer, pana am reusit sa ma angajez judecator. A contat la albirea dosarului meu faptul ca bunicul din partea lui tata fusese impuscat in rascoala de la 1907. Am fost judecator la Bihor, in satul Buteni. Acolo era familia lui Theodor Melescanu, i-am cunoscut. Fratele unui mahar de la justitie era combinat cu o fata de la mine din oras, din Videle. A contat si asta la angajare. Era o judecatorie mica, m-a ferit Dumnezeu de procese politice. Aveam cazuri cu furturi de lemne, mai mult. Dupa sase ani la Bihor, m-au mutat la Segarcea...
● Asta nu era o podgorie celebra?
● Aveau vinuri si coniac foarte bune. Cand a venit un inspector de la minister, sa ma verifice, l-am dus in crama. Era un baiat cu care fusesem pe front, dar trebuia sa-i fac un fel de protocol. Eu il salvasem pe socrului sefului cramei, un batran de 80 de ani, care fusese prins cu un pistol ruginit acasa. Il achitasem, am demonstrat ca pistolul nu mai mergea, altfel mosul ar fi murit la puscarie. Si batranul fusese sef al cramei, studiase viticultura in Franta il numise personal Carol I sef la Segarcea. Am facut o agapa cu inspectorul, doi judecatori si un procuror. Am luat noi 5 kilograme de carne si pane, am facut fripturi si am baut cele mai selecte vinuri din viata mea, cred. Ne-a dat la pachet, 5 litri pentru inspector si cate trei pentru noi.
● In Vlasca, unde ati candidat, erau comunisti?
● Nu, de asta ne-au si desfiintat judetul. Aproape toti erau taranisti, era seful lor un profesor secundar, Alexandru Cartojan. Cand au venit comunistii la putere au dat jumate din judet la Teleorman, jumate la Giurgiu, ca acolo erau mai organizati. Eu ca taranist, eram sub influenta profesorului meu de la Drept D.R. Ioanitescu, aflat in aripa stanga a partidului, parlamentar. A facut saracul 6 ani de puscarie, in domiciliul fortat ii duceam eu de mancare. Nu a avut pensie pana in 1970, cand a murit. Ii luasera si casa din strada Mantuleasa, foarte frumoasa. La Vlasca am scos in 1946, un singur deputat, un evreu, Ahile Saraga, prieten cu Ioanitescu asa de mare a fost furtul.
● Pana sa ajungeti judecator, din ce ati trait?
● Fusesem coleg de facultate si cu Manea Manescu, dar nu a vrut sa se bage pentru mine. Avea un frate, Lenin. Mi-a reprosat ca nu m-am inscris la comunisti in 1946. In anul meu la Academia Comerciala erau doar doi comunisti, Manea si unul Alexandru Sobaru, care a ajuns sef la turism. Asta era intretinut de fata unui negustor, pe care a lasat-o balta din ratiuni de clasa. A cazut cu grupul lui Vasile Luca, a ajuns la puscarie. Din 1949 pana in 1957 am fost somer. Am crescut porci la Videle, aveam sase scroafe. Comunistii din Videle inchideau ochii le era frica sa nu se intoarca roata. La 1 martie 1952 m-a ridicat securitate. Erau 4, veniti de la Bucuresti. M-au batut toata noaptea. M-au pus sa scriu autobiografii, nu erau multumiti si ma luau la bataie. Imi puneau ochelari de cauciuc ma legau de scaun si ma bateau pana oboseau. M-au dus si la beci, unde m-au batut alti doi. M-au dus cu masina noaptea, pe camp si au simulat ca ma impusca. Dimineata m-au eliberat si am fugit la Bucuresti, sa nu ma ia iar. Aici m-a ascuns un fost coleg de la drept, Dinu Petre,in locul caruia dadusem un examen la drept civil. Am luat carnetul lui de student si m-am dat drept el. Mi-a dat o masa la Brotacei si m-a ascuns in 1952, pentru asta. Dupa asta, m-am ascuns la Bazna Bai, langa Sibiu, unde m-a protejat o doctorita care avea sotul deportat la Canal si la Herculane. Dupa trei luni am aflat de la Videle ca m-au lasat in pace si m-am intors la Videle. Am predat la un gimnaziu din comuna Radulesti franceza pana in 1957 cand am intrat judecator.
Citește pe Antena3.ro
